Exclusiv! Christian Sabbagh, despre divorţ, actuala familie, copii şi momentele care i-au pus viaţa în pericol
A trecut prin multe situaţii critice de viaţă, şi-a pus de multe ori viaţa în pericol, dar cu gândul la cei de acasă a reuşit să răzbată. Christian Sabbagh este cel care îţi aduce ştirile la Kanal D, unul dintre puţinii jurnalişti de investigaţi de la noi, dar înainte de toate un familist convins.
Cum a trecut peste divorţ, cum a început povestea cu Iulia, şi care sunt greutăţile pe care a trebui să le depăşească, aflaţi din interviul OK!
OK! Ai fost întotdeauna un jurnalist incisiv. Ţi-a fost vreodată teamă, ai primit ameninţări?
Christian Sabbagh: În profesia mea ameninţările fac parte din cotidian. Am primit ameninţări de tot felul ca urmare a investigaţiilor făcute de-a lungul anilor, însă cele mai dure au fost cele referitoare la familie, la cei dragi mie.
OK!: Ai fost vreodată şi la un pas de moarte, cu atâtea operaţiuni riscante?
: De multe ori am fost în situaţii periculoase. Merg în zone de razboi, salvez oameni din situaţii dificile, am încercat să duc jurnalismul la un alt nivel. Nu mă rezum doar la a prezenta o ştire, încerc să găsesc soluţii, să devin util societăţii şi semenilor mei. A existat un moment la care am fost la un pas de a fi luat ostatic în Libia, împreună cu colegii mei. Am avut noroc şi ne-au lăsat în pace. În 1999 eram corespondent de război în Serbia şi eram pe autostrada care leaga Belgradul de Nis, n-am ştiut că era bombardată şi am căzut cu maşina într-o prăpastie de câtiva metri. Am scăpat ca prin minune. În tot ceea ce face un jurnalist se expune pericolului.
: Am cunoscut-o pe Iulia la Istanbul, era manechin într-o prezentare de modă la care fusesem invitat. Mi s-a părut fascinant că nu ştia cine sunt, pentru că trăia în Spania de foarte mulţi ani. Era foarte frumoasă şi a fost ca o lovitură de fulger când am văzut-o. Am schimbat numere de telefon, am vorbit mult timp la telefon şi am reuşit să o conving să fim împreună.
: Am avut mai multe momente grele în relaţie. Eram divorţat de un an când ne-am cunoscut, celibatar şi începuse să-mi placă libertatea. Făceam corespondenţe de război din Siria, mă simţeam în largul meu să-mi fac profesia, nu aveam temeri, obligaţii. Dar am constatat că nu pot trăi fără ea şi am rămas împreună.
:Cele mai grele momente sunt cele în care trebuie să plec, să o las singură acasă cu copiii. Iulia a refuzat să avem bonă, se ocupă personal de cei mici şi de toate treburile casei şi nu e uşor. Au fost momente când primeam ameninţări, când era urmărită. A simţit ce înseamnă să fie căsătorita cu un jurnalist de investigaţii. Însă, de fiecare dată, am reuşit să rămânem uniţi. Si îmi înţelege nevoia de a face această profesie, de a fi în mijlocul evenimentelor, de a ajuta aşa cum pot oamenii mai puţin norocoşi.
Christian Sabbagh: Am o relaţie extraordinară cu Yasmine, la fel cum am cu toţi copiii mei. Nu cred că vreo secundă a simţit că suntem departe unul de celălalt. Întotdeauna vorbesc respectuos despre mama ei, are o relaţie foarte bună cu Iulia. Anais o iubeşte, o divinizează şi când pleacă de la noi plânge după ea. Sunt prezent în viaţa ei.
Da, îi iubeşte, le aduce cadouri, este fascinată de ei. Nu s-a schimbat nimic în relaţia noastra. Şi înainte eram foarte mult plecat, ea ştie că plec să arăt oamenilor ce se întâmplă în lumea asta, că lupt pentru o lume mai bună şi este la vârsta la care înţelege toate aceste lucruri.
E o grea piatră de încercare. Anais îmi spunea de curand că îi place un coleg de grădiniţă şi, deşi sunt nişte copii, nu-mi pică bine. Yasmine vorbeşte lucrurile astea cu Iulia, au secretele lor de fete. Sincer, o să fie greu, nu pentru mine, ci pentru viitorii pretendenţi. Copiilor mei, nu numai fetelor, le spun ca prioritatea lor este să înveţe. Am văzut multe lucruri în profesia asta şi încerc să previn acele situaţii periculoase pe care le-ar putea întâlni în viaţa de copil, adolescent.
Primii bani i-am câştigat din Jurnalism. Când am terminat liceul am vrut să dau la Academia de Politie, dar aveam dublă cetăţenie şi nu aveam un dosar de cadru bun. Am ales o profesie complementară si m-am dus spre jurnalism. Primul material a fost despre o reţea de evazionişti în domeniul alcoolului.
Adolescenţa mea a fost frumoasă, părinţii m-au răsfăţat, mi-au dat tot ce am vrut, nu am simţit durere, suferinţă. Provin dintr-o familie mare şi bogată şi, n-am dus lipsuri, iar asta în ciuda situaţiei tensionate din ţară. Cea mai mare suferinţă a fost când mi-a murit mama, aveam 13 ani. Atunci am plâns prima dată.
Zilele astea eram la graniţa dintre Turcia şi Grecia, relatând despre soarta a zeci de mii de oameni care fug din calea războiului şi se lovesc de garduri de sârmă ghimpată. Eu eram plecat să-mi fac profesia exact când Anais a împlinit trei anişori, dar se împlineau trei ani şi de când Iulia şi cu mine ne-am căsătorit. Nu este usor să fii departe de cei dragi în momente importante, să ratezi zilele de naştere ale copilului, dar este parte din profesia de jurnalist de investigaţii. Lectia pe care am învăţat-o în aceste zile este una cât se poate de importantă; dragostea familiei, a copiilor este incomensurabilă, pură şi dezinteresată. Iulia mi-a trimis o filmare în care fiica mea mi-a spus că îi e dor de mine şi vrea să vin acasă. Am venit chiar în noaptea aceea, dar dormea deja.
Socrii mei trăiesc în Spania de foarte mulţi ani. Avem o relaţie normală, când vine în vizită îmi găteşte, avem o relaţie frumoasă, suntem o familie.
Mereu îmi face surprize. Când m-am întors acum din zona de conflict de la graniţa dintre Turcia şi Grecia a făcut o salată de boeuf pe care scria “Te iubim, Tati!”.
Sincer, Iulia le face pe toate. Eu nu prea am timp. Aşa că ea este şi mamă şi tată şi administrator al treburilor casnice.
Îmi place să gătesc, nu am timp, dar pregătesc mâncăruri arăbeşti simple.Îmi iese foarte bine salata tabouleh şi foull, un preparat similar fasolei noastre.
Eu sunt cel care lasă de la el, pentru că eu provoc situaţiile. Eu realizez că are nevoie de mine ca soţ, ca tata, sa duc sau să iau copiii de la gradiniţă. Am renunţat de multe ori la familie, am plecat în momente cheie din familia noastră în diferite colţuri ale lumii; ea are nevoie de soţul ei. Exist de multe ori doar cu numele şi apar inevitabil probleme, discuţii, foarte multe tensiuni şi încerc să o împac. Îmi înţelege profesia dar, la un moment dat, e normal să îşi piardă răbdarea.
Investiţiile mele sunt în educaţia copiilor mei. Nu sunt un om bogat, sunt un tip cheltuitor, ajut oamenii cât pot de mult. Dar educaţia copiilor mei e pe primul loc.
Sunt un jurnalist care a devenit prezentator. Pentru mine a fost greu să citesc de pe un prompter, rândurile plecau repede. Reţin fraze, cuvinte si improvizez dacă e vreo problemă. Îmi amintesc că am avut o ştire care suna aşa “vreţi să aveti un organism sănătos?” şi mi-a ieşit “vreţi să aveţi un orgasm sănătos?”. :) Oamenii au înţeles că nu sunt un prezentator clasic, sunt jurnalist şi nu sunt perfect, mai fac şi greseli.
Am aceeaşi greutate dintotdeauna, 78 de kilograme la 1,82 cm. La televizor pare că am câteva kilograme în plus. Sunt un om care mănâncă când apucă şi nu pot avea un regim normal de viaţă. Nu aş putea să ţin dietă, cand sunt în diferite zone ale ţării sau ale lumii.
Au fost multe momente, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională.Încerc să iau lucrurile cum vin, viaţa este un test în general. Primul moment a fost moartea mamei mele, au fost momente în care oameni pe care ii apreciez m-au jignit, dar am trecut peste, nu am permis să mă afecteze foarte tare, pentru a merge mai departe. Divorţul a fost un alt moment greu şi am încercat să protejez copiii, să nu simta această despărţire, să se simtă iubiţi, protejaţi în continuare de mine.
Tot ce mi-am dorit s-a împlinit. Am o familie frumosă, copii minunaţi, sunt un om împlinit, fac ceea ce îmi place. Nu vreau mai mult de la viaţă, este suficient. Sper să fim sănătoşi, altceva nu doresc.
Sunt creştin, român şi iubesc oamenii indiferent de religie, naţionalitate, cult, apartenenţă.
