Interviu

EXCLUSIV Claudia Pătrăşcanu, viaţa la 40 de ani, în plin divorţ de tatăl copiilor ei: "Nu-mi imaginam că o să fiu mamă singură, dată afară din casă cu doi copii"

EXCLUSIV Claudia Pătrăşcanu, viaţa la 40 de ani, în plin divorţ de tatăl copiilor ei: "Nu-mi imaginam că o să fiu mamă singură, dată afară din casă cu doi copii" camera-retro icon Vezi galeria 6 poze

Solista ne-a vorbit despre ce a ajutat-o să meargă mai departe, în plin divorţ de tatăl copiilor ei şi după un an greu, în care a luptat pentru a se reconstrui de la zero.

Claudia a părăsit Bucureştiul şi a ales să se mute cu cei doi copii pe care îi are cu Gabi Bădălău, Nicholas şi Gabriel, la casa ei din Agigea. Ne întâlneam cu ea acum mai bine de jumătate de an, când fiecare replică era un strigăt de durere şi regret, după o perioadă dificilă, în care a sperat că mai pot fi, din nou, o familie. În octombrie aniversează 40 de ani, prilej cu care am realizat şi această şedinţă foto tematică. Iar cea mai mare dorinţă a ei, odată cu schimbarea prefixului, e să fie liniştită. Lupta cu sine şi cu tarele trecutului se duce pentru că visează ca fiii lor să trăiască în armonie. Şi chiar dacă, momentan, nu a ajuns la un consens cu tatăl acestora, ea nu renunţă la a mai spera că va putea să le ofere echilibrul de care au nevoie pentru a deveni doi bărbaţi adevăraţi.

Am stat de vorbă ultima dată la începutul acestui an. Cum a fost viața ta în acest an greu, în care, pe lângă pandemie, ești în plin proces de divorț?

Claudia: A fost un an mult mai liniştit decât anul anterior, m-am mutat din Bucureşti la Constanţa, la casa mea din Agigea. Copiii se bucură, aici, de copilărie adevărată, nu mai răcesc aşa des, nu îmi cer să mergem la Bucureşti. Vreau să le arăt cum e viaţa normală, vreau să trăiască bucuria simplă, să fie fericiţi. Este un stres pentru mine faptul că mai avem înfăţişări la divorţ, e o situaţie neplăcută, dar cu răbdare, toate vin şi trec. M-am refăcut şi vreau să uit trecutul, care nu a fost tocmai spectaculos, cel puţin nu în ultima perioadă.

Sunt mai pregătită pentru ce mă aşteaptă, văd altfel lumea acum, trec altfel peste situaţiile dificile. - Claudia Pătrăşcanu

Octombrie este o lună specială pentru tine, pe 6 e ziua ta de naştere, iar anul acesta schimbi prefixul. Cum te vedeai la 40 de ani?

Fiecare vârstă e frumoasă în felul ei şi nu-mi doresc oricum să ţin timpul pe loc, nu mă simt de 40 de ani, consider că e doar o cifră. Când ai copii în viaţa ta, sufletul îţi întinereşte şi mai tare, devii şi tu copil. Eu nu mă simt de 40 de ani, am rămas undeva pe la 33. Însă din perspectiva maturităţii, vârsta îşi spune cuvântul. Sunt mai pregătită pentru ce mă aşteaptă, văd altfel lumea acum, trec altfel peste situaţiile dificile. Am renunţat să-mi fac visuri, mai ales după ce am trecut prin trauma asta a despărţirii. Mă gândesc doar să fiu liniştită, sănătoasă şi să nu-mi mai forţez soarta. Sunt mai calculată, nu-mi doresc decât să am puterea să-i cresc cum se cuvine pe aceşti doi băieţi şi să-i fac doi bărbaţi super-valoroşi. Nu-mi imaginam oricum că la 40 de ani o să fiu mamă singură, dată afară din casă cu doi copii şi dezamăgită. Dar nici nu mi-a plăcut să visez pentru a nu avea dezamăgiri.

Care e cea mai mare dorinţă a ta acum?

Cele mai mari dorinţe ale mele sunt legate de copii. Îmi doresc să îi văd la studii foarte înalte, sunt doi copii foarte valoroşi. Îmi doresc linişte, după doi, trei ani grei, plini de nelinişte şi nefericire. Abia la 40 de ani am realizat că sunt atât de importantă şi că trebuie să mă iubesc pe mine în primul rând şi să fiu sănătoasă pentru copiii mei. Acum am învăţat să mă preţuiesc eu pe mine mai mult. Totul se întâmplă cu un scop şi poate toată nebunia asta din ultima perioadă o să-mi aducă şi soare pe stradă şi sunt convinsă că fericită cu adevărat voi fi de acum încolo, doar că trebuie să mai am răbdare.

Cum te aniversezi?

Eu când am fost dată afară din casă cu copiii aveam 180 lei în portofel şi nu am disperat niciodată. Am venit atunci la Constanţa şi mama mi-a zis doar să mă rog, aşa că pentru mine nu contează cum mă aniversez, ci e mai important să fiu liniştită, cu copiii lângă mine. Eu cred în steaua mea norocoasă. Nu le putem avea pe toate, nici măcar un cub de gheaţă nu e perfect. Nu mi-am dorit niciodată să fiu super-bogată sau, şi dacă aş fi, aş vrea să rămân cumpătată, să nu mă pierd pe mine.

Spuneai că şi cei doi copii ai tăi, Nico şi Gabriel, îţi dau puterea să mergi mai departe şi să lupţi. Cum percep ei situaţia actuală dintre tine şi tatăl lor?

Încerc să evit ca ei să simtă tensiunile dintre noi. Nicholas e mic, are trei ani jumate, iar Gabriel are şase. Amândoi s-au acomodat foarte bine aici, casa lor e acum aici, merg la grădiniţă la Agigea, ei nu percep acest război şi nici nu trebuie.

Dar nu întreabă unde e tati?

Gabriel e mai mare, dar nu pune întrebări. E atât de inteligent şi cu mult bun simţ. El a luat chestia asta de la mine, nu e băgăcios. Eu încerc să discut cu ei, ştiu că trebuie să vină tatăl lor să îi ia la două weekenduri, mă şi întreabă cât stau plecaţi, s-au obişnuit cumva. Le-am explicat că mami şi tati s-au separat, dar că îi iubesc la fel de mult în continuare. La început, Gabriel m-a întrebat de ce nu mai locuim în casa în care s-au născut şi fiind prea mici, le-am zis că tati renovează casa, deoarece era prea brusc totul. Iar când a mers în vizită la el mi-a zis că nu a renovat nimic, casa e identică. Dar nu vreau să-i cresc în minciună, le voi spune adevărul la momentul potrivit. Eu detest minciuna şi i-am spus şi lui Gabi că accept adevărul, indiferent cât ar fi de dureros. Chiar şi atunci când eram împreună şi şi-a făcut o relaţie bazată pe iubire, căci era îndrăgostit de altă femeie, preferam să vină ca un bărbat asumat şi să-mi spună. Dar a preferat să mă mintă în faţă, eu ştiind adevărul adevărat.

Nu-mi imaginam că la 40 de ani o să fiu mamă singură, dată afară din casă cu doi copii şi dezamăgită. - Claudia Pătrăşcanu

Dar ţi-a spus atunci că el vrea şi căsnicia cu tine, şi viaţa aceea paralelă cu altcineva?

El a zis că nu vrea să divorţeze de mine niciodată, că nu vrea să-mi dea divorţul, de fapt. Probabil a crezut că poate juca la două capete. Dacă eu nu simţeam că se întâmplă ceva, dacă el nu pleca de acasă şi nu-mi arăta că nu-l mai interesează familia, jignindu-mă şi umilindu-mă, poate că putea merge în paralel. Dar eu nu am mai putut. A trebuit să pun punct.

Însă faptul că nu dorea să-ţi acorde divorţul nu însemna că vei rămâne lângă el...

Noi am fi putut gestiona foarte bine situaţia şi i-am spus şi lui. El putea să-mi acorde divorţul fără a se ajunge la lucrurile urâte la care s-a ajuns şi puteam să fim cei mai buni prieteni pentru copiii noştri. El putea să vină oricând să stea lângă noi. Dar contează şi maturitatea, şi anturajul, şi familia cu care te sfătuieşti. Iar noi nu am reuşit să ajungem la acest consens, momentan. Eu nu mai eram fericită şi respectată de mult timp, dar nimeni nu m-a sfătuit să divorţez. Chiar şi mama mi-a zis să aştept, să mai am răbdare.

Tu când ai renunţat la ideea de a te mai împăca cu Gabi, de a mai lupta pentru voi doi?

Când am văzut că el nu mai venea acasă de un an de zile şi când am realizat că el are sentimente serioase pentru altcineva. Mergeam la petreceri şi pe mine mă trimitea acasă cu copiii şi el rămânea şi dădea dedicaţii de iubire amantei.

Asta se întâmpla când?

În 2019. Nu mai aveam armonie demult. Păcat că nu a vrut să vadă adevărul şi să accepte un sprijin. Dar dacă nu e iubire, nu mai ai ce face. Eu nu cred că poţi iubi în acelaşi timp două femei.

Citeam postarea din social media legată de presiunile care se fac asupra ta şi ameninţările primite. De ce crezi că nu aţi ajuns, încă, la un consens?

Pentru că el încă nu poate accepta ideea de despărţire. Probabil că se aştepta să mă întorc. El a spus, la un moment dat, că ar vrea să ne împăcăm, să ne fie bine, să-i mai dau o şansă. Nu cred în vorbe, voiam fapte.

Îmi spuneai, la un moment dat, că erai dispusă să treci peste tot şi să te întorci.

Da, aşa este. Am avut un moment până în Paşte, anul acesta, când mama mi-a spus să-i mai dau o şansă, că poate a învăţat din greşeli, că poate s-a schimbat, poate ne iubeşte şi vrea familia înapoi, cum tot susţinea în mesaje. Dar nu aveam cum să cred, pentru că a doua zi se comporta diferit. Gabi nu a ştiut niciodată ce vrea şi nu a fost pregătit pentru a avea o familie. M-am convins că îşi dorea dintr-o ambiţie şi am renunţat.

Când ne-am întâlnit ultima dată îmi spuneai că nu primeşti pensie alimentară conform veniturilor tatălui lor. Cum faci acum să menţii statutul, ca mamă singură?

Dumnezeu mă ajută. Am magazinul online de haine care merge foarte bine, am drepturi de autor de unde vin, periodic, venituri. Eu întreţin toată casa, eu le iau haine, eu le plătesc activităţile de la grădiniţă şi extra grădiniţă. Mă rog la Dumnezeu să am soluţii, nu cer bani. Îmi voi deschide un nou magazin. Consider că dacă vrei să faci ceva, faci de oriunde, chiar şi de la distanţă. A fost greu cu pandemia pentru toată lumea, am formaţia care mă aşteaptă să reluăm activităţile, avem câteva nunţi contractate. Eu mă dedic total copiilor, Gabriel merge la tenis, când trece pandemia va merge şi la înot, vor studia engleza acasă, dar nu vreau să îi stresez, vreau să aibă şi o copilărie, le vom face pe toate uşor, uşor.

Gabi participă acum cu pensie alimentară?

Da, o dată la două, trei luni, când nu e în vreo vacanţă sau când îşi aduce aminte. Dar ştiu că le face din ambiţie şi răutate şi nu ştiu unde vrea să ajungă, pentru că, în definitiv, tot copiii vor suferi mai târziu, nu noi, adulţii. Eu vreau să participăm amândoi la educaţia lor. El le cumpără haine cât stau la el şi nu le dă acasă, deşi le rămân mici.

Copiii au reînceput grădiniţa. Tatăl lor a venit la festivitatea de deschidere? Cât de des ii vede?

Nu, n-a venit. Eu iert, dar nu pot uita că nu a fost nici când Gabriel a spus prima poezie din viaţa lui. E dureros că trebuie să îi trimit filmarea pe Whatsapp de la serbarea de la grădiniţă.

Cum e comunicarea voastră acum?

E din ce în ce mai rău, iar când se apropie înfăţişările, se înteţesc jignirile din partea lui. Cel mai bine ar fi să nu mai comunicăm deloc. Le-am luat copiilor ceasuri performante, se pot vedea şi auzi cu el oricând doreşte. Eu nu mai pot suporta jigniri şi ameninţări. Programul lui e de două weekenduri pe lună cu ei, dar eu nu i-am impus restricţii. Poate eu mă şi raportez la relaţia pe care eu am avut-o cu tatăl meu până la 15 ani, când el a murit, şi de asta am alte aşteptări. A fost un tată impecabil, care avea răbdare să îmi explice orice, care lăsa totul ca să se joace cu noi, care ne asculta şi ne sfătuia mereu de bine. Asta îmi doream şi eu pentru copiii mei. Dar am învăţat, acum, că nu toţi suntem la fel.

Toată lumea are nevoie de dragoste. Crezi că o să mai poţi iubi din nou?

Nu mă gândesc la asta, încă sunt căsătorită, încă sunt doamna Bădălău. Glumesc. Când vii după o asemenea furtună, vrei să te linişteşti, vrei să fii vindecată, cu sufletul deschis, pregătită, iar eu nu mă simt pregătită de o nouă relaţie. Pot spune că o persoană cu un caracter ca al lui Gabi nu m-a meritat niciodată şi nu mă merită. Sunt prea bună, prea umană pentru el. Asta nu înseamnă că voi rămâne singură toată viaţa, nici că mi-am pierdut încrederea în bărbaţi, pentru că nu sunt toţi la fel. Încă mai cred în iubire, pentru că asta a lăsat Dumnezeu pe pământ, dar nu e momentul acum pentru o nouă relaţie.

Cu ce te-a făcut mai puternică acest an şi ce simţi că e mai vulnerabil la tine după aceste experienţe?

Sunt puternică, dar nu pot scăpa de sensibilitate. Sunt prea sensibilă, îmi doresc prea mult adevărul şi uneori nu e aşa o calitate chestia asta, că poţi fi rănit mult mai uşor. Eu pun la suflet toate lucrurile care mi se întâmplă şi am suferit din pricina asta. Vreau să găsim o soluţie să fim bine pentru copii, îmi doresc să se termine într-un fel sau altul. Nu-mi doresc să mai fiu cu el, nu mai văd un viitor împreună, pentru că merit să fiu iubită, apreciată, respectată şi fericită.

Noua ediţie OK! este disponibilă la toate punctele de difuzare a presei.

Modifică Setările