Interviu Adda & Cătălin Rizea: “Dacă am merge la psiholog, psihologul ar avea nevoie de psihiatru după aceea”
Le-am urmărit aventura în Asia Express şi am vrut să vedem cum sunt când nu sunt filmaţi. Despre ei putem spune că sunt fix aşa cum îi ştiţi, un întreg cu toate calităţile unei echipe imbatabile. Iar dacă vă era dor să o vedeţi în plină acţiune, pe Adda o vom urmări, în curând, la emisiunea Te cunosc de undeva.
Poate cea mai mare calitate a lor, care ar trebui evidenţiată înainte de a le căuta defectele, este faptul că sunt autentici. Şi dincolo de asta, sunt dovada vie că extremele se atrag. Temperamentala Adda şi “preferatul mamelor”, Cătălin, cum îi spune chiar ea, sunt de şase ani împreună, nu se plictisesc şi speră să rămână o viaţă tot la fel. Le-am simţit efervescenţa în fiecare secundă a interviului, vorbesc unul peste altul, se completează, se contrazic, dar se iubesc într-un fel în care puţini ştiu să o facă. Doi magneţi care îşi schimbă polul, dar care, la finalul zilei, sunt plusul şi minusul care fac o echipă. Atât în plan personal, cât şi profesional. Iar fiul lor, Alex, este rodul unei iubiri furtunoase. Asumaţi şi ne-temperaţi, ne-au vorbit despre ei într-un interviu savuros la scurt timp după ce am ieşit din izolare.
Cum arăta viaţa voastră înainte de Asia Express şi ce s-a schimbat de la întoarcerea în ţară?
ADDA Viaţa noastră era la fel de agitată.
CĂTĂLIN Nu prea s-a schimbat, eram la fel de sudaţi şi legaţi şi înainte, cu nebunia asta a noastră specială.
Suntem tot timpul unul lângă celălalt, mereu în priză, muncim împreună, suntem de nedespărţit. Aşa rezistăm.
Aţi ajuns până în semifinală şi mi-a plăcut că aţi privit acest eşec ca pe o evoluţie personală. Ce aţi făcut în Taiwan de când aţi plecat din competiţie şi până aţi revenit acasă?
ADDA Imediat după ce s-a terminat nebunia şi am fost eliminaţi, am mers la un fast-food şi ne-am luat mâncare cât pentru tot Taiwanul.
În banii noştri cred că am luat de vreo 500 lei, vreo două găleţi mari, pline cu pui, numai pentru mine, cartofi prăjiţi.
Dar nu aveam cum să mâncăm tot, pentru că de la atâtea luni de nemâncat, aveam stomacul micşorat.
A doua zi, adică în ziua în care se juca finala, am mers la cumpărături, am vizitat oraşul, am mâncat.
Am cumpărat un troller să ne încapă tot ce cumpărasem, deşi aruncasem toate hainele cu care fusesem în competiţie. Am luat şi multe cadouri, nu mai aveam loc.
Dar care este cea mai pregnantă amintire de acolo?
Unele probe ne-au marcat tare, iar familiile care ne-au găzduit ne-au impresionat mult.
Pe mine mesajele primite de acasă în timpul emisiunii. Nu credeam că va conta atât de mult un mesaj de la cei apropiaţi, trimis la o lună şi jumătate de când plecasem şi nu mai comunicasem cu ei. Scrisorile şi mesajele video ne-au emoţionat până la lacrimi.
Ce echipă aţi admirat cel mai mult şi de cine nu v-a plăcut?
Nu am avut o echipă care nu ne-a plăcut în mod deosebit, i-am respectat pe toţi în egală măsură, dar contrele au apărut în funcţie de stilul lor de joc: unii ne tachinau, alţii ne considerau slabi, deşi aveam performanţe în competiţie şi cred că făceau asta tocmai pentru a ne intimida. Nu am urât pe nimeni.
Dar e cineva cu care nu mai păstraţi legătura?
CĂTĂLIN Am păstrat legătura cu toţi, ba chiar urma să facem un proiect pentru Asia Express, un fel de imn de follow-up. Eram în discuţii să filmăm un clip. Cu toţii aveau nişte versuri de interpretat, scrise de Adda în funcţie de tipologia fiecăruia. Dar a venit pandemia şi nu am mai apucat, dar o să-l filmam.
Aţi fost unul dintre cuplurile comentate şi controversate, ăsta e farmecul vostru. Cum a fost să vă priviţi reacţiile din fotoliul de acasă?
Am râs foarte tare. Ne uitam şi ziceam: Mamă, ce proşti suntem! Cătă era foarte cicălitor. Cei din producţie, pentru că l-au iubit foarte mult pe Cătă, nu au dat tot la TV. (râde)
Am râs de am făcut pe noi. Ne-am dat seama că de multe ori am pierdut probe pentru că nu eram atenţi sau pentru că ne tachinam încontinuu. Eu am mers acolo în calitate de soţ, dar şi de manager al Addei şi trebuia să mă controlez. Oricum o iubesc foarte tare aşa cum e.
Eu nu ştiu dacă te mai iubesc.
A, da?! Nu cred asta!
Uneori te iubesc, alteori nu. (râde)
Aşa sunteţi şi în viaţa de zi cu zi? Cât de des vă contraţi?
Oh, da, aşa suntem! Eu mă enervez repede, pentru că sunt pasională şi vulcanică, dar în Asia am răbufnit de câteva ori fără să îmi dau seama, era presiunea prea mare.
Ăsta e farmecul nostru. Noi am fost scoşi de tot din zona de confort. Nu îmi imaginam viaţa fără bani în buzunar, fără acte, fără telefon, fără a comunica cu copilul. Alex e mic, nu ştiam ce face, ne făceam griji mereu. Noi când am vorbit cu familia, am rămas uimiţi de ce zicea fiul nostru. Spre exemplu, le spunea: eu ştiu că voi îmi acordaţi mai multă atenţie acum pentru că mami şi tati sunt plecaţi. Dacă auzeam ce spunea el când eram în competiţie, ne-am fi dorit să plecăm acasă. Dar el ştia că ne-am dus să îl căutăm pe Moş Crăciun.
Dar cum a reacţionat când v-a văzut, v-a respins sau v-a arătat cât de dor i-a fost?
Nu s-a mai dezlipit de noi. Dacă voiam la baie, se speria şi ne întreba unde plecăm.
Voia să stea mereu cu noi. Înainte de Asia Express, noi eram mereu plecaţi în concerte. Era obişnuit să doarmă mai mult cu bunica, dar după întoarcerea noastră, era un alt Alex, care dorea să stea numai cu noi.
Adda, tu mai luai foc, vă aruncaţi vorbe nu tocmai uşoare. Aţi vorbit vreodată serios despre despărţire?
Nu, niciodată!
La mişto am vorbit de foarte multe ori. Eu cred că dacă simţi că nu merge o relaţie, e indicat e să iei cea mai bună decizie pentru toată lumea. Noi nu stăm forţaţi de ceva în relaţia asta. Nu stăm pentru business sau pentru copil. Copilul trebuie să trăiască în armonie.
Dar după Asia Express v-aţi gândit vreo clipă că ar fi mai bine să fiţi mai temperaţi unul cu celălalt, s-a schimbat ceva în atitudinea voastră?
Noi nu avem leac, nu ai cum să te plictiseşti cu noi.
Niciodată, noi ăştia suntem. Ştii cum e, relaţia ţi-o negociezi de la început, iar noi am fost deschişi de la început, ştiam cum suntem.
Mulţi zic că terapia de cuplu funcţionează atunci când se ciocnesc două caractere puternice. Aţi luat în calcul acest lucru?
Dacă am merge la psiholog, psihologul ar avea nevoie de psihiatru după aceea.
În ultima noapte de cazare din Taiwan, am dormit la un psiholog. I-am povestit despre noi şi ne-a zis, cu amabilitatea de rigoare, că suntem un cuplu special.
Cătălin, tu eşti acum managerul şi impresarul Addei, staţi mereu împreună. Nu vă plictisiţi?
Niciodată!
Eu îmi doresc să mă plictisesc de ea, dar nu pot, pentru că o iubesc prea mult.
Dar înainte să lucrezi cu Adda, ce făceai, cu ce te ocupai?
CĂTĂLIN Nu aveam nicio treabă cu muzica, eram paralel cu acest domeniu. Eu am muncit de mic, am carte de muncă de la 18 ani. La un moment dat, aveam nişte bani strânşi, dar mai aveam nevoie ca să îmi iau o maşină şi am mers în Turcia să aduc tot felul de chestii pe care le vindeam. De mai mulţi ani lucrez şi la o firmă care asigură sistemele de iluminat în zona de fashion retail şi bănci. Acum, mai nou, fac şi producţie pentru clipuri, fac şi scenografie. Pentru videoclipul Nu plânge Ana a trebuit să fac producţie. Piesa a fost un hit, deci clipul oricum nu mai conta. (râde)
Extremele se atrag, voi aţi dovedit-o cu prisosinţă în reality-show. Dar cum a început povestea voastră? Cum v-aţi cunoscut?
Ne-am cunoscut dintr-o întâmplare. Nişte prieteni de-ai mei trăgeau de mine să mergem la mare, la gagici, aveam vreo 25 de ani atunci. Eu cu vreo două zile înainte ziceam că nu mai vreau să merg, apoi cu o zi înainte m-am sucit şi am zis că merg. Addei îi intrase în program un concert pe ultima sută de metri, tot la mare. Unui prieten de-ai mei îi plăcea de o prietenă a Addei şi trăgea de mine să ne vedem puţin cu ele. Şi am zis OK şi din 30 de minute cât ar fi trebuit să stăm cu ele, am stat până dimineaţa. A doua zi ne-am văzut la plajă şi bineînţeles că Addei i-a plăcut foarte tare de mine,. Cum intram în apă, intra şi ea şi zicea să o iau în braţe că îi e frică de valuri.
Dar chiar îmi era frică de valuri!
Deci cine a făcut primul pas?
Primul pas cu adevărat eu l-am făcut.
Mie îmi plăcea de ea, sincer, chiar mă uitam la ea. Mi-a plăcut din prima seară, îţi dai seama, că altfel nu stăteam eu o noapte întreagă de vorbă.
Mă mânca efectiv din priviri.
Dar nu aveam în cap să mă combin cu ea atunci, chiar m-am dus şi mi-am luat hamsii cu usturoi, deci nu aveam niciun plan să o combin.
Păi şi eu îmi luasem hamsii.
Dar la momentul acela eraţi singuri sau aveaţi relaţii?
Eram singuri amândoi.
A fost momentul perfect. Apoi ea m-a adăugat pe Facebook şi eu i-am răspuns şi am început să vorbim.
Eu nu voiam nimic serios, voiam doar să mă distrez.
Ce ţi-a plăcut la el?
Mi-au plăcut ochii lui.
De ce, că sunt apropiaţi?
Nu, că aveai doi. (râde) Lăsând gluma deoparte, mi se părea un om fain, pe care îmi doream să îl cunosc mai bine. Îmi plăcea şi cum arată, dar aveam chef să mă distrez.
Deci aţi pleca la drum cu gândul la o aventură. Ce a transformat totul într-o relaţie serioasă?
Eu a trebuit să plec în Bucureşti, dar ea bătea apropouri să mai rămân.
Da, pentru că eu voiam să mă distrez.
Ne-am dus fiecare în treaba lui şi când a venit în Bucureşti, am ieşit la masă, am tot vorbit am pupat-o pe obraz.
La un moment dat i-am dat un mesaj să vină să ne uităm la un film. Şi a venit la mine şi evident că n-am văzut nimic din filmul ăla. Apoi a venit şi a doua zi, şi a treia zi, până n-a mai plecat şi ne-am mutat împreună.
Ce sacrificii aţi făcut unul pentru celălalt de când sunteţi împreună?
Nu aveam obligaţii, a fost de la început ceva natural, eram prieteni foarte buni, vorbeam mult, ne povesteam tot. La un moment dat un prieten ne zicea că ne vede căsătoriţi, cu copil şi atunci am început să mă întreb dacă aş putea să mă căsătoresc cu ea.
Iar eu mă întrebam dacă aş putea să mă căsătoresc vreodată.
Apoi lucrurile s-au legat, am început să lucrăm împreună. Ea avea nevoie de un tour manager, eu am început să mă implic, să învăţ lucruri şi deja sumele pe care Adda le încasa au început să devină mai mari.
Aţi făcut nunta când erai gravidă. Cum te-a cerut Cătălin de soţie?
La un an şi jumătate de când ne-am cunoscut am rămas însărcinată. El îmi luase inelul şi eu m-am prins, bineînţeles.
Eu mă gândeam să o cer la un eveniment mare. Spunea că îşi doreşte ca imaginea ei să apară pe magazinul Cocorul şi mă gândeam să fac un filmuleţ, să o păcălesc că ne întâlnim cu cineva şi s-o cer acolo. Apoi am zis că o cer la Forza Zu, apoi am căutat alt moment. Am luat inelul şi de Paşte trebuia să plecăm la bunicii Addei şi băgasem inelul în torpedou. Ea niciodată nu se uita acolo. În acelaşi timp, cumnatul meu o ceruse pe sor-mea şi ne sunase să ne zică şi Adda zice: eu cred că mi-ai luat inel.
Am deschis torpedoul, am luat cutiuţa, dar nu m-am uitat în ea să stric de tot surpriza. I-am zis: nu ştiu ce faci, opreşti aici între două sate, mă ceri acum, că dacă nu, te omor!
Şi unde te-a cerut, în câmp?
Într-un şanţ, lângă un câmp, lângă balegă de vacă şi lângă tractoarele care arau câmpul.
Păi până m-a întrebat dacă vreau să fiu soţia lui, au trecut două tractoare pe lângă noi. Nu auzeam ce zicea şi ziceam încontinuu: Da, Da, Da!
Dar v-aţi dorit un copil, era planificat sau a fost o surpriză?
Ne doream amândoi copii.
Mereu vorbeam că după ce facem nunta, să facem şi copil. Ziceam că şi dacă vine mai devreme, asta e, noi vrem oricum. Şi s-a întâmplat să vină cu câteva luni înainte să ne căsătorim, dar am zis că facem oricum nunta. Şi uite-mă pe mine, la 80 de kilograme, cu rochie de mireasă... de balenă.
Ea a vrut de sirenă, dar a primit de balenă.
Şi m-am măritat în nişte şlapi cu sclipici, că nu mă mai încăpea nimic.
Şi cum v-a schimbat viaţa venirea pe lume a lui Alex?
Suntem mult mai responsabili şi mai uniţi. Eram uniţi şi înainte, dar asta ne-a apropiat şi mai tare. Suntem o echipă, tragem împreună pentru viitorul lui. Am devenit o familie, aşa zăpăciţi cum suntem
Suntem mult mai sudaţi.
Cum sunteţi ca părinţi? Cine e cel mai înţelegător şi cine e mai aprig în educaţia lui?
Oricât de blând ar părea Cătă, şi el are nişte “addisme”, cum le zic eu, uneori. Şi el se enervează, dar noi ne enervăm pe rând. E nasol când ne enervăm amândoi, dar lucrul ăsta se întâmplă foarte rar.
Vă mai doriţi încă un copil?
Ne dorim, dar nu plănuim. Când o să vină, o să vină.
Nu punem cariera înaintea unui copil. Când o să vină o să vină că aşa vrea Dumnezeu şi o să fie bine primit şi iubit.
Cum a fost pentru voi perioada de izolare?
Gândiţi-va la mine, că am stat cu Adda două luni în Asia Express şi apoi a trebuit să stau cu ea, închişi în casă, alte două luni. Cred că am pierdut patru ani din viaţă.
Săracul de tine, se vede că nu mai eşti întreg. Mie mi-a prins bine perioada aceasta, m-am liniştit, m-am odihnit, m-am uitat la comedii, am mâncat mult, am stat cu Alex, am desenat. Dar la un moment dat vrei activitate, noi fiind obişnuiţi cu agitaţia. Eu am început cu curăţenia excesivă, cu activitatea în online.
Devenisem prea casnici.
V-aţi gândit să vă faceţi şi un alt business împreună?
Deja lucrăm la chestia asta. Noi ne construim o casă în Chitila, pe malul unii lac, iar în zona aceea se va face o alee de promenadă şi vrem să ne facem un restaurant şi cu o parte de cafenea pentru a lua micul dejun.
Adda, tu ai mai primit şi alte oferte după Asia Express de a reveni pe sticlă?
Da, am primit o ofertă pe care am şi acceptat-o şi pentru care filmez în prezent. E vorba despre emisiunea
Noi am rămas plăcut surprinşi de Mona Segall şi de echipa ei şi am legat prietenii cu nişte oameni foarte mişto. Am şi eu o ofertă de la Antena 1 la care nu mă aşteptam, dar despre care nu pot povesti mai multe momentan. Am făcut ravagii acolo.
Dar aţi mai pleca vreodată într-o astfel de experienţă?
Mâine dacă ne cheamă plecăm. Este o ocazie unică în viaţă
Daaaa!
Foto: www.sorinstana.ro/Arhiva Personală
