Interviu

EXCLUSIV Lili Sandu vrea să nască natural: "Acest bebeluş este un miracol, o binecuvântare pentru noi"

EXCLUSIV Lili Sandu vrea să nască natural: "Acest bebeluş este un miracol, o binecuvântare pentru noi" camera-retro icon Vezi galeria 8 poze

În luna a noua de sarcină şi după un restart la tot ce însemna viaţa aşa cum o ştiam, am vorbit cu viitoarea mămică despre povestea ei de dragoste cu Silviu şi despre noua ipostază. Lili Sandu mai are foarte puţin până când îşi va duce la piept băieţelul, i-a ales chiar şi numele: Thomas Jay. 

Pe Lili o ştim de mulţi ani, de pe vremea  când  Şcoala  Vedetelor  era  singurul  reality  show  pe care tânăra generaţie de atunci îl cunoştea. Parcursul ei profesional şi personal a fost după cum i-a dictat sufle-tul, căci ea a ales mereu cu inima, ţinând cont de ceea ce o face pe ea fericită, nu de ce zice lumea. La fel s-a raportat şi la relaţia cu Silviu Ţolu, modelul internaţional de succes, mai mic decât ea cu 12 ani, care este tatăl copilului ei şi cel care a determinat-o să devină soţie. După o relaţie de cinci ani, călătorii prin lume şi experienţe care i-au făcut să se descopere unul pe celălalt, şi-au dat seama că pot merge pe acelaşi drum pentru totdeauna. 

Ai intrat pe ultima sută de metri. Mai ai puţin şi o să îţi ţii bebeluşul în braţe. Când eşti programată să naşti?

Lili Când o să vrea bebeluşul şi Dumnezeu, pentru că vreau să nasc natural, să se alinieze planetele şi să-mi şi iasă acest lucru, dar în ca-zul în care va exista o problemă medicală, am luat decizia împreună cu medicul meu să nu grăbim naşterea. În momentul în care voi intra în travaliu, voi face cezariană dacă va fi nevo-ie. El ar trebui să vină undeva după 15 august, până pe 22 august, care e şi ziua de naştere a lui Silviu. Dar eu sper să se grăbească, pentru că e foarte cald şi e mai greu acum şi vrem şi să îl vedem mai repede.

Spuneai, la un moment dat, că îţi doreai să fie fetiţă. Sunt convinsă că, trecând timpul, te-ai obişnuit cu ideea că vei fi mamă de băiat. Care crezi că sunt plusurile şi minusurile raportându-te la noile generaţii de copii? Cum te vezi ca mamă?

Iniţial, mi-am dorit să fie fetiţă, pentru că aşa mă simţeam eu, mamă de fată, dar era o superstiţie. Însă iar fac apel la divinitate şi o să spun că a fost mai bine aşa, pentru că eu chiar sunt o mamă de băiat. Toată lumea îmi spune asta şi clar băieţelul acesta e trimis cu un scop în vieţile noastre. În legătură cu diferenţele dintre generaţii, nu aş putea să pun punctul pe “i” pentru că trebuie să trec prin asta în calitate de părinte. Sunt multe minusuri pe care le observ, în general.

Dar ai vreo frică, uitându-te în jur?

Da, am o frică să nu vină fii-miu la masă să-mi prezinte vreun robot şi să-mi zică: „Uite, mami, ea e iubita mea”. Acolo se va ajunge în viitor. Asta ca o glumă, însă îmi e teamă că totul s-a robotizat, că nu mai există copilăria pe care generaţiile noastre au avut-o, totul se face la nivel de tehnologie. Eu îmi doresc să-l pot îndruma către zona asta a copilăriei autentice, în libertate, pe care eu am trăit-o, afară, la bunici, cu animale, cu drumeţii, nu închis în cameră, jucând un joc. Dar nici nu trebuie să ne opunem noului, inovaţiilor, căci nu vreau să se simtă exclus de către generaţia lui. Mi-aş dori să existe un echilibru. Vreau să fie un copil bun, să aibă o pasiune.

Silviu ce îşi dorea, fetiţă sau băiat?

La început nu putea să zică exact, dar nor-mal că, fiind bărbat, în sufletul lui îşi dorea un băieţel. Însă atunci, la început, văzându-mă pe mine că vreau o fetiţă, îl dusesem şi pe el în direcţia asta. Dar în momentul în care am văzut  testul  genetic,  care  ne  arăta  că  va  fi băieţel, a fost acolo, câteva procente dezamă-git, că se obişnuise cu ideea că va fi fetiţă. Însă acest băieţel este tot ce trebuie să fie, nici nu mă mai gândesc că voiam fetiţă.

În ce moment al relaţiei aţi decis că e momentul să faceţi un copil, cât timp trecuse de când eraţi împreună?

Noi nu ne-am pus niciodată targeturi, la noi totul a venit firesc, nu ne-a interesat ce zice societatea. E adevărat că, în ultima perioadă, după ce am fost cerută în căsătorie, ne gân-deam din ce în ce mai serios că ar fi frumos să ne întemeiem familia mult dorită şi să avem un bebeluş. Dar lucrurile nu au stat chiar cum le-am dorit atunci, pentru că au existat nişte probleme legate de conceperea copilului.

Ştiu că v-aţi gândit şi la fertilizare...

Da, am trecut prin nişte momente destul de dificile din punct de vedere emoţional. Dar am avut norocul că s-a întâmplat natural, o şansă de 1 la 100, de aceea credem că acest bebeluş este un miracol, o binecuvântare pentru noi.

Citeşte continuarea interviului în revista OK! Magazine disponibilă la toate punctele de difuzare a presei. 

Modifică Setările