S-a stins din viaţă istoricul Dinu C. Giurescu
Academicianul român a murit ieri, la vârsta de 91 de ani, la reşedinţa sa.
Născut într-o familie de cărturari, la 15 februarie 1927 în Bucureşti, fiul lui Constantin C. Giurescu şi nepotul lui Constantin Giurescu a avut o carieră academică fulminantă, a scris peste 30 de lucrări de autor şi în colaborare, a fost deputat în Parlamentul României şi a primit de la Regele Mihai I decoraţia “Nihil sine Deo”.
Printre cele mai cunoscute lucrări publicate de academician se numără „Istoria ilustrată a românilor” (1981), scrisă în colaborare cu Constantin C. Giurescu, „Imposibila încercare. Greva regală, 1945” (1999), „România în al doilea război mondial” (1999), „Cade Cortina de Fier -România 1947” (2002), „Zid de pace, turnuri de frăţie. Deceniul deschiderii: 1962 - 1972” (2012), operă redactată în colaborare cu Mircea Maliţa, şi „Lichidatorii. România în 1947” (2012).
Dinu C. Giurescu a fost elev al Colegiului ''Sf. Sava'', la fel ca Regele Mihai, şi a urmat Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1955.
În 1968 a obţinut titlul ştiinţific de doctor în istorie, fiind numit profesor la Universitatea de Artă, Secţia Istoria şi Teoria Artei-Muzeografie (1968-1987), apoi profesor universitar la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie (1990-1997).
Din 2002, a deţinut poziţia de membru al Academiei Române, secţia Istorie şi Arheologie, după ce fusese membru corespondent din 1990. În plus a fost membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului Revoluţiei Române.
Academicianul a fost, printre altele, vicepreşedintele Partidului Conservator.
La 9 decembriue 2012, Giurescu apărea pe listele USL, în momentul alegerilor parlamentare. A fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 42 Bucureşti.
CNSA a prezentat în 2013 documente detaliate despre faptul că a furnizat informaţii Securităţii, însă a considerat că nu a fost colaborator.
Pe 24 aprilie 2014 a devenit vicepreşedinte al Academiei Române, pentru un mandat de patru ani.
După ce a fost ales în această funcţie, şi-a dat demisia din poziţia din Camera Deputaţilor şi s-a retras din viaţa politică.