Interviu

Exclusiv! Raluca Bădulescu, despre viaţa în pandemie, modul în care a slăbit după ce se îngrăşase în izolare, căsnicie: ''Am făcut imposibilul ca să fim împreună''

Exclusiv! Raluca Bădulescu, despre viaţa în pandemie, modul în care a slăbit după ce se îngrăşase în izolare, căsnicie: ''Am făcut imposibilul ca să fim împreună'' camera-retro icon Vezi galeria 6 poze

Dacă îţi plac oamenii direcţi, care îţi spun franc ce gandesc, Raluca Bădulescu o să îşi placă din primul moment. Fie că joacă rolul de soţie sau mamă, sau ocupă scaunul de jurat la Bravo, ai stil!, vedeta nu e omul jumătăţilor de măsură, nu se ascunde după cuvinte, nu jongleză cu vorbe pompoase, ci uimeşte prin sinceritate.

Ce regrete are în aceste vremuri, de ce crede îl consideră pe soţul ei un bărbat înţelept, care sunt trăirile cu care se confruntă de când are un fiu adolescent, despre toate astea, dar şi multe altele, am povestit cu simpatica blondă într-un interviu OK!

OK!: Cum sunt aceste vremuri pentru ţine? Te sperie ce trăim? De ce îţi este cel mai dor? Ce făceai anul trecut şi ce faci acum?

Raluca Bădulescu: Nu cred că este om pe care pandemia să nu îl fi afectat. Am trecut şi eu, ca toţi oamenii, prin diverse stări în perioada asta; de la spaima de a ieşi, la curajul de a face un pas în afara casei, de la pierderea speranţei la regăsirea ei, odată cu veştile despre vaccin. Am trăit un mix de sentimente pe care nu l-am mai trăit până acum şi mă rog la Dumnezeu ca această perioadă să se termine cât mai repede.

Îmi este dor de tot ce însemna viaţa mea înainte. Îmi este dor să petrec timp cu familia, noi eram mereu împreună, dar am stat departe de părinţi în această perioadă, asta ca să-i protejăm, pentru că au o anumită vârstă. Ei s-au mutat la munte pentru a se distanţa social şi ne vedem mai mult pe Facetime. Viaţă trăită prin intermediul tehnicii, însă, nu este viaţă. Îmi este dor şi de familia Kanal D, de modul în care relaţionam înainte. Nu cred că există om pe această planetă căruia pandemia să nu îi fi dat viaţa peste cap. Mă sperie pentru că văd că sunt din ce în ce mai multe cazuri. Familia mea şi cu mine ne-am testat de câteva ori în această perioadă şi respectăm cu sfinţenie toate regulile, încercăm să ne protejăm cât mai bine. Mă văd cu părinţii mei extrem de rar, stau la o distanţă nefirească, minim doi metri, nu ne îmbrăţişăm, iar dacă stăm în interior purtăm mască.

Anul trecut în această perioada aveam o agendă foarte încărcată. Îmi pregăteam ţinute pentru petrecerea de Crăciun a postului Kanal D, pentru alte Gale şi evenimente. Aveam visuri, planuri pentru următorul an, discutam unde să petrecem Sărbătorile de iarnă, ce vacanţe să facem. Ultima vacanţă a fost cea de anul trecut şi îmi este dor de o escapadă fără griji. Anul acesta singurul plan este cum să ne îmbrăcăm în casă de Revelion.

Ce s-a schimbat în viaţa ta de când a venit această pandemie?

Sunt la fel ca înainte. Nu m-am apucat să fac yoga, să aprofundez arta culinară, nu mi-am descoperit niciun talent ascuns. Am descoperit doar regrete. Sunt atât de multe reduceri online, încât regret că nu pot cumpăr cât aş dori, pentru că nu am unde să mă duc cu acele ţinute. În primăvară, când a debutat pandemia, mi-am cumpărat extrem de multe haine, rochiţe, accesorii, pentru vacanţa pe care o aveam programată, ca în fiecare an, la Ibiza. Îmi făceam ţinute pentru toate momentele zilei.

Le-am achiziţionat degeaba, anul acesta nu am fost în vacanţă, dar sper să le port anul viitor. Mă bucur încă de shoppingul online şi cumpăr piese care nu se demodează. La acest hobby nu pot renunţa, cumpăr câteva lucruri în fiecare luna, ca să mă simt într-o oarecare normalitate.

Ai fost vreodată tentată să te stabileşti într-un alt colţ de lume?

Da, am şi locuit doi ani în Spania, pe care o ador. Este o ţară după inima mea, îmi plac mâncărurile, cultura, oamenii.

Mi-aş dori să locuiesc în Madrid şi verile să le petrec la Ibiza.

Care este cel mai scump accesoriu sau obiect vestimentar pe care îl ai? Dar cel mai ieftin?

Excluzând bijuteriile, cele mai scumpe piese din garderoba mea sunt jachetele, pentru care am o adevărată pasiune, şi sacourile. Jachetele tip biker sunt marea mea dragoste, sunt piese timeless, în care merită să investeşti. Cred că trebuie să fie de calitate, au o altă ţinută şi le poţi purta în combinaţii cu piese din magazinele mass-market, arătând ca scoasă din cutie. Cea mai scumpă piesă pe care o am este o jachetă Balmain, o piesă de colecţie, realizată integral din cristale şi mărgele, are 27 de Kg, deşi este foarte scurtă. Este piesă mea preferată şi cea mai scumpă din garderoba... Sunt, însă, sigură că nu valorează 3 ron în perioada de pandemie, nu pot mânca mărgelele de pe ea. Nu recomand achiziţionarea unor astfel de piese, decât dacă le iubiţi cu adevărat.

Eu mi-am dorit-o cu disperare, am dorit să îi fac propria ei vitrină. Am în garderoba şi obiecte de 10 ron pe care le port. Important este cum le combini. Există garderobe care conţin numai piese scumpe şi există garderobe, ca a mea, în care sunt şi piese scumpe şi piese ieftine, dar contează cum faci styling şi cum ştii să le porţi. Cunosc persoane care se îmbracă doar de la magazine mass market şi arată impecabil şi persoane care poartă doar piese scumpe care arată foarte ieftin şi nepotrivite. Aşa cum am spus de multe ori şi în emisiunea "Bravo, ai stil!" trebuie să ştii să porţi un lucru, valoarea lor nu contează.

În opinia ta, care este vedeta din România care se îmbracă cel mai prost?

Răspunsul se va lasă cu multe urări de bine, dar îmi asum. Avem şi rubrica "Aşa da, Aşa nu" în cadrul Teo Show, unde, împreună cu Cătălin Botezatu, am comentat foarte multe vedete din România. Există câteva artiste care au fost, de-a lungul timpului, în topul vedetelor care nu se îmbracă foarte bine. Nu-mi place cum se îmbracă Nicole Cherry sau Andreea Bălan. Le-am văzut şi bine îmbrăcate la evenimente, shootinguri, dar nu au fost constante, cred că încă nu şi-au găsit stilul propriu.

Vedetele au impresia că dacă îşi iau un stilist pentru o perioadă scurtă de timp acesta le poate construi un stil. Ceea ce este greşit, imaginea, stilul se construiesc în ani de zile şi sunt multe lucruri care alcătuiesc imaginea unei vedete. Stilul vestimentar trebuie să fie în conformitate cu mesajul pe care acestea îl transmit publicului, să fie în conformitate cu personalitatea lor, cu vârsta pe care o au.

Dar cel mai bine, adică ar fi cineva căreia i-ai spune Bravo, ai stil!?

Sunt multe vedete foarte bine îmbrăcate; Delia, Inna, Loredana.

Un moment amuzant petrecut pe platourile Kanal D?

Este greu să nominalizez unul, fiecare zi este o poveste magică. De altfel, telespectatorii au ocazia să vadă câteva dintre cele mai amuzante momente din culise, fiind un reality show, dar adevărul este că noi ne simţim bine împreună întotdeauna; râdem, mâncăm, glumim, suntem şi serioşi. Glumele se ţin lanţ şi chiar vă invit să vă uitaţi la "Bravo, ai stil! Celebrities", pentru că acolo vedeţi o mică parte din peripeţiile juraţilor. Dacă ar fi să mă opresc la un moment anume, acela ar fi momentul în care, în timpul emisiei, am prins microfonul de Live şi, împreună cu concurentele, dar mai ales cu Nick de la N&D, am cântat o melodie din copilăria mea: "Haide vino înapoi". A fost momentul meu de glorie, în Prime Time, într-o seară de sâmbătă, mai ales că eu nu am pic de voce. Dar am avut ajutor din partea concurentelor.

Te-ai confruntat vreodată cu lipsuri financiare?

N-aş dori să pară o lipsă de modestie, dar m-a binecuvântat Dumnezeu cu o familie extraordinară, care m-a ajutat întotdeauna, care m-a crescut atât de frumos şi ne-a oferit, atât mie, cât şi surorii mele, ce e mai frumos în această lume. Părinţii mi-au fost alături mereu şi apoi am avut noroc de soţ, prieteni, oameni în jurul meu care m-au ajutat de fiecare dată când am avut nevoie. În cazul meu, lipsurile financiare vin din faptul că sunt dependentă de shopping şi mă întind mai mult decât îmi este plapuma. Nu aş vrea să îl supăr pe Dumnezeu şi să spun că am avut perioade de lipsuri financiare, nu a fost cazul.

Dacă ar fi să ne oprim la câteva momente grele, care te-au schimbat, care ar fi?

Cele mai grele momente pe care le-am trăit au fost cele în care am avut copilul bolnav. Slavă Domnului nu a fost nimic grav, au fost bolile copilăriei, dar atunci când nu se simţea bine eram la pământ. De atunci mă străduiesc să contribui cât pot la cauzele în care orice mic ajutor contează pentru viaţa unui copil.

Cum ţi-ai cunoscut soţul?  Cine a făcut primul pas?

Eu am făcut primul pas. Ne-am cunoscut la un club, prin intermediul unui prieten comun şi, după câteva ore în care am vorbit, mi-am dat seama că el este acela. Am făcut imposibilul ca să fim împreună. El a fost cel care m-a cerut în căsătorie, după trei luni de zile, dar în acea perioadă am stat cu inima cât un purice, speriată fiind să nu plece după altă femeie mai tânără, mai frumoasă.

Cum eşti ca soţie? Ce reproşuri primeşti?

Dacă adresaţi această întrebare soţului meu va scrie un roman. Nu sunt atât de plăcută tot timpul, sunt pisăloagă, îmi doresc să deţin tot timpul controlul, sunt cheltuitoare, nu cunosc noţiunea de economisire şi vorbesc foarte mult, am tot timpul ceva de spus.

Peste ce nu ai putea trece în relaţia cu jumătatea ta?

Nu cred că ar fi un lucru pe care nu aş putea să i-l iert. La 20 de ani priveşti viaţa radical, vezi lucrurile în alb şi negru, dar după o anumită vârstă începi să vezi viaţă altfel. În orice cuplu sunt discuţii, se fac greşeli, nimeni nu este perfect şi nu sunt adeptă declaraţiilor radicale de genul <N-aş ierta asta!>. Urăsc trădarea şi lipsa de loialitate. Am avut noroc să am în jurul meu oameni loiali. Eu sunt loială până la sfârşitul zilelor. Cheltuiesc prea mult, vorbesc mult, dar sunt loială.

M-ar deranja lipsa de loialitate din partea celor dragi, dar nu aş spune că n-aş putea să iert ceva.

Într-o lume plină de despărţiri, voi aţi fost vreodată aproape de o separare?

Niciodată n-am ajuns în acest punct, pentru că soţul meu este cel mai înţelept şi deştept bărbat. Eu sunt pasională şi mă aprind repede, dar el este puternic şi înţelept şi ştie cum să mă calmeze şi să mă <manipuleze> pentru a ajunge la un numitor comun. În pandemie nu ne-am certat nici măcar o dată. Discuţiile şi înţepăturile între noi pornesc mereu de la faptul că eu nu sunt chibzuită, însă de când stăm mai mult în casă, din cauza pandemiei, nu ne-am certat. Noi avem viaţa noastră, fiecare cu prietenii, dar avem şi viaţa noastră de cuplu, cu prietenii comuni, ceea ce contează foarte mult; nu ne sufocăm reciproc.

Ce ţi se pare cel mai greu într-o căsnicie? Care au fost lucrurile care v-au unit în aceşti ani şi v-au făcut să rezistaţi?

Soţul meu, Florin, a fost acela care a ţinut căsnicia laolaltă. Eu sunt ca un copil, azi îmi doresc să mă mut în Spania, mâine vreau din nou acasă, dar el se modelează pe ceea ce îmi doresc eu fără a-şi pierde vreo secundă personalitatea. Doar un bărbat extrem de puternic poate să ţină în frâu o femeie puternică. Este înţelegător, atent, iubitor, empatic faţă de mine. El a avut o viaţă tumultoasă, a trăit mulţi ani în Spania, în Italia, este un tip care a trăit o viaţă fantastică, cu experienţe interesante şi vede lucrurile altfel. El este motorul acestei căsnicii şi îl iubesc până la cer. Sunt binecuvântată că ne-am cunoscut.

Cea mai recentă surpriză făcută jumătăţii tale?

I-am luat banii de pe card, zilele trecute, pentru a-mi lua nişte pantofi, pe care i-am prins la reducere 50%. Bănuiesc că va fi o surpriză foarte mare când va afla Dar... încerc să îi fac suprize frumoase. Când îmi cumpăr mie ceva mare, îi iau şi lui un portofel, de exemplu. El nu este un fashion addict, are lucruri de calitate, însă nu cumpără mai mult decât are nevoie.

Dar el cu ce te-a surprins de curând?

De curând mi-a făcut o mare surpriză. Am plâns două zile după o haină de blană pe care am văzut-o într-un magazin, deşi ştiam că nu era momentul să o iau. Atât l-am bătut la cap cu acea haina, încât a venit cu ea acasă. M-am bucurat enorm, cred că a cumpărat-o ca să nu mă mai audă cum plâng după ea.

În una dintre relaţiile pe care le-ai avut, te-ai simţit vreodată înşelată?

Tuturor li s-a întâmplat asta. Sunt poveşti din tinereţe pe care le-am trăit şi eu şi care acum mă amuză

Primul moment dificil depăşit împreună?

Am fost nevoiţi, la un moment dat, să plecăm din Spania, unde mie îmi plăcea enorm, aveam prieteni frumoşi, o viaţă liniştită. El a primit o ofertă extrem de avantajoasă ca să se întoarcă în România. Primele şase luni după ce ne-am întors am fost foarte supărată, i-am reproşat zilnic că am făcut-o din cauza lui. Am depăşit cu greu acest moment. Soarta, însă, avea ceva fantastic pregătit şi pentru mine. La mai puţin de doi ani după ce ne-am întors a apărut propunerea de a fi jurat în cadrul show-ului "Bravo, ai stil!", o emisiune care este inima mea.

Ce nu ştie lumea despre Raluca Bădulescu?

Faptul că "Bravo, ai stil!" este un reality show a permis publicului să ne cunoască şi cu bune şi cu rele. Oamenii ştiu cam tot despre mine, nu sunt secretoasă, nu am lucruri de ascuns. Sunt pisăloagă şi foarte iute la manie, dar niciodată nu mă supăr cu adevărat şi întotdeauna îmi trece supărarea în cinci minute. Nu jignesc şi nu îmi plac jignirile, nu le înţeleg. Nu agreez deloc bullyingul, ura, violenţă verbală.

Un lucru extravagant pe care l-ai făcut şi care te amuză şi astăzi?

Mie îmi este foarte frică de înălţime, nu mă uit nici la filme care implică acţiune la înălţime, nu mă cazez în camere de hotel situate la etajele superioare. Acum câţiva ani am avut un puseu de curaj, eram în vacanţă şi m-am dat cu parapanta. Îmi amintesc că, la un moment dat, am deschis ochii, la înălţime fiind, şi era atât de frumos, un cer senin şi o linişte fenomenală. Pentru cinci minute sau cinci secunde cât am ţinut ochii deschişi am avut curajul să mă bucur de acea experienţă incredibilă. A fost cel mai extravagant lucru făcut şi mă amuz şi azi de curajul nebun pe care l-am avut. Eu nu m-am dat în niciun trenuleţ când mergeam cu copilul în parcuri de distracţie, pentru că îmi era frică, îl aşteptam pe băncuţă să se distreze el.

Ai trecut printr-o operaţie bariatrică. Ai mai repeta gestul astăzi? Ai trecut şi prin momente grele după?

Aş repetă oricând gestul, pentru că profesorul Copăescu mi-a salvat viaţă. Aveam 125 de kilograme în momentul în care am făcut operaţia şi lucrurile mergeau din rău în mai rău, nu puteam scapa de acele kilograme prin propriile mele puteri. Odată cu vârsta şi funcţiile organismului se deteriorează, aşa că operaţia asta a fost o minune. Mi-a salvat viaţa, o recomand tuturor celor care se află în situaţia în care mă aflam eu atunci. Este o operaţie uşoară, care durează puţin şi te reînvaţă ce înseamnă alimentaţia şi să trăieşti sănătos. Îţi redă viaţa. Aş face-o fără să mă gândesc de două ori, iar recuperarea este uşoară. Domnul doctor a făcut o minune pentru mine şi pentru mulţi alţi oameni care se aflau în situaţii extreme din cauza greutăţii.

Cum reuşeşti acum să te menţii. Concret, cum şi ce mănânci?

De aproape şapte ani de când am făcut operaţia de gastric sleeve, mănânc puţin şi des şi cam aceleaşi feluri de mâncare: grătar, orez, salate. Mănac corect, dar marea mea pasiune sunt dulciurile. Prefer să mănânc o bucată foarte mică de friptură pentru a savura o felie de tort.

Dulciurile sunt slăbiciunea mea, Cu toate astea, dacă într-o zi am mâncat mai multe, a două zi le ocolesc, pentru a menţine un echilibru.

S-a întâmplat să mai iei câteva kilograme după intervenţie?

Da, am mai jonglat cu kilogramele în plus... Perioada de lockdown a fost o perioadă foarte neagră în istoria kilogramelor, nu numai pentru mine, cred că pentru întreaga omenire. În perioada aceea am stat în casă şi m-am uitat la televizor, am ieşit foarte puţin prin jurul casei cu bilet de voie, n-am făcut mişcare şi m-am bucurat de foarte multă ciocolată şi am luat un număr de kilograme. Am reuşit să mă redresez, ceea ce am pus în două luni am reuşit să dau jos în trei şi am revenit la greutatea iniţială de puţin peste 60 de kilograme.

Te vezi din nou mamă?

Alex are aproape 18 ani şi ar fi o diferenţă foarte mare de vârstă între copii. Dar mai aştept vreo 10, 15 ani, cât o vrea Dumnezeu, şi o să fiu <Mă-sa mare>, ca la "Bravo, ai Stil!"... voi deveni bunica. Nu sunt pregătită pentru niciun rol, nici de soacră, nici de nuntaşă la nunta fiului meu şi nici de bunica. Dar vor veni de la sine într-o zi.

Te sfătuieşti cu fiul tău? Îţi vorbeşte despere experienţele lui?

Este foarte secretos şi nu spune absolut nimic. Mai aflu din când în când, trag cu urechea când mai vine cu prietenii pe acasă. Dau televizorul încet şi încerc să mai prind câte o frântură de conversaţie.

Dar se întâmplă rar, pentru că îi respectăm intimitatea, aşa cum şi părinţii noştri au respectat-o pe a noastră. Dar sunt foarte curioasă şi el este foarte secretos. Când vrea să ne povestească câte ceva, suntem numai ochi şi urechi.

E adevărat că a decis să se mute singur?

Este foarte adevărat. Îşi doreşte să se mute singur şi, probabil, se va întâmplă acest lucru când va întra la facultate. Acum este clasa a 11-a, deşi în martie împlineşte 18 ani. L-am dat mai târziu la şcoală, pentru că am dorit să ne bucurăm mai mult de el şi de copilăria lui. Acum doreşte să îşi ia carnet de conducere. Cu mutatul mai are de aşteptat.

Ştiu că ai o relaţie frumoasă şi cu fostul tău soţ. Se întâmplă să marcaţi evenimentele importante în formulă completă?

Toate evenimentele importante şi vacanţele le petrecem în formulă completă. Suntem o familie unită şi fericită. Copilul este fericit că-i are pe Florin şi pe fostul meu soţ, Vali.Îi avem şi pe părinţii mei alături, mai ales că ei sunt răspunzători pentru educaţia şi toate minunile din viaţa noastră şi a copilului. Suntem o familie extinsă, de fostul meu soţ m-am despărţit amiabil, nu ne-am certat şi cu toţii ne dorim binele fiului nostru.

O persoană optimistă ca tine s-a confruntat vreodată şi cu depresia?

Sunt în general foarte optimistă. Familia mea m-a susţinut mereu, colegii şi prietenii  mei au fost mereu alături de mine şi dacă au simţit că sunt într-un anumit moment mai tristă au sărit imediat şi m-au scos din acea stare. În plus, sora mea este psihoterapeut şi, deşi nu mă poate consilia, este foarte atentă la mine şi stările mele. Depresie nu am avut niciodată, prin stări mai proaste am trecut. E firesc să mai treci prin stări de îngrijoare, nelinişte...mai ales în această perioadă de incertitudine.

S-a întâmplat să te lupţi vreodată cu o afecţiune (sau o dependenţă) pe care să nu o poţi controla?

Da, sunt dependenţă de dulciuri şi nu pot controla această adicţie. O mai păcălesc mâncând un fruct, mai savurez un fagure de miere. Sunt dependenţă de tutun, de o anumită  băutură carbogazoasă şi, evident, de shopping. Dacă se înfiinţează, ca în Statele Unite, diverse grupuri pentru dependenţi, eu cu siguranţă aş face parte din mai multe. Îmi doresc să facem un alt interviu anul viitor şi să va povestesc că am devenit dependentă şi de sport.

Ce îţi mai doreşti şi nu s-a întâmplat până acum?

Să fac sport. A venit vârstă la care trebuie să mă gândesc să fac mişcare pentru a-mi ajută organismul să se menţină sănătos. Este un lucru la care mă gândesc din ce în ce mai serios.

Întâmplarea din viaţa ta care poate fi socotită o minune?

Sunt două momente importante. Primul este momentul în care s-a născut fiul meu, Alex, şi momentul în care am fost inclusă în echipa "Bravo, ai stil!".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii

Modifică Setările