Interviu

EXCLUSIV! Virgil Ianţu, despre lipsurile financiare: “La un moment dat mă uităm cu invidie la un cerşetor de lângă metroul Titan. Mi-aş fi dorit banii lui din căciulă”

EXCLUSIV! Virgil Ianţu, despre lipsurile financiare: “La un moment dat mă uităm cu invidie la un cerşetor de lângă metroul Titan. Mi-aş fi dorit banii lui din căciulă” camera-retro icon Vezi galeria 5 poze

E unul dintre cei mai buni prezentatori din istoria televiziunii, dar printre puţinii care nu a fost acaparat de statutul de vedetă. Virgil Ianţu şi-a păstrat aerul jovial fie că a prezentat „Copiii spun lucruri trăsnite” , „Vrei să fii miliardar” sau „Câştigă, România!”. Nu se ascunde în spatele vorbelor şi are o sinceritate care te dezarmează. I-a făcut pe câţiva miliardari, dar el nu a ajuns niciodată la acest statut. De ce nu se căsătoreşte Virgil Ianţu, ce secrete împarte cu fiica lui adolescentă, care au fost lipsurile financiare de care s-a lovit, despre toate astea, dar şi multe altele aflaţi într-un interviu marca OK!

OK!: Prezinţi o emisiune la TVR 2, „Câştigă, România!”. Care a fost cel mai greu moment petrecut în faţă camerelor, fie că vorbim de perioada de acum, fie că vorbim de proiectele trecute?

Virgil Ianţu: Clar, cea mai mare presiune pe care am simţit-o a fost înainte de filmarea primei ediţii “Vrei să fii miliardar”. În acel moment eram atât de concentrat la ce aveam de făcut, încât totul a trecut foarte repede, deşi filmarea a durat vreo două ore. Este şi ediţia pe care nu am văzut-o niciodată. Cu timpul, m-am obişnuit cu formatul, cu televiziunea în general. A contat mult echipa cu care am lucrat şi încrederea pe care o căpătam datorită lor. Cu ajutorul echipei, presiunea s-a transformat în plăcere, colegii au devenit prieteni, iar proiectele nu au fost doar nişte formate bine implementate, ci au devenit puncte de referinţă pentru istoria televiziunii din România.

OK!: Ai avut vreodată atacuri de panică în direct?

Virgil Ianţu: Nu, niciodată. Am fost obişnuit cu scena de mic pentru că am studiat muzica, lucru care m-a purtat pe scene de toate dimensiunile, în intreaga lume. Am învăţat să gestionez orice situaţie şi aşa mă bucur de emoţii. În plus, le zic tuturor că ar trebui să le trăiască intens atunci când se fac simţite, pentru că ele îi ajută să se depăşească şi să îi facă să simtă că trăiesc. Mă amuz că există trenduri în care oamenii sunt sfătuiţi să înveţe să se controleze, în acelaşi timp cu trenduri în care sunt sfătuiţi să fie “autentici”. NU e niciun trend aici şi nicio filosofie, trăţi emoţiile, oricare ar fi ele, împărtăşiţi-le şi învăţaţi să fiţi oameni…din nou! 

OK!: Tatăl tău a fost preot. Cum a fost copilăria, adolescenţă ta? Te-ai străduit să îi urmezi poveţele?

Virgil Ianţu: Am avut o copilărie grea prin natură şcolii pe care o făceam. Am început vioara la modul profesionist de la nici 6 ani. Studiu, studiu, şcoală, studiu. Dar frumuseţea copilăriei am trăit-o datorită părinţilor mei şi atmosferei din familie. Tatăl meu era glumeţ, cânta mai tot timpul şi din familie am căpătat principii şi valori după care mă conduc şi astăzi.

 OK!: Cum ţi-ai câştigat primii bani?

Virgil Ianţu: Primul salariu l-am primit că violonist în Orchestra Operei Române din Timişoara. Acesta a fost primul meu loc de muncă, la 18 ani.

OK!: Care a fost cel mai dificil lucru pe care a trebuit să îl faci pentru bani?

Virgil Ianţu: Banii pe care eu i-am câştigat de-a lungul timpului au în spate foarte multă muncă, pregătire, efort, în special emoţional. Aşadar banii durabili se fac greu.

 OK!: Te-ai lovit vreodată de lipsuri financiare?

Virgil Ianţu: Normal! La un moment dat mă uităm cu invidie la un cerşetor de lângă metroul Titan. Mi-aş fi dorit banii lui din căciulă. Chiar şi în astfel de perioade am fost pozitiv şi m-am bucurat de ce aveam, şi nu mă plângeam de ce îmi lipsea.

 OK!: Momente grele care te-au schimbat?

Virgil Ianţu: Cele mai grele momente au fost acelea în care am pierdut pe cineva drag, apropiat, din familie sau un prieten. Sunt momente greu de dus şi emoţia acelor momente îmi rămân prezente în suflet. Nu dispar.

 OK!: De ce te-ai depărtat de muzică? Te-a dezamăgit ceva în acest domeniu?

Virgil Ianţu: Dezamăgiri am avut, pentru că am avut aşteptări. Astăzi nu mai am aşteptări şi mă bucur de surprizele frumoase. Mă refer strict la câţiva foşti colaboratori de care m-am apropiat poate prea tare. În timp s-a arătat a fi o greşeală, dar eu aşa funcţionez. Muzica e armonie, iar în trupa cu care cânt îmi doresc ca armonia să fie prezentă şi când vorbim de relaţia dintre noi. Dar nu m-am depărtat de muzică, e imposibil. Cânt alături de băieţii care au înţeles ce ne dorim să facem împreună şi mergem mai departe.

OK!: Ai o relaţie frumoasă de atâţia ani, dar eziţi să faci marele pas. De ce nu se căsătoreşte Virgil Ianţu?

Virgil Ianţu: Nu am ezitat niciodată să fac marele pas, l-am făcut. Am o familie frumoasă, o faţă de 14 ani care, din fericire, seamănă leit cu mama şi faptul că armonia, de care aminteam mai sus, este prezentă şi ne defineşte familia, reprezintă în sine marele pas. Probabil că va veni şi oficializarea la un moment dat, dar suntem încă prea tineri pentru asta.

 OK!: Cum treceţi peste momentele grele în cuplu? Cine lasă de la el?

Virgil Ianţu: Facem terapie de cuplu de trei ori pe săptămână, nu ne vorbim în zilele dintre şedinţele de terapie, iar în weekend stăm separaţi. În rest ne înţelegem perfect. E o reţetă de succes până acum.  Sunt pus pe glume, ştiu! Dar serios că nu ştiu despre ce vorbeşti.

 

OK!: Ai o fiica adolescentă. Obişnuiţi să vorbiţi despre băieţi, îi dai sfaturi?

Virgil Ianţu: Din fericire avem o relaţie excelenţă, deschisă şi discutăm despre absolut orice. Suntem foarte norocoşi. Bineînţeles că subiectele sunt aceleaşi, pericolele la care sunt ei expuşi, timpul petrecut pe telefon, relaţiile cu prietenii, băieţii, iar noi, în calitate de părinţi, încercăm să îi transmitem acei piloni morali, principiile şi valorile care credem noi că o vor transforma într-un om respectat.

OK!: Trei lucruri pe care lumea nu le ştie despre ţine?

Virgil Ianţu: 1.Nu am carnet de conducere

2. 9/11 trebuia să mă prindă la etajul 107 în Gemeni.

3. ... sunt brunet, dar mă vopsesc.

OK!: Te-a tentat vreodată o viaţă într-un alt colţ de lume?

Virgil Ianţu: Mă gândesc la plecare de fiecare dată când mă uit la ştirile politice şi văd nepăsare, aroganţă şi tupeu din partea unor oameni care sunt deja sau alţii care ar trebui să fie în cu totul altă parte, cei care de 30 de ani continuă să ne facă să ne simţim  frustraţi şi nevindecaţi. Totuşi insist să rămân aici. Ce să caut eu în sudul Spaniei la soare, fructe de mare şi palmieri!?

 OK!: Ce e femeia pentru Virgil Ianţu?

Virgil Ianţu: Ceva greu de înţeles prin frumuseţea ei.​