Interviu

EXCLUSIV Sonia Argint-Ionescu: „E o provocare să ai trei bărbaţi în casă“

EXCLUSIV Sonia Argint-Ionescu: „E o provocare să ai trei bărbaţi în casă“

Cu un soţ antreprenor şi doi băieţi adolescenţi, vedeta TVR se transformă într-o adevărată nemţoaică acasă.

La finalul acestei frumoase toamne aurii, am invitat-o pe Sonia Argint-Ionescu (37) la Palatul Suter, pentru un tête-à-tête departe de zbuciumul urban. Ar fi trebuit probabil s-o întâmpin cu un Guten Tag! (Bună ziua!, germ.), de vreme ce ani buni a fost gazda emisiunii în limba germană de la TVR. Dar şi pentru că ea însăşi are acel aer nemţesc şi acel aspect arian – care s-au dovedit a fi, în final, doar nişte frumoase coincidenţe. Despre cum arată viaţa ei dincolo de platoul de filmare, despre lunga ei căsnicie cu Horaţiu Ionescu (51), tatăl celor doi băieţi ai săi, Marc (15) şi Eric (14), şi despre şi mai lungul mariaj cu postul public de televiziune, în cele ce urmează. 

OK!: Cum de ai rămas în TVR atâţia ani?
Sonia:
Am rămas pentru că nu am vrut să plec în altă parte, în primul rând. Eu n-am căutat televiziunea cu tot dinadinsul. Cumva, televiziunea m-a căutat pe mine – eram în liceu când o echipă a emisiunii în limba germană a venit să caute o nouă prezentatoare pentru emisiune. Şi am rămas şi pentru că în Televiziunea Română fac nişte emisiuni de nişă, care mi se potrivesc foarte bine.

Să tot fie vreo 20 de ani, nu?
Da, în ianuarie 2020 se împlinesc 20 de ani.

N-aveai 18 ani împliniţi când ai semnat contractul.
Aşa este, a trebuit să mă duc cu tata să semnăm contractul, pentru că era necesar acordul părinţilor. (zâmbeşte) Şi de-aia sunt şi acum acolo, pentru că fac ceea ce-mi place.

Cu alura ta de model, cum de n-ai preferat catwalk-ul?
Am primit oferte în acest sens, dar în ciuda aparenţelor, sunt un om foarte discret. Sunt mai degrabă introvertită, decât extrovertită.

Paradoxal, pentru a apărea în faţa camerei de luat vederi trebuie să fii extrovertit.
Nu neapărat, dacă ştii ceea ce vorbeşti şi eşti cursiv în idei. Eu cred că am fugit mereu de ideea de-a fi considerată doar o figură frumoasă.

Cum a început povestea ta cu limba germană, care te-a recomandat pentru prima ta emisiune?
Bunica mea avea o vecină care era învăţătoare în Şcoala Germană şi care a întrebat-o, la un moment dat: „De ce nu daţi copilul la Şcoala Germană?“. „Bine, faci tu meditaţii cu ea?“, i-a spus bunica, „Da“. Şi în trei luni am învăţat limba germană.

Ai în rădăcinile tale ceva nemţesc, săsesc poate?
Ştiu că ar fi fost, cu multe generaţii în urmă, o rudă îndepărată. Nu am un arbore genealogic ca să pot verifica asta. Dar limba germană s-a mulat foarte bine pe personalitatea mea.

Cât de „nemţoaică“ eşti?
Sunt foarte punctuală şi foarte organizată.

Dar fascinaţia Germaniei ai avut-o? Sau a Austriei?
Nu neapărat. Dar am avut colaborări cu branduri, servicii şi oameni din Austria. Mi se pare că austriecii sunt foarte deschişi, comunicativi şi cu simţul umorului.

Ţi-ai fi putut găsi loc, poate, şi într-o multinaţională.
Probabil. Dar, cum spuneam, dacă am început să lucrez în TVR atât de devreme, lucrurile au mers cumva firesc în direcţia asta.

N-ai avut niciodată şansa, gândul sau curiozitatea să pleci din ţară?
Şansa n-am avut-o, pentru că nici n-am căutat-o. Gândul l-am avut, dar nu l-am materializat. Iar curiozitatea n-am avut-o decât ca turist – de obicei mergem în vacanţa de iarnă la schi în Austria. Dar este o mare diferenţă între a merge în vacanţă într-o altă ţară şi a te stabili şi lucra acolo, unde nu ai prietenii, reţeaua de cunoştinţe şi confortul emoţional de aici. Mie încă îmi este bine aici şi nu duc lipsă de activitate. Uneori, muncesc şi 18 ore pe zi, pregătesc emisiunea Vreau să fiu sănătos, care e săptămânală, scriu pentru site-ul meu, merg la evenimente...

Cât timp te vezi făcând în continuare ceea ce faci acum?
Cred că mă mai văd făcând asta câţiva ani, pentru că, după vârsta de 30 de ani, mi se pare că am evoluat foarte mult, am o mai mare siguranţă de sine şi abia acum am început să spun ce am de spus.

Dacă ar fi s-o iei de la zero, încotro ai lua-o?
Vorbesc o limbă străină extrem de căutată, o vorbesc la un nivel academic, deci este un atu pe care-l pot folosi într-o grămadă de situaţii. Probabil că dacă n-aş fi intrat în televiziune, aş fi fost profesoară de limba germană. Sunt chiar foarte bună în rolul ăsta, am dat meditaţii copiilor şi am avut chiar o serie de clipuri pe site-ul meu, Învaţă germana cu Sonia/German is cool, care au prins foarte bine. E vorba despre mici lecţii de tipul să numărăm în limba germană, cum se pun întrebările în germană, să învăţăm culorile, zilele săptămânii, anotimpurile... Am făcut o pauză, dar acum am reînceput filmările pentru o nouă serie, pentru că am primit foarte multe mesaje de la diverşi oameni care mă întrebau când le voi continua.

Dar ai înţeles că te poţi dezvolta şi în alt domeniu, precum business-ul.
Absolut! Şi vreau să continuu. E un punct foarte important pe lista mea de priorităţi.

Oricum, mi se pare o coincidenţă şi interesantă, şi amuzantă, că te numeşti Sonia Argint şi faci bijuterii.
(zâmbeşte) Nu mai fac acum bijuterii, pentru că nu mai am timp. Bijuteriile înseamnă producţie, ceea ce presupune să identifici şi să creşti nişte oameni care să lucreze ceea ce tu gândeşti, să fie serioşi, să livreze la timp. O altă problemă o constituie materia primă, care e destul de complicat de găsit: pietre naturale, accesoriile de tip închizători de calitate, care oricum se cumpără în cantitate mare. Am şi acum un dulap plin de mărgele şi încă mă întreabă lumea când mai fac coliere. Mi se pare fabulos că, după zece ani, sunt doamne care mai au bijuterii de la mine care arată impecabil, nişte produse făcute de mine, cu mâinile mele. O să vină şi timpul lor, n-am abandonat acest proiect.

 

Comentarii

Modifică Setările