EXCLUSIV Elena Ionescu, dezvăluiri despre fiul său şi despre divorţ: "Când va apărea persoana potrivită, voi fi pregătită să iubesc din nou"
Am urmărit-o în rolul de supravieţuitoare, câştigând marele premiu la Survivor, dar adevărata dovadă de supravieţuire o dă în viaţa personală.
Au fost 12 luni grele, cathartice am putea spune, pentru Elena, căci la un an şi jumătate de la naşterea fiului ei, a ales să pa-rieze totul pe o carte şi să plece în Republica Dominicană pentru a-şi depăşi limitele. Reality-show-ul Survivor, difuzat de Kanal D, a fost pentru ea ca un examen al vieţii, pe care l-a trecut cu brio, câştigând ma-rele premiu de 250.000 lei, adică puţin peste 50.000 euro, pe care vrea să îl folosească în noua ei viaţă. Căci după o căsătorie fulger cu Dragoş Stanciu şi un divorţ la fel de rapid, solista are în plan să îi ofere micuţului ei un cămin.
Dezinvoltă, asumată şi resemnată în faţa încercărilor din ultima perioadă, cântăreaţa a stat de vorbă cu OK! imediat după ce a ieşit din carantina impusă şi a acceptat să ni-l prezinte, în exclusivitate, pe micuţul Răzvan, minunea care îi dă forţa să meargă mai departe.
Ultimul an pare pentru tine un carusel de emoţii şi întâmplări, de la divorţ la Survivor, de la agonie la extaz. Ce ai învăţat după toate acestea, ce ai descoperit despre tine?
Au fost, de departe, cele mai bune ale-geri pe care le-am făcut, pentru că un divorţ şi un copil îţi schimbă viaţa radical, dar, pe de altă parte, atunci când reuşeşti să te deconec-tezi într-un mod atât de nefiresc, cum mi s-a întâmplat mie cu participarea la Survivor, îţi dai seama care sunt valorile vieţii şi pentru ce merită să lupţi. Consider că această oportu-nitate a venit la momentul potrivit, pentru că am avut multe de învăţat, mi-am depăşit toate limitele şi m-am deconectat de toată peri-oada grea prin care trecusem. Toată această experienţă a fost extrem de importantă pen-tru evoluţia mea personală.
Dar cum ai ajuns să participi, te-ai uitat la emisiuni de acest gen şi ai vrut şi tu să mergi?
Am primit oferta undeva la finalul lui decembrie anul trecut, dar iniţial nu am fost foarte încântată, pentru că ştiam la ce mă înham, trebuia să lipsesc de acasă, de lângă cel mic, care avea doar un anişor. Dar apoi m-am gândit că e cea mai bună alegere să merg acolo pentru el şi aşa s-a şi dovedit. Îmi doream un trai mai bun pentru noi, o căsuţă a noastră. Era destul de greu să strâng o sumă atât de mare ca să cumpăr o locuinţă şi Survivor mi-a părut o oportunitate. De 15 ani e când sunt în Bucureşti, am plătit doar chirii. Banii aceştia îmi ajung să îmi iau o casă la curte, vreau să simt că aceste picioare „rupte” pe trasee au meritat sacrificiul.
Dar ai plecat în Dominicană cu gândul să câştigi sau să te descoperi şi să îţi testezi limitele, indiferent de rezultatul final?
Am plecat cu gândul că voi face faţă măcar o săptămână, două. Am zis că mă duc ca să stau câteva zile, doream a mă repoziţiona pe piaţă, a mai căpăta notorietate, îmi do-ream să revin în atenţia publicului. Însă nu mă aşteptam să stau atât şi să şi reuşesc să câştig. Dar nimic nu este întâmplător în viaţă şi e clar că Dumnezeu te trimite acolo unde trebuie să ajungi, dar doar când eşti pregătit.
Cât de puternică te vezi acum, după atâtea lui de competiţii?
Nu ştiu dacă neapărat puternică este ter-menul potrivit, dar m-am educat foarte mult, mă simt mult mai tolerantă, mult mai noro-coasă şi îi apreciez mai mult pe cei din jur. Mă simt un om fericit şi împlinit.
Dar ce ţi-a dat forţă în timpul competiţiilor, ce te motiva?
Cred că Dumnezeu, mă gândeam mereu la el. Dar şi gândul la băieţelul meu, Răzvan. Cu cât înaintam în competiţie, cu atât eram mai slăbită, mai dezamăgită de ce se întâmpla în jur. Eu voiam să arăt oamenilor cum sunt eu cu adevărat, dar în echipa mea am fost greu sau greşit înţeleasă. Era dureros, pentru că eu luptam pentru toată lumea acolo, dar trăiam zi de zi într-un loc în care nu eram agreată. Eu voiam să demonstrez, cumva, că trag pentru echipă. Voiam ca momentele acelea de fericire, când câştigam, să fie constante, dar din păca-te nu se putea, pentru că după fiecare consiliu sau după fiecare eliminare, toată lumea îşi gă-sea noi strategii. Iar eu sunt o fire constantă şi am luat totul ca pe o lecţie de viaţă, nu ca pe o competiţie. Eu eram într-o competiţie cu mine, îmi doream să mă autodepăşesc, nu să elimin oameni din jurul meu. Dar colegii mei m-au văzut doar ca pe o adversară.
Ai dovedit că poţi fi puternică, dar totuşi ce te face mai vulnerabilă, mai sensibilă?
Cred că mi-am depăşit si latura aceasta de femeie sensibilă. La Survivor, sensibilitatea mea era clar Răzvănel, de aceea încercam să nu îi pronunţ deloc numele, să nu mă leg de el. Sufeream în sinea mea, pentru că nu do-ream ca oamenii să speculeze acest subiect, să creadă că mă folosesc de el. Dar îmi era dor şi plângeam doar pe ascuns.
Ai întâmpinat şi câteva probleme de sănătate pe lângă cea cu tenul. Citeam că din cauza dereglărilor hormonale, greutatea ta oscila. Ce s-a întâmplat?
Din pricina faptului că temperaturile oscilau foarte tare, noaptea era foarte frig, ziua foarte cald, eu făceam efort fizic foarte mare şi oare-cum brusc, pe traseu, am avut unele probleme. Am înţeles că hormonal se produc schimbări, noi făcusem şi vaccin înainte care să ne ajute să rezistăm. S-a produs o autoimunizare, dar când m-am întors acasă, mi-am revenit.
Au fost câteva luni grele şi ai funcţionat sub o mare presiune. Au fost şi câteva neînţelegeri. Cum ai gestionat perioadele tensionate din reality-show?
Încercam să fiu cât mai corectă şi cât mai directă şi probabil deranjam. Aşa sunt eu, nu am vrut să mă schimb şi dacă lumea nu mă accepta, eram dispusă să plec acasă, nu dra-matizam, dar nici nu-mi încălcam principiile. Eram pregătită psihic să plec acasă, fiecare consiliu era pentru mine o posibilitate să ies din competiţie.
Cu cine te-ai înţeles mai bine şi cu cine mai puţin?
Iniţial, ne-am înţeles bine cu toţii, dar pe parcurs, diversele strategii menite să mă în-lăture au schimbat percepţia pe care o aveam unii despre alţii. Din momentul în care am zis ferm că cine poate, poate, cine nu, e timpul să meargă acasă, toată lumea a interpretat. Eu am susţinut că trebuie să luptăm si sa fim uni-ti, iar asta a dat de înţeles, cumva, că aş vrea să ies în evidenţă şi de atunci oamenii m-au văzut ca pe o adversară, nu ca pe o colegă. De multe ori am simţit că, pentru ei, adversarii nu erau Războinicii, eram eu.
Dar la final crezi că au contat mai mult aptitudinile tale sportive sau notorietatea?
Notorietatea în niciun caz. Au fost oameni mult mai vocali şi mai cunoscuţi, precum Lino Golden sau Ruby, cu mulţi urmăritori pe Instagram, deci nu cred că asta a contact. A contat caracterul omului, toleranţa, puterea de inte-grare, ce a făcut pentru echipă şi cât a luptat pe întreg parcursul competiţiei. De fapt, jocul psihic din această competiţie a fost mai greu decât cel fizic. Mulţi aşteptau declicul meu şi cum acesta nu s-a produs, am început să fac strategii, am anunţat asta, dar am încercat să fiu dreaptă până la final.
Dar în ceea ce priveşte cariera artistică ce planuri ai?
M-am apucat încă din timpul Survivor să compun, am creat piesa Noaptea Albă, pe care m lansat-o imediat după ce am revenit. E o piesă pe care mi-am dorit-o drept o amin-tire pentru cei de acolo şi mi-ar plăcea să facem un videoclip cu toţii. Lucrez şi la sin-gle-ul nou.
După 10 ani în trupa Mandinga ai ales, la un moment dat, să pleci. Regreţi decizia aceea?
Nu regret absolut nimic, am rămas foarte bună prietenă cu foştii colegi. Problemele dintre noi nu au fost de natură conflictuală, nu am avut divergenţe, totul a fost amiabil, am simţit că fiecare trebuia să facă altceva. Cred şi acum că aia a fost cea mai bună decizie.
Din punct de vedere al imaginii e clar că ai câştigat destul de mult, dar în plan personal, cum te simţi?
După cum spuneam, mă simt un om norocos. Nu mă mai enervez aşa uşor, am învăţat să iau partea bună a lucrurilor şi să rămân întreagă la minte.
Dând puţin timpul înapoi, toată lumea a fost surprinsă când, după doar şapte luni de relaţie, tu şi Dragoş vă căsătoreaţi. Apoi aţi divorţat anul trecut. Cum a început, de fapt, povestea voastră?
Totul a început într-un info-trip în Tur-cia. Acolo l-am cunoscut pe fostul meu soţ, era cu Cătălin Botezatu, era unul dintre manechinii lui. Însă nu s-a întâmplat nimic, ne-am întors în ţară şi ne-am dat seama că avem multe lucruri în comun şi am început să alergăm în parc. Sunt o familistă şi mi s-a părut că, apropiindu-mă de 30 de ani, era mo-mentul să mă aşez şi eu, deoarece o bună par-te din viaţă mi-o sacrificasem pentru carieră. Cred, însă, că m-am aruncat cu capul înainte, fără să ascult la cei din jur. Dar dacă privesc, astăzi, înapoi şi văd cu ce am rămas, sunt un om fericit, împlinit şi mulţumit. Referindu-mă strict la omul pe care l-am ales atunci, proba-bil că nu a ştiut să îşi asume ce s-a întâmplat între noi. Ne-am despărţit la şase luni după ce l-am născut pe Răzvan şi cred şi acum că am făcut cea mai bună alegere. Probabil că mai târziu ar fi fost mult mai greu.
Dar crezi că dacă nu venea Răzvan pe lume, relaţia voastră ar fi avut alt curs?
Cred că da, pentru că probabil tocmai această responsabilitate de a fi tată a pus o presiune pe el şi nu toţi sunt făcuţi să aibă familie.
Dar Răzvan a fost o surpriză sau a fost în plan încă de la început?
A fost o surpriză pe care eu mi-am asumat-o şi mi-am dorit-o foarte tare, aveam 30 de ani şi am spus că este clar un dar de la Dumnezeu.
Într-un interviu spuneai că omul alege ce e mai bine pentru el. Îţi pare rău că nu ai mai luptat după ce ai aflat că te înşela cu fosta iubită?
Femeile fac multe concesii atunci când vor ca copiii lor să crească cu ambii părinţi.Eu am luptat, tot ce a ţinut de mine am făcut, dar de cealaltă parte nu s-a întâmplat acest lucru. Tot ce a ţinut de mine şi de dorinţa mea de a rămâne împreună, ca o familie, am făcut.
El şi-a asumat derapajul şi a zis că nu vrea să se mai întoarcă?
Da, şi-a asumat, dar din punctul meu de vedere erau mai multe derapaje de ceva timp, dar a fost nevoie să îmi confirm eu mie că nu e ceea ce trebuie. Dar a fost mai bine că totul s-a petrecut repede şi radical, decât să fie mai târziu şi mult mai greu.
Şi acum în ce relaţii sunteţi?
Amiabile. Sper să nu ne deranjăm niciodată vieţile. În afară de grija pe care i-o purtăm fiului nostru, între noi nu mai există nimic şi nu va mai exista niciodată. Îi doresc să fie sănătos, pentru că este tatăl copilului meu.
În ce relaţie este el cu Răzvan? Au stat împreună cât ai fost plecată?
A venit ocazional cât am fost eu în Dominicană, dar este un subiect sensibil, despre care nu aş vrea să vorbesc...
Eşti curtată sau ai deja o relaţie?
Abia m-am întors, am ieşit din carantină, nu aveam nicio relaţie înainte să plec şi nu am nici acum. M-am concentrat pe fiul meu, vreau să fim amândoi bine şi când va apărea persoana potrivită, voi fi pregătită să iubesc din nou.
Dar în instituţia căsătoriei mai crezi? Ai lua-o de la capăt din dragoste?
Da, m-aş mai căsători de zece ori, sunt o persoană care riscă până la capăt, consider că viaţa trebuie trăită. Deviza cu care am mers la Survivor o aplic şi în viaţa de zi cu zi: Dacă nu rişti, nu câştigi!
Îţi mai doreşti copii?
Da, mi-ar plăcea să îi ofer lui Răzvănel un frăţior sau o surioară. Nu ştiu dacă în momentul de faţă sunt foarte pregătită, pentru că a fost un an foarte greu pentru mine, dar dacă voi întâlni un bărbat care îşi va dori un copil, n-am să ezit.
Cum a reacţionat Răzvan când te-ai întors după atâta timp?
Prima dată s-a uitat la mine îndelung, nu ştia dacă să se apropie de mine, era un fel de pedeapsă a lui pentru că am lipsit atâta timp. Dar din momentul în care am început să vorbesc cu el şi până acum e nedezlipit, stă numai lângă mine. Părinţii mei au stat cu el şi au preluat toate sarcinile ca la carte. A crescut frumos cât am lipsit eu.
Dar ai mai pleca de lângă el pentru o astfel de provocare?
Nu cred. Am plecat la momentul oportun, el nu era atât de conştient de ce se întâmpla, dar să mai lipsesc atât nu cred că aş mai fi dispusă.