EXCLUSIV Tily Niculae: "Îmi doresc încă un copil"
Pentru actriţa din "La Bloc", a cărei viaţă profesională a trecut pe locul al doilea după ce-a devenit mamă, venirea pe lume a unui copil este cea mai mare provocare. Dar şi cel mai mare vis! Iată de ce.
După ce s-a desprins din marea familie "La Bloc", Tily Niculae a continuat o vreme cu actoria, după care şi-a clădit un cămin alături de cel pe care-l iubea încă de-atunci şi care i-a devenit soţ în urmă cu zece ani, Dragoş Popescu. Împreună au o fetiţă, Sofia, căreia se străduiesc de câţiva ani să-i ofere o surioară sau un frăţior. Căci da, în ciuda dificultăţilor, şi anul acesta Tily îi cere Moşului să facă o minune de Crăciun.
OK!: Te mai bucură venirea Sărbătorilor ca altădată? Tily: Ooo, cum să nu?! E cea mai mare fericire, pe lângă multe altele din viaţa mea! Am nişte amintiri fabuloase! (râde)
La mine, întotdeauna Moş Crăciun venea când făceam baie şi niciodată nu-l prindeam, fiindcă suna la uşă şi, până ieşeam din cadă, apuca să lase cadourile şi pleca. În fiecare an mă chinuiam să-l prind!
Foarte mulţi! Până când cineva a stricat tot mirajul.
Daaa! Iar anul trecut, Moşul a venit la ţară şi a lăsat urme de praf de stele în casă.
A lăsat şapte urme! Le-am numărat!
Noi am fost la colindat prin sat şi, între timp, el a lăsat cadourile sub brad.
Tot la ţară, cu bunicii paterni ai Sofiei, cu fratele meu, soţia şi copiii lui.
Ce întrebare e asta?! Moşul ştie despre fiecare unde este.
Da. Sofia îşi dorea un strugurel, mami îşi doreşte sănătate şi bucurie, iar tati... cred că şi-o doreşte pe mami.
Da, 12 ani de relaţie şi 10 de căsătorie! Cert e că noi am învăţat-o pe Sofia că e bine să fim modeşti. La noi, de exemplu, Moş Nicolae vine cu nişte portocale şi cu un ou de ciocolată.
Da, dar asta nu înseamnă că e şi răsfăţată. Ea e Sofisticata, pentru că, uneori, totul e dificil cu ea.
Deloc! Sunt om, întâi de toate. E ciudat cum mă percep oamenii pentru că, fiind cunoscută de la o vârstă atât de mică, ei cred că se identifică cu mine, dar habar n-au cine sunt, de fapt. Şi cred că de-abia acum, în perioada online-ului, a blogging-ului – cu care soţul meu, Dragoş, n-a fost iniţial de-acord – oamenii mă pot cunoaşte aşa cum sunt eu. Eu sunt actriţă, chiar dacă de ceva timp nu-mi mai practic meseria – pentru că mi-am dorit să stau cu Sofia şi să fac parte numai din proiecte în care chiar vreau să fiu, nu doar să apar.
Eu zic că am o viaţă super-simplă. Pot să apar seara la un eveniment la voi într-o rochie sirenă, dar poate cu o oră înainte am luat ciorba de pe foc sau am spălat copilul şi i-am tăiat unghiile.
Da, dar n-a fost nimic glam în asta. N-am trăit undeva în străinătate, că aşa am vrut eu. Am fost plecată la un tratament pentru psoriazis, despre care nu am povestit încă nimănui, pentru că am vrut să văd ce se întâmplă pe termen lung. Şi, crede-mă, ce am văzut acolo! Doamne! Una e când citeşti despre asta şi alta e când vezi cu ochii tăi suferinţa unor oameni din cap până în picioare, fără pic de bucăţică de piele sănătoasă. Acum eu sunt bine pentru că m-am reaşezat emoţional, după ceea ce am trăit cu Sofia, cu spitalizările, cu faptul că am luat toate responsabilităţile prea în extrem. A fost prea mult! Erau mult prea multe roluri în care eu nu-mi permiteam să spun: „Ştii ceva? Mai lasă-mă în pace!“.
Vine la pachet cu înţelegerea faptului că nu m-a obligat nimeni să am toate rolurile astea, că le-am construit singură şi că aveam mereu posibilitatea să spun „Nu“, dar n-am făcut-o. Am învăţat să mă bucur pentru tot ce am construit până acum. Eu nu sunt pe TV şi nici nu am proiecte longevive în teatru, dar cu toate astea lumea ştie cine sunt şi ce fac.
Am învăţat că fără ea nu aş fi fost un om complet. A venit în viaţa mea ca să mă educe ea pe mine, de fapt, nu eu pe ea. Adică, a venit să mă înveţe să renunţ la frici, să depăşesc momentele grele, să-mi dau seama că pot să fac foarte multe lucruri, mai multe decât făceam înainte, şi că pot să spun „Nu“. Datorită ei, m-am descoperit pe mine şi mi-am îngăduit anii ăştia, în care nu m-am întors pe TV, deşi propuneri au existat. Ea este cel mai mare cadou al meu.
Da, cum să nu? A învăţat să scrie şi-mi lasă mesaje pe care le face la şcoală. Dar eu am învăţat-o că pentru noi cele mai mari cadouri sunt îmbrăţişările, că lucrurile materiale nu contează şi că, atâta timp cât ne avem unul pe celălalt, nici nu contează unde stăm, cine suntem şi ce facem. Important e să fim sănătoşi.
Mi-aş dori încă un copil, un băieţel poate.
Da, trebuie să trag aer în piept, dar n-are legătură cu faptul că ar fi al doilea copil, ci cu cele două sarcini pe care le-am pierdut. Trebuie să mă montez psihic şi să-mi asum faptul că asta se poate întâmpla din nou, fără să mă simt vinovată, aşa cum m-am simţit atunci.
Îmi doresc foarte mult. Şi, dacă inima e pregătită să dea atâta iubire, de ce să mă limitez, de ce să nu fie casa plină, de ce Sofia să fie singură? Dar dacă e să nu fie, până la urmă, Sofia face cât 100 de copii.
Foto: Sorin Stana; make-up: Diana Manolache, Alexandra Balea/Elena Ciftci Salon; hair style: Ingrid Morgan/Gett's Artistic Team; stilist: Madena; vestimentaţie: Marks & Spencer, Reserved, Next, Musette; locaţie: mulţumim Exotique Showroom, Splaiul Unirii, nr. 96, Bucureşti.
