Interviu

Exclusiv! Mihai Călin:„În căsnicie, e şi fericire, şi suferinţă, şi scandal, şi linişte“

Exclusiv! Mihai Călin:„În căsnicie, e şi fericire, şi suferinţă, şi scandal, şi linişte“

Personajul principal masculin din serialul Adela, de la Antena 1, ne-a vorbit despre căsnicie în pandemie, temerile cele mai mari şi Hollywood. În Adela, cea mai nouă producţie semnată de Ruxandra Ion, Mihai Călin joacă rolul unui soţ prins într-un mariaj... deloc ideal, prilej cu care l-am întrebat pe actor des­pre propria căsnicie. Mi-a răspuns cu since­ritate despre suişurile şi coborâşurile pe care relaţia lui cu coregrafa Silvia Călin – cu care e însurat încă din 2003 – le-a avut în pandemie. La fel de deschis a fost şi când am adus vorba despre politică, paternitate şi cele mai frumoa­se amintiri din viaţă.

Mă bucur să stau de vorbă cu un actor care are proiecte în pandemie! Felicitări pentru premiera filmului 5 minute, regizat de Dan Chişu!

Mihai Premiera din 20 noiembrie a fost anulată, din cauza cazurilor numeroase de COVID- 19. În seara asta (n.r. pe 19 noiembrie), va fi o premieră online şi apoi o sesiune de întrebări şi răspunsuri.

Un alt proiect de-al tău, serialul Adela, s-a realizat complet în pandemie. Vorbeşte-ne puţin despre el!

Filmez de aproape trei luni la acest proiect, care va fi difuzat la începutul anului viitor. Genul e romance şi mă bucur mult că joc după o pauză de jumătate de an. Am nişte colegi foarte tineri şi foarte entuziaşti, frumoşi, deştepţi şi talentaţi, alături de care am lucrat mult pentru pregătirea acestui proiect.

Cum vezi tu viitorul apropiat?

Nu am o viziune clară. Trec şi eu prin stări diferite, de la supărare, furie, depresie, la speranţă că totul se va rezolva cu bine. E multă ură şi lipsă de empatie în societate acum. Rolul artei, al teatrului, chiar ăsta era – să-i facă pe oameni să-şi pună întrebări, să-i apropie de conceptul de empatie. Altfel viaţa n-are niciun sens. A fost şi o perioadă agitată social şi politic pentru români...

Eşti foarte activ politic pe reţelele de socializare. Te-a tentat vreodată politica din interior?

Am intrat în PLUS de un an şi jumătate şi îi susţin, dar nu doresc să candidez, eu sunt doar actor, atât.

La peste trei decenii de la Revoluţie, te gândeşti vreodată cum ar fi fost viaţa ta trăită peste hotare?

Între ‘90-’93, am fost în turnee cu Trilogia lui Andrei Şerban şi am fost şocat de ce am văzut pe-afară. Mi s-a propus atunci să rămân în Italia, Brazilia şi New York, dar eu am pus tot timpul meseria pe primul loc, eram la început, foarte entuziast şi nu mă imaginam rămânând acolo. Dacă nu aş fi făcut actorie şi aş fi rămas la Politehnică – făcusem trei ani de Politehnică înainte de Actorie – sigur plecam din ţară.

Ce-l sfătuieşti pe fiul tău adolescent cu privire la viitorul lui profesional, îi recomanzi studiile din străinătate?

Noi avem discuţii foarte deschise despre tot ce se întâmplă. Vorbim despre istoria României şi nu l-am crescut niciodată cu ideea de-a pleca din ţară. E important să trăiască aici, dar să fie foarte flexibil în acelaşi timp. Poţi călători şi munci acum oriunde, dacă eşti competent. E alegerea lui ce va face, ştie deja două limbi străine, engleză şi germană, îl expunem la tot felul de experienţe pentru ca el să aleagă.

Matei cum se descurcă în pandemie?

Are 2-3 prieteni foarte buni, mai face şi baschet de performanţă, are un mediu în care se poate manifesta. Mai dificil e cu şcoala online, se face şcoală, dar mai puţin. Dar va trece şi asta. Apropo de lipsa de empatie, mulţi suferă fizic din cauza COVID-19 şi nu pot să înţeleg cum de există unii care nu cred în virusul ăsta. Dar asta e.

În discuţiile tată-fiu, ce-l sfătuieşti pe Matei cu privire la fete?

Suntem o familie care a petrecut mult timp împreună, avem multe discuţii. Încercăm să-l învăţam să fie bun, să aibă respect şi empatie faţă de toţi oamenii, să ajute, să fie atent la cei din jur.

Cum gestionezi, ca părinte, răzvrătirile adolescentului?

Am trecut prin câteva luni dificile, în starea de urgenţă, de exemplu. Avea 14 ani şi jumătate atunci, era într-a VIII-a, trebuia să se pregătească pentru examenul de Capacitate şi brusc totul a trecut online, mai era şi presiunea examenului, hormonii vârstei. Am trecut prin mici conflicte, refuzuri de-ale lui de-a face ce i se spune. Dacă îl consideri o persoană, nu copilul tău care preia comenzi, e totul mai uşor de gestionat.

Şi-o întrebare-clişeu: care-i secretul căsniciei tale îndelungate?

Ca orice căsnicie, nu e lină şi liniştită. Nu cred că există căsnicii perfecte. În cuplu, cei doi se transformă unul pe celălalt. Totul e să existe sinceritate şi comunicare de la început, să nu se ascundă lucrurile sub preş, nici măcar nemulţumirile. Noi asta încercăm să facem zilnic – să stăm cât mai mult împreună, să vorbim despre orice. În cuplu, sunt tot felul de convulsii, reacţii diferite, stimuli externi şi frustrări profesionale poate. În căsnicie, e şi fericire, şi suferinţă, şi scandal, şi linişte.

Dar şi împăcări, nu?

Păi, normal! Ele fac viaţa frumoasă! De-aia e bine să te cerţi uneori, ca să te împaci!

Pandemia v-a afectat în vreun fel relaţia de cuplu?

Au fost anumite zile când am fost mai apropiaţi şi alte zile când simţeam nevoia să ieşim separat, o spun cu toată sinceritatea. E firesc ca în cuplu să existe puţină libertate, nu numai acum, în pandemie. Fericire, linişte à la long nu înseamnă să stai tot timpul împreună.

Care e cea mai mare temere a ta?

Războiul. Războiul şi boala. Cred că pacea şi sănătatea sunt nepreţuite.

Dar cele mai frumoase amintiri?

Toate se leagă de profesie şi de familie. De vacanţele sau serile petrecute cu soţia mea, de momentele petrecute cu fiul meu, de când era bebeluş până-n prezent, când ne mai hârjonim prin casă şi el e mai înalt decât mine. Când ai multe amintiri plăcute, ele îţi pot crea şi un prezent plăcut, te poţi hrăni cu ele.

Sau, când ai multe amintiri plăcute, le poţi scrie într-o autobiografie, ca la Hollywood!

Se poate şi asta, dar nu e genul meu.

Dar Hollywood a fost vreodată genul tău?

Nu, nu mi-am propus niciodată să ajung la Hollywood. Da, voiam să fi făcut mai multe filme, dar aici, în România. Da, voiam să fi avut mai multe colaborări cu cei care au venit să filmeze la noi. Dar Hollywood-ul n-a fost un vis de-al meu.

Dă-ne, te rog, câteva idei de petrecut timpul în pandemie. Ce faceţi voi trei, ca familie, ca să vă simţiţi bine?

Eu sunt foarte fericit că am descoperit nişte filme, un serial pe care l-am văzut împreună cu soţia şi băiatul. Eu m-am simţit fericit, în pandemie, că am avut asemenea momente cu ei. Nu m-aş fi simţit fericit să fi fost în altă parte, nici dacă m-ar fi invitat Iohannis la cină la Cotroceni. Eram cu ei, îmi ajungea.

 

 

 

Comentarii

Modifică Setările