Interviu

Exclusiv! Anamaria Ferentz, despre sărbători, America şi o nouă iubire: E mai bine să suferi din dragoste decât să nu simţi nimic

Exclusiv! Anamaria Ferentz, despre sărbători, America şi o nouă iubire: E mai bine să suferi din dragoste decât să nu simţi nimic camera-retro icon Vezi galeria 2 poze

E tot timpul cu gândul la cei dragi şi ar face totul pentru ei! Anamaria Ferentz a stat două săptămâni în izolare, în America, pentru a reveni acasă, în România, de sărbători. Artista recunoaşte că, la fel ca noi toţi, a avut un an dificil. Ba mai mult, s-a simţit mai singură ca niciodată în SUA, iar asta din cauza prostelor de amploare, care i-au creat sentimentul că se află pe front, şi pandemiei.

Pe Anamaria Ferentz nu ai cum să nu o apreciezi. Te cucereşte cu glasul ei melodios şi sinceritatea dezarmantă. Am povestit cu cunoscuta artistă despre viaţa din America, relaţii şi căsătorie, dar şi despre viaţa în pandemie.

 

OK!: Anamaria, ţi-ai petrecut ziua de naştere în pandemie. A fost altfel decât de obicei?

Din cauza faptului că în Los Angeles sunt foarte multe cazuri de covid şi eu mă pregăteam să vin în ţară, m-am autoizolat pentru două săptămâni,  fiind foarte precaută în ceea ce îmi priveşte familia. Mi-am dorit să ajung în România sănătoasă pentru ei, dar şi pentru mine. Şi chiar dacă prietenii îmi pregătiseră o petrecere surpriză, surpriza şi mai mare a fost că nu s-a putut ţine, din motivele menţionate mai sus, dar şi pentru că fiecare a avut probleme în familie sau la lucru din cauza coronavirusului. Din păcate, nu este de glumă şi trebuie să ne protejăm cât se poate. Asta nu înseamnă că trebuie să exagerăm, ci doar să fim precauţi. 

De ziua mea am stat acasă cu doi prieteni, care se izolaseră la rândul lor, de fapt trei, incluzându-l şi pe Supai, căţelul meu. Am primit tortul meu preferat:  signature crepe de la "Lady M", de la prietena mea Larisa, cea care organizase petrecerea surpriză... dar şi cadouri şi foarte multe flori, fără să mă aştept la nimic din toate acestea. Aşa realizezi ce prieteni minunaţi ai, când vezi cât de mult se gândesc la tine, şi aici mă refer la gesturi, care au mai mare valoare decât orice.

Ce faci acum, de sărbători?

De sărbători sunt cu familia, în România.  Este cel mai frumos cadou pe care îl pot avea şi pe care mi-l doresc în fiecare an. Nimic nu se compară cu sărbătorile în familie. Ei sunt motivul pentru care plec de la cald la frig.

Cum a fost acest an pentru tine?

A fost un an cu bune şi rele. Bun pentru că am fost sănătoasă, atât eu, cât şi familia mea, că am călătorit şi anul acesta, nu mult, dar cât de cât, pentru că nu pot sta locului. 

Rău pentru că nu am putut avea activitatea artistică propusă la început de an. Am avut un singur spectacol tot anul, la Dallas- Texas, în octombrie. Deşi îmi propusesem să scot mai multe piese, am scos doar una, legată de covid: OMG, ce bine e!, în două variante, română şi engleză. Le găsiţi pe YouTube la "Anamaria Ferentz Official". Canal pe care încerc să îl revigorez, cel anterior mi-a fost hăcuit şi a dispărut de tot.

Te sperie ce trăim? Ţi-a fost vreodată teamă să nu iei boala?

M-a speriat doar faptul că nu puteam ieşi din casă. A fost teama de necunoscut, dar şi pentru că nu mi-aş fi dorit să iau boala şi să îmbolnăvesc pe alţii. În acelaşi timp, în America, au fost acele mişcări politice care ne-au afectat pe toţi. Nebunia s-a petrecut şi în zona în care stăteam eu, zona Fairfax, în Los Angeles. Era ca pe front, maşini de poliţie în flăcări, urlete, zgomote produse de pistoalele cu gaze lacrimogene, armata cu tancuri, elicopterele care survolaz strada mea non stop. Nu a fost plăcut deloc.

În 10 ani de America nu m-am simţit singură cum m-am simţit în perioada respectivă, cea cu protestele. Eram doar eu şi căţelul în casa. Şi acum îmi dau lacrimile când îmi aduc aminte, a fost îngrozitor, am înţeles cum se simt cei care sunt în zonele de război. Nu doresc nimănui să treacă prin aşa ceva, Pe planeta asta ar trebui sa fie doar pace, să nu mai fie niciodată nici un război  Educaţia şi iubirea sunt cele mai importante.

Ce a schimbat în rutina ta această distanţare socială?

Din fericire, eu sunt mai mult introvertită ca persoană, iar chestia asta m-a ajutat. Viaţa mea socială nu diferea cu mult de cea de anul acesta. În ciuda aparenţelor, eu nu prea ies, nu socializez oricum, aşa că nu mi-a fost greu din punctul asta de vedere. Mi-au lipsit doar călătoriile, libertatea de a alege şi activitatea artistică. 

Ce spui despre vaccin? Crezi că poate fi o soluţie? Te vei vaccina?

Sunt omul care fuge de medicamente, mai ales de vaccinuri.  A trebuit să mă vaccinez împotriva malariei când am mers să cânt în Nigeria, în Africa, deoarece nu trăiam acolo şi aş fi fost extrem de expusă.  Oricum, era obligatoriu pentru călătorie. Pentru gripă nu m-am vaccinat niciodată şi nici nu o voi face, indiferent că se numeşte covid-19 sau altfel. Nu poate fi obligatoriu decât dacă trăieşti într-o ţară dictatorială.  Oricum, am înţeles că am anticorpi. Am făcut testul de anticorpi şi a ieşit pozitiv, adică sunt imună la această boală. 

Ce au tinerii de astăzi şi nu a avut Anamaria Ferentz?

Din fericire, am avut mai multe decât au tinerii azi. Am crescut cu mâncare bio, fără să se numească aşa şi fără să plăteşti în plus pentru asta. Am trăit cu aer curat, pentru că activităţile noastre se desfăşurau afară, nu pe calculatoare, telefoane sau alte gadgeturi. Am avut şi am relaţii de prietenie reale, fara interese ascunse, fără bullying.

Ai regrete?

Da, regret că nu am petrecut mai mult timp cu bunicii, că nu i-am vizitat mai des când erau în viaţă, că nu le-am serbat zilele de naştere, pentru că atunci nu le serbam nici pe ale noastre. Nu era un obicei la noi în familie. 

De aceea, de 10 ani, de fiecare dată de ziua mea, pentru că era şi ziua bunicii mele în aceeşi zi, port o bluză de-a ei, indiferent de outfit, care are peste 70 ani. Aşa ştiu că e cu mine de ziua noastră. Aprind o lumânare şi pentru ea şi îi spun La Mulţi Ani. 

Din fericire, celelalte regrete pe care le am mai pot fi remediate, încă mai pot schimba lucruri. Nu mai poţi face nimic doar în cazul celor care nu mai sunt. În rest, cât eşti în viaţă, ai mereu şansa să remediezi ceva. 

Câştigi bine? Poţi trăi decent din ce faci în America?

Trăiesc bine în America, altfel nu aş fi stat 10 ani. 10 ani care au trecut atât de repede. Fericirea mea cea mai mare este că pot vizita America cântând. Sunt plătită să cânt şi văd oraşe superbe, oameni faini, locuri noi. Adiţional am făcut şi fac real estate (imobiliare), un domeniu care mă pasionează. 

Există vreo şansă sa te reîntorci definitiv în România? Te-ai gândit la asta?

Nu, dar definitiv nu este nimic în viaţă. Mă reîntorc cu drag la familie şi pentru anumite evenimente sau proiecte. În rest, cine ştie unde mă vor mai purta paşii şi sufletul. Eu sunt de meserie călător .

Ce iubeşti cel mai mult în America? Ce te dezamăgeşte cel mai mult?

Iubesc California şi locurile ei superbe, sunt atât de multe de văzut şi făcut acolo că nu îţi ajunge o viaţă.  NY ul este special şi rămâne prima  mea iubire în America , acolo mi-am făcut prieteni pe viaţă. Iubesc stilul lor de viaţă lejer şi acea normalitate a lucrurilor. 

Sunt şi multe lucruri defectuoase, ca în orice altă ţară, sistemul politic care este în picaj, mulţi oameni care trăiesc pe stradă pentru că nu au case ( homeless), iar nimeni nu face nimic. Ce mi se pare îngrozitor este că îşi îmbuibă copiii cu medicamente pentru orice. Industria farmaceutică este, pe lângă asigurări şi avocatură, cea mai prosperă. Acolo există cea mai mare corupţie. Şi apoi se miră că majoritatea devin dependenţi de droguri. ( în America drugs se numesc şi medicamentele, nu neapărat narcoticele).

Ce trăiri te-au marcat la 20, 30, la 40 de ani?

La 20 ani m-a marcat, în bine, şcoala: Facultatea de Actorie, Colegiul de Medicină, am învăţat extrem de multe. Au fost apoi anii DEMMO, care au fost cei mai frumoşi, chiar dacă nu am realizat atunci , dar au lăsat amprente puternice pentru viitor.

La 30 m-au marcat acele detalii din viaţă mea privată, despre care nu mai vorbim, dar am avut şi multe realizări profesionale care m-au făcut să merg întotdeauna mai departe.

La 40 ani pot spune că evenimentele din acest an şi-au lăsat amprenta atât de puternic încât stau să reflectez asupra drumului parcurs, încă sunt în proces de digerare.

Ai fost fericită de fiecare dată când dragostea ţi-a cotrobăit prin suflet?

Nu, nu pot spune asta, dar mă bucur că am trăit iubirea. Cine nu iubeşte nu poate spune cu adevărat că trăieşte. E mai bine să suferi din dragoste decât să nu simţi nimic. La concluzia aceasta am ajuns după mulţi ani. 

Ai o relaţie în prezent?

În prezent nu sunt în nicio relaţie. Îmi este bine aşa cum sunt şi nu fac compromisuri doar de dragul de a fi cu cineva. Din contră, îmi e foarte bine singură şi am devenit şi mai selectivă decât eram.

Cum ar trebui sa fie un bărbat care sa te atragă?

Nu există o formulă specială. Sunt reacţii chimice şi atracţii fizice de neexplicat, nu poţi convinge inima, te îndrăgosteşti sau nu. Ştii doar în momentul respectiv... neaşteptat şi neplanificat. Te miri de multe ori în cazul unor relaţii, ţi se pare că nu se potrivesc deloc, dar ei se iubesc şi sunt fericiţi... atat cât sunt.

Există lucruri pe care nu le-ai putea ierta niciodată omului de lângă tine?

Sunt destul de iertatoare, consider că toţi greşim mai mult sau mai puţin şi trebuie să fim maleabili.  Mă refer la greşeli minore. 

Nu cred că aş trece peste tradare. Aş ierta, dar persoana respectivă nu ar mai putea fi în viaţa mea. Eu cred că mai uşoară este iertarea decât uitarea. 

Mai crezi în căsătorie, într-o lume plina de despărţiri? Ai mai face acest pas?

Cred în căsătorie, este ca şi Moş Craciun. Există atâta timp cât crezi cu adevărat că vine, iar pentru a ajunge cu sacul plin de bunătăţi trebuie să faci multe lucruri bune.

 Glumesc, aş putea scrie un roman despre căsătorie, un roman haios, din căsătoriile altora, evident, dar mă rezum în a spune că nu aş zice nu dacă aş simţi că merg în aceeaşi direcţie cu persoana care m-ar cere. 

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii

Modifică Setările