Totul despre Horia Tecău. Un as la firul ierbii

Ce-ar mai fi de spus despre cel mai de succes tenisman român al momentului şi nu s-a spus? Toţi cei cu o minimă aplecare spre acest sport elegant, care l-au văzut pe Horia în acţiune, au recunoscut în el un specialist de dublu, doar vorbim de numărul cinci în lume, în clasamentul ATP! Dar şi mai impresionant este că Horia e primul român, după năbădăiosul Ilie Năstase, care a triumfat în proba de dublu masculin, la Wimbledon. După 42 de ani.

Nu ştim ce-o fi în aerul marin din Constanţa, de mai toţi marii noştri jucători de tenis se trag de acolo: Andrei Pavel, Simona Halep şi eroul acestui articol, Horia Tecău. E drept că cel din urmă s-a născut, de fapt, la Braşov, locul de baştină al mamei lui, Dorinela, tatăl Romeo fiind, în schimb, constănţean.

„Tata a fost jucător de baschet profesionist şi de la el am moştenit o parte din calităţile atletice. După ce s-a retras, a urmat o carieră în cadrul Ministerului de Interne. Mama a lucrat la biroul de protecţie a muncii al companiei de electricitate din Constanţa. Ea nu a cochetat cu sportul, dar se asigura că aveam mereu lecţile făcute şi nu rămâneam în urmă cu şcoala, din cauza antrenamentelor“, îşi aminteşte, pentru revista OK!, Horia. Pluralul la care vorbeşte Horia îl include şi pe fratele lui, Andrei, cu un an şi 8 luni mai mare decât el, care-i seamănă leit şi care este angajat, în prezent, la Camera de Comerţ. Cum a arătat, aşadar, copilăria la malul mării a campionului de la Wimbledon? Perfect, am spune noi.

Foto: Horia, tatăl lui şi fratele Andrei (foto dreapta)

„Îmi amintesc de plimbările făcute în portul Tomis şi în staţiunea Mamaia. Aveam un grup foarte apropiat de colegi de clasă şi eram nedespărţiţi, ne jucam tot felul de jocuri, mergeam la film şi în Satul de vacanţă. Constanţa va rămâne mereu locul meu de suflet… Exceptând tradiţionalele bătăi cu fratele meu, cred că am fost un copil cuminte şi foarte activ. Aş fi făcut orice ca să-mi petrec tot timpul liber afară!“, mărturiseşte sportivul.

Marea întâlnire cu sportul alb a avut loc pe când Horia avea şase ani, iar părinţii lui l-au înscris la un club sportiv şcolar din oraşul de la malul mării, acolo unde profesorii Nicuşor Ene şi Ioan Macoveciuc i-au modelat talentul până când acesta a împlinit 14 ani şi a plecat în America, cu o bursă. Deşi vorbim de un sport destul de costisitor, Horia nu este de acord cu această prejudecată, având în vedere că echipamentul lui de-atunci consta în tenişi de pânză şi rachetă de lemn. „E tot ce-ţi trebuie când eşti copil şi cauţi doar să te joci.“

Dacă vrei performanţă, poţi încerca reţeta succesului made in America, aşa cum a făcut şi Horia, în anii junioratului.

„Mi-a fost greu, dar ştiam că asta vreau să fac. Când am ajuns la academia lui Nick Bollettieri, din Florida, mă simţeam ca un copil la Disneyland. Eram fascinat de metodele de pregătire şi de condiţiile pe care le aveau. Într-un fel, era o oportunitate imensă pentru mine, ştiam că mi se oferă cele mai bune condiţii să devin jucător şi atunci eram împăcat cu gândul depărtării de casă.Veneam destul de rar în ţară şi, pe vremea aceea, nu aveam metodele curente de comunicare (Skype, Messenger etc). Singurul mijloc de comunicare era un telefon cu fise, de la care sunam acasă de 2-3 ori pe săptămână“, continuă tenismanul.

Când şi-a dat seama adolescentul român că relaţia lui cu tenisul e mai mult decât o aventură? În momentul în care acest sport i-a adus primii lui bani: „Primul cec pe care l-am încasat a fost unul de 117 dolari. Cu aceşti bani nu puteam nici să-mi acopăr chetuielile din acea săptămână, dar a fost momentul în care am realizat că am intrat în circuitul profesionist“. Era anul 2007 atunci când un Horia de 22 de ani a făcut un pas important în cariera lui, abordând cu mai multă seriozitate jocul de dublu, după ce, în 2002, a încheiat pe primul loc în clasamentul de profil al juniorilor. Este acea probă mai puţin populară printre tenismani, care-ţi cere să laşi deoparte vanitatea şi să împarţi gloria la doi. Cheia succesului este, ca-n orice relaţie, stabilitatea, iar Horia a căutat, pe parcursul carierei lui, să facă pereche cu acelaşi partener, cât se poate de mult. Anul acesta, „jumătatea“ lui este olandezul Jean-Julien Rojer, de 33 de ani, cu care a făcut echipă în finala istorică de la Wimbledon, împotriva dublului format din Jamie Murray şi John Peers. După trei finale consecutive în proba de dublu pe iarba londoneză (2010, 2011 şi 2012), alături de suedezul Robert Lindstedt, Horia ridică în 2015, în sfârşit, trofeul de la Wimbledon deasupra capului.

Jean-Julien Rojer şi Horia Tecău

„Am simţit o mare împlinire personală. Am simţit cum toţi anii de antrenament, toate deplasările pe care le-am făcut, sacrificii fizice şi nervi, câteodată, acum aveau sens. Nu m-am gândit nicio clipă la istorie, nici măcar la cecul pe care urma să-l încasez (n.r. 250.000 de euro). Pur şi simplu îmi doream să câştig cel mai important meci de tenis care există pentru mine, finala de la Wimbledon“, spune tenismanul numărul 5 mondial în proba de dublu. Am tot vorbit despre cecuri, dar nu s-au spus sume, aşa că vom preciza noi acest amănunt, aşa cum este înscris el pe profilul lui Horia de pe site-ul ATP. 2,7 milioane de dolari, câştigaţi doar din premii, în întreaga carieră. Sunt de-ajuns pentru a renunţa la tenis şi a trăi pe picior mare? „Câştigurile materiale mă ajută să investesc în mine şi să experimentez lucruri şi locuri frumoase în viaţă, dar acum nu sunt o motivaţie pentru mine. Motivaţia o găsesc în progresul meu. Vreau să văd până unde pot să ajung. În tenis, am un challenge în fiecare zi, este un sport în care poţi progresa mereu şi asta caut. În momentul în care m-aş simţi realizat, probabil m-aş opri“, mărturiseşte Horia.

Mulţi sunt curioşi să ştie dacă Horia este realizat şi pe plan personal, căci vorbim, până la urmă, de un tânăr atrăgător, celebru şi, de ce nu, bogat, care nu duce lipsă de  admiratoare.

„Îmi place să fiu discret cu viaţa mea personală. Tot ce fac este public, aşa că-mi place ca măcar viaţa personală să rămână pentru mine“, spune Horia, iar tot ce ştim despre relaţiile lui amoroase începe şi se sfârşeşte cu Andreea Raicu. Şi cu ceva manechine superbe, cu care jucătorul de tenis a mai fost surprins, la ceas nocturn, de paparazzi. Dar o mărturisire amoroasă tot ne-a făcut Horia. Prima lui iubire! „Aveam 14 ani şi ea juca tenis. Ne vedeam pe ascuns şi ne ţineam de mână…“

Plăcere… nevinovată

„Nu sunt un vitezoman, dar îmi place să conduc o maşină puternică, în care să mă simt bine, o combinaţie între sport şi eleganţă. Sunt norocos, căci, datorită colaborării mele cu un cunoscut brand de maşini, am avut ocazia să conduc mai multe modele noi.“

foto: bmw, guliver/getty images/rex features, facebook