Replică pentru Mircea Badea
Am obiceiul de a purta un tip de simpatie necondiţionată pentru logică. Mai ales în cadrul mass-media. Mai ales acolo pentru că devine rară. De aici şi un tip de consideraţie pentru Mircea Badea.
Am obiceiul de a purta un tip de simpatie necondiţionată pentru logică. Mai ales în cadrul mass-media. Mai ales acolo pentru că devine rară. De aici şi un tip de consideraţie pentru Mircea Badea. Am văzut cum s-a referit joi seară la editorialul meu. A citit conotativ. Pe fond nervos. Şi n-a citit tot. Nu la televizor. În general. Explicam că existenţa CNA-ului se întâmplă în preajma unui rost. Că şi o shaormerie dacă ai, ca afacere produsă în public, ea trebuie reglementată de anumite organisme. Mi-a contrazis exemplul acesta. Că în televiziune, spre diferenţă de cealaltă afacere, lucrurile sunt mai greu cuantificabile. Dau alt argument al utilităţii prezenţei acestei instituţii. Dar după o precizare.
Sunt de acord că şi presa scrisă ar trebui să se supună aceloraşi rigori. Mai mult decât atât, tabloidele, în absenţa unui CNA, practică o concurenţă neloială revistelor cu conţinut pornografic. În aceeaşi situaţie s-ar fi aflat acum şi televiziunea. Spuneam despre argumentul cu telecomanda ca substitut al CNA-ului că e ieftin. Nu-ţi convine ce vezi, schimbi postul. Perfect. Atunci am miza pe raţiunea poporului de a discerne între bine şi rău. Şi uite aşa intrăm în paradigma referendumului. Să decidă poporul! De ce să mai existe preşedinte, guvern şi tot felul de organisme d-astea. Mai ales că şi-au tot demonstrat prezenţa imbecilă. Poporul să decidă prin referendum tot. Ăsta e exemplul omonim pe care tu mi l-ai propus. Uite unde am ajuns plecând dinspre nimic.
Faptul că CNA a devenit o instituţie represivă, la fel ca şi celalalte organisme ale statului, nu propune ca soluţie desfiinţarea ei. A miza pe raţiunea poporului e ca şi cum l-ai pune pe Dan Diaconescu preşedinte. Nu te simţi obligat să-mi dai o replică! Altceva mi se pare important. Important e dacă ai uneori anvergura gestului de-a admite când greşeşti.
