Sexualitate pe faţă! Seara în care Marilyn Monroe a îmbrăcat cea mai strâmtă rochie. „Preşedintele o vrea aici, acum!"
A fost seara în care Hollywoodul a intrat, fără invitație, în culisele puterii politice americane. O seară în care Marilyn Monroe, deja transformată în mit, a fost chemată direct de președintele John F. Kennedy, iar apariția ei a devenit legendară.
În anii ’50 și începutul anilor ’60, Marilyn Monroe nu mai era doar o actriță. Era un fenomen cultural, un simbol al Americii, o prezență care destabiliza camerele, oamenii și chiar instituțiile. Biograful J. Randy Taraborrelli notează că Jackie Kennedy însăși îl avertizase pe JFK că „Marilyn e diferită, poate fi o problemă”, un detaliu care arată cât de puternică era aura ei, chiar și în cercurile politice.
Marilyn era deja celebră pentru aparițiile care sfidau convențiile. Rochia nude, strânsă pe corp, purtată la Madison Square Garden în 1962, când i-a cântat „Happy Birthday, Mr. President”, a devenit un moment iconic, iar Taraborrelli confirmă că președintele o considera „frumoasă”, dar nu o avea constant „pe radar”, cu excepția acelor apariții publice care făceau istorie.
În biografia „The Secret Life of Marilyn Monroe”, Taraborrelli descrie fascinația actriței pentru președinte și modul în care cercul Kennedy o percepea: o femeie vulnerabilă, cu o imaginație uneori „sălbatică”, dar și cu o putere de seducție care îi intimida pe cei din jur .
„În sfârșit, ai ajuns!” — seara invitației directe de la JFK
În capitolul „Finally You’re Here” („În sfârșit, ai ajuns!”) din biografia lui Taraborrelli, momentul este descris ca o combinație de tensiune, glamour și impuls politic. Marilyn a fost invitată la o petrecere exclusivistă, o cină în New York în onoarea președintelui John F. Kennedy. „Kennedy iubea cultura de la Hollywood și era fascinat de vedete, în special de actrițele frumoase sau, mai exact, în special de actrițele frumoase blonde; totuși, niciodată nu a dat afară din patul lui o brunetă sau o roșcată...”
Sursele istorice confirmă că Monroe a fost prezentă la evenimente private în cercul Kennedy, inclusiv la întâlniri restrânse, precum weekendul de la casa lui Bing Crosby din Palm Springs, unde Taraborrelli notează că ar fi avut loc singura lor apropiere intimă.
În seara descrisă de Taraborrelli, Marilyn a întârziat voit, făcându-l pe președinte să aștepte - ceea era de neconceput pentru staff-ul lui. „Limuzina a juns la 20:15 și ea tot nu era gata. Telefonul a sunat: „Ce dracu se întâmplă acolo? Nu-și dă seama că-l pune pe președinte s-o aștepte?” Când am auzit asta, s-a produs un declic în mintea mea și mi-am zis „hm, mă întreb dacă nu tocmai asta e ideea”. La 20:30, Marilyn tot nu era gata, însă stilistul ei ieșise din dormitor fără nicio tresărire, ca și cum n-ar fi avut nicio grijă pe lumea asta. Înainte să-și ia la revedere foarte grațios, a spus: „A meritat să așteptați. Credeți-mă, arată fantastic!” Și, când telefonul a sunat din nou, s-a auzit în receptor o voce nervoasă: „Mișcați-vă fundul aici, fir-ar al dracului! Președintele o vrea aici, acum!”.
Ce făcea Marilyn în timpul acesta? „Era acolo, cu spatele, la măsuța ei de toaletă, privindu-se fix în oglindă și aranjându-și semnul de frumusețe - o aluniță pe obrazul drept, cu un dermatograf. (...) Era complet goală, purta doar o pereche de pantofi negri cu toc.” Mai mult, ea a ales una dintre cele mai strâmte rochii din garderoba ei. „După ce a luat o gură de sherry, a ridicat de pe pat o rochie cu mărgele și paiete și a îmbrăcat-o pe cap. A trecut-o rapid peste sâni, spre șolduri. În următoarele 10 minute, Milt Ebbins a ajutat-o pe Marilyn Monroe să se îmbrace cu „cea mai strâmtă rochie pe care-am văzut-o în viața mea de femeie. Nu puteam s-o trec peste șoldurile ei. Desigur, caracteristic pentru Marilyn, nu purta lenjerie intimă. Așa că iată-mă în genunchi, în fața ei, cu nasul la câțiva centrimetri de zonele intime, trăgând de rochie cu toată forța, ca să treacă de fundul ei mare. Iar ea spunea: „Trage, trage de rochie. Poți s-o faci! Poți s-o faci!””.
Era o piesă care îi accentua silueta și care, potrivit martorilor, „a făcut întreaga cameră să se oprească pentru câteva secunde”. Era rochia care transforma orice intrare într-un spectacol.
O intrare memorabilă
Căci, atunci când a ajuns la adresa din Park Avenue, atmosfera era încărcată. Politicieni, consilieri, oameni de presă, figuri mondene, toți au întors capul. Marilyn nu era doar invitată, era atracția serii. Iar președintele, aflat într-o zonă retrasă a salonului, a cerut să fie anunțat imediat când actrița ajunge. „Când a apărut, parcă s-au despărțit apele Mării Roșii”, își amintea Ebbins, citată de Taraborrelli. „În cameră se aflau vreo 25 de oameni, iar mulțimea s-a împărțit în două, pe măsură ce ea intra în cameră. Toată lumea a înmărmurit. N-am să uit niciodată. Era fantastic, nu mai văzusem pe nimeni, până atunci, care să facă așa ceva. Președintele s-a întors, a privit-o și a fost limpede că s-a simțit atras de ea. „În sfârșit, ai ajuns!, a zis el cu un zâmbet larg, îndreptându-se către ea. „Sunt aici câțiva oameni care sunt nerăbdători să te cunoască”, a mai spus el. Apoi toată lumea s-a năpustit asupra ei. Doreau să stea lângă ea, să-i simtă parfumul, să respire același aer cu ea.”
Mai multe pentru tine...
Pentru Marilyn, era validarea supremă. Pentru cei din jur, era dovada că starul Hollywoodului depășise granițele industriei și intrase în zona în care se decidea soarta Americii.
„JFK a luat-o pe Marilyn de braț, iar ea a mers cu el. JFK a fost vrăjit pe loc de prezența lui Marilyn, în acea noapte, la New York. Și, înainte să plece, a rugat-o să-i dea numărul ei de telefon. Desigur că s-a conformat. A sunat-o chiar a doua zi să-i facă o propunere. I-a explicat că pe 24 martie va fi în Palm Springs. Urma să stea la prietenul lui și, din câte înțelesese el, și al ei - Frank Sinatra - (...) adăugând parcă întâmplător: „Jackie nu o să vină”.”
FOTO: Profimedia, Getty Images
