Prinţesa tenisului - Maria Sharapova

Cu un trup de zeiţă şi un braţ de campioană, superba rusoaică face jocurile în business la fel de bine ca şi pe terenul de tenis.

Cu un trup de zeiţă şi un braţ de campioană, superba rusoaică face jocurile în business la fel de bine ca şi pe terenul de tenis.

E una dintre cele mai frumoase blonde de pe terenul de tenis şi cea mai bine plătită sportivă din lume în 2011. La 25 de ani, Maria Sharapova nu zâmbeşte pentru mai puţin de 100.000 de dolari. Firesc, în faţa camerelor sau a aparatului de fotografiat, atunci când trebuie să facă reclamă vreunui produs. E de înţeles, dacă ne gândim că rusoaica are contracte publicitare semnate dinainte pe o perioadă de opt ani, din care, numai dintre cele încheiate în 2010, îi vor intra în conturi 70 de milioane de euro!

Şi chiar dacă 2012 se anunţa a fi un an mai „sărac“, la începutul anului ea pierzând în faţa jucătoarei bieloruse Victoria Azarenka finalele de la Australian Open şi de la Indian Wells, Sharapova şi-a revenit spectaculos! Astfel, ea a câştigat turneul e la Stuttgart în faţa aceleiaşi Azarenka, plecând acasă cu un cec de 115.000 de dolari şi cu un superb automobil Porsche, numai bune de oblojit un orgoliu rănit. Căci e mai greu de suportat să ajungi numărul doi mondial atunci când ai în palmares trei titluri de Mare Şlem şi 21 de trofee WTA. Iar după fiecare asemenea eşec „la mustaţă“, Maria îşi consumă furia pe terenul din spatele casei.

Aşa făcea şi când era mică şi pierdea în faţa tatălui ei pe un teren de tenis improvizat, într-un parc de cartier din oraşul Soci. Iuri Sharapov se amuza copios văzând frustrarea fetiţei sale care, dintre toate jucăriile, prefera, la numai patru ani, racheta de tenis Dunlup. Totodată era foarte mândru că, pe zi ce trecea, îi era tot mai greu să-i ţină piept, un prieten de-ai săi, Aleksandr Kafelnikov, tatăl tenismanului rus Evgheni Kafelnikov, dar şi antrenorul Iuri Iutkin, confirmându-i bănuiala că fetiţa sa are aptitudini reale pentru a face performanţă în tenis. Iar pentru un om de condiţie medie, care fugise cu familia din Gomel, Belarus, după cumplitul accident de la uzina nucleară Cernobîl, era mai mult decât o recompensă a vieţii noi pe care şi-o făurise pe teritoriul rusesc.

Aşa că a luat în serios pasiunea micuţei lui şi a dus-o la cursurile ţinute la Moscova de legendara

. Impresionată la rândul ei de abilităţile Mariei, Navratilova l-a sfătuit să-şi investească toate economiile în antrenamentele ei şi s-o trimită la

din Florida, aceeaşi instituţie care i-a dat tenisului mondial pe greii

şi

.

De-abia în 1994, Sharapova a ajuns în America însoţită de tatăl ei, fără a şti o boabă engleză, cu banii număraţi (doar 700 de dolari) şi cu promisiunea unui viitor incert. Şi, în timp ce ea se afla la antrenamente, Iuri căuta înnebunit câte un loc de muncă, pentru a-şi ţine fata la academie. A vândut ziare, a spălat vase, a fost şi om de serviciu. A fost un an dificil pentru el. Soţia rămăsese acasă şi nici n-o putea chema la el, întrucât rigorile acordării vizei de şedere erau astfel întocmite pentru a preveni imigraţia din spaţiul sovietic. Dar le-a îndurat pe toate pentru un vis în faţa căruia n-a abandonat nicio clipă: să-şi vadă fata campioană.

Norocul a făcut ca în anul următor Maria să fie luată în vizor de cei de la

, cea mai buna firmă de management al talentelor sportive, la nivel internaţional. La doar opt ani, primea din partea lor o finanţare de 35.000 de dolari/an, iar

A trebuit să se consoleze însă cu un premiu de încurajare al tinerelor talente şi să aştepte încă un an pentru a intra în rândul junioarelor. Iar atunci,

. În 2002, dădea măsura talentului său, fiind cea mai tânără jucătoare din lume care ajungea în turneul Australian Open, la 14 ani şi 9 luni. Iar în 2003, era deja în top 50, împuşcase două titluri WTA şi părea de neoprit.

Chiar şi atunci când un accident la umăr, suferit în 2008, a ţinut-o opt luni departe de terenul de tenis, Maria nu s-a dat bătută: „Doar nu m-am antrenat degeaba de la nouă ani, câte şase ore pe zi, sub soarele Floridei!“ Iar victoriile, ca şi eşecurile ei, sunt mereu zgomotoase. „E dificil să mă abţin, pentru că aşa joc tenis de mică. Nici mie numi place când îmi ascult ţipetele la televizor, dar asta e!“, a declarat Şarapova despre ieşirile ei emoţionale.

Câştigătoare la Wimbledon la doar 17 ani, când a reuşit să o învingă pe Serena Williams, şi de trei ori campioană de Grand Slam până la 21 de ani, Maria Şarapova i-a demonstrat tatălui său că a fost o investiţie bună. Atât de bună încât numele ei a devenit un brand la fel de puternic ca şi serviciul ei.

E-adevărat că nu doar înzestrarea ei atletică a ajutat-o să urce în ierarhia celor mai bogaţi sportivi. Căci şi natura a contribuit din plin. Graţie trăsăturilor sale frumoase, a părului blond şi a picioarelor sale interminabile (are 1,88m!), numele ei se află pe lista celor mai senzuale sportive ale tuturor timpurilor.

, spunea ea cu modestie în urmă cu trei ani.

Totuşi, salariul şi câştigurile din tenis reprezintă cel mult 20% din veniturile sale, restul provenind din campaniile publicitare. În 2005, ea a devenit imaginea TAG Heuer, asocierea ei cu brandul elveţian de ceasuri de lux dându-i o vizibilitate fără precedent. „Şedinţele foto pentru TAG Heuer sunt sexy, dar elegante, şi mă bucură că ei evidenţiaza faptul că sunt mai mult decât o jucătoare de tenis“.

Se referea, bineînţeles, la calităţile sale de model, care o împing să creadă că va face carieră în modă şi după ce va ieşi din activitatea competiţională. Iar preocupările ei în acest domeniu s-au concretizat deja în cele câteva colecţii de accesorii lansate sub umbrela Cole Haan.

Asta tot graţie agentul ei IMG, Max Eisenbud, care o reprezintă încă de pe vremea când avea doar 12 ani şi care a învăţat-o cum să-şi facă numele cât mai profitabil. „Forţa şi înţelepciunea Mariei vin din capacitatea ei de a spune «Nu». Îşi alege reclamele în care apare cu mare grijă şi o interesează doar parteneriatele de durată. E o adevărată profesionistă. Când stai de vorbă cu ea uiţi uşor că ai în faţă o persoană care are doar 25 de ani.“

Mai multe fotografii şi informaţii găsiţi în ediţia nr. 57 a revistei OK! România

Foto: Guliver/Getty Images, TAG Heuer