Interviu

Interviu EXCLUSIV cu Anna Lesko: "Focul în relaţie se reaprinde dacă ne dăm spaţiu"

Interviu EXCLUSIV cu Anna Lesko: "Focul în relaţie se reaprinde dacă ne dăm spaţiu" camera-retro icon Vezi galeria 6 poze

Artista vorbeşte în cel mai sincer interviu al ei despre despărţirea de DJ Vinnie, despre provocarea de a fi mamă singură şi plecarea la emisiunea Ferma, difuzată de ProTv , pentru a face parte din echipa Sătenilor

 

 

Nu mi-ar fi plăcut de mine cea de la vârsta de 25 de ani“, mi-a spus Anna. Şi cred că la fel simt şi eu după acest interviu: femeia din această discuţie este cea mai bună versiune de până acum a Annei Lesko. Cu tot cu lucrurile incomode, pentru unii, pe care le spune atât de asumat şi răspicat. După despărţirea de tatăl lui Adam, băieţelul ei, Anna a luat viaţa de la capăt cu şi mai multă energie. A început să-şi renoveze casa şi aşa a prins-o pandemia, cu locuinţa în şantier, a lansat un nou single, iar acum a acceptat provocarea ProTV de la pleca la Ferma. Despre toate acestea am stat de vorbă cu Anna... fără mănuşi de catifea, spunând lucrurilor pe nume. 

Ce te-a motivat să accepţi provocarea de a pleca în Fermă?

E o foarte mare provocare, din numeroase puncte de vedere. Trebuie să recunosc că nu văzusem emisiunea înainte de a spune ”Da”. Aşa că înainte de a pleca, m-am uitat la câteva episoade şi mi-am dat seama ce mi-am asumat. 

Ce şi cine îţi va lipsi cel mai mult în Fermă?

Evident, nu cred că are sens să stau pe gânduri. Răspunsul e clar: Adam, Adam, Adam! O să încerc să nu arat asta celor din jur, dar mi-e foarte greu să stau departe de el.

Descrie tipul de persoană cu care nu te-ai putea înţelege niciodată în Fermă şi a celei cu care ai putea colabora foarte bine.

Pot colabora foarte bine cu oricine, nu voi merge acolo pentru a mă certa. Dacă simt că nu mă voi înţelege cu cineva, pur şi simplu mă voi îndepărta. Eu cer mult de la oamenii pe care-i iubesc şi noi ştim rigorile dintre noi, însă acum mă voi întâlni cu mulţi oameni necunoscuţi, aşa că voi fi rezervată, din multe puncte de vedere.

Artiştii au fost grav afectaţi de pandemie. Pentru tine cum a fost perioada asta? Ce a fost cel mai greu?

Este adevărat că artiştii sunt, şi la ora asta, afectaţi. Toate domeniile au fost afectate, între timp mulţi şi-au reluat activitatea. Însă pentru noi, artiştii, chiar e greu... E o situaţie imposibilă, eu am anulate toate concertele, inclusiv Revelionul s-a anulat acum câteva săptămâni. Nu ştim ce va urma, ştii şi tu cât de şubredă este toată situaţia pe care o trăim, se mai abrogă ceva, se mai pune în vigoare altceva. Iar deocamdată nu se întrevede vreo variantă de redresare. Asta e cel mai greu pentru mine în pandemie: faptul că îmi lipsesc concertele, relaţionarea cu publicul. Eu şi când am fost gravidă, în luna a opta, am cântat. Apoi la trei săptămâni după naştere am fost pe scenă din nou. Deci niciodată nu am stat atât de mult departe de public. Dar sper să trecem cumva peste asta, să ne reluăm activitatea. 

Tu erai şi cu casa în şantier când a venit pandemia. Cum te-ai descurcat pe planul ăsta?

Da şi am amânat şi lucrările, fiindcă resursele financiare s-au redus. Acum am început să reluăm încet. E greu, dar asta e realitatea: m-a prins această pandemie cu ditamai şantierul în toată casa. Peste toate astea, eu sunt mama care creşte singură un copil, sunt şi femeie, şi bărbat, am grijă de casă, n-am bonă, nu am femeie de serviciu, gătesc, spăl, curăţ, îmi văd de carieră, trebuie să am grijă şi de mine totodată. E foarte greu. Tot timpul vreau să fiu atentă cu mine, dar intervin şi oboseala, şi alte lucruri. Acum calc haine, între timp se strică o pompă, un hidrofor... De câte ori nu zic că e greu cu casă pe pământ. Doamne, n-ar fi fost mai bine să stau eu într-un apartament? Pe de altă parte, când a venit pandemia, m-am gândit: „Doamne, cât de bine e să ai casă cu curte să te poţi bucura de aer liber“. Deci greu, dar a fost un plus. Însă cu sau fără pandemie, casa pe pământ te solicită. La casă trebuie să ai bărbat care să te ajute. Însă aşa am ales şi nu mă plâng. Vreau să rămân tot aici. 

Am văzut că ai şi călătorit cu fiul tău după perioada izolării.

Am plecat o săptămână în Bulgaria, am închiriat o vilă într-un regim pe care mi l-am format în cei şase ani de când îl am pe pui, pe Adam. Am sistemul acesta în care închiriez o vilă din Bulgaria, care e foarte civilizată. Sunt izolată acolo, sunt doar eu cu prietenii care vin şi ei cu copii, altădată am fost doar cu familia mea şi e foarte bun sistemul acesta. Nu sunt un fan al hotelurilor, mai ales acum, cu această pandemie. Pentru că eu sunt strictă în continuare. 

Adam este persoana de care îi va fi cel mai dor pe perioada filmărilor pentru Ferma

Cum te-ai păstrat în formă în lunile astea? Pentru femei, pandemia a adus în multe cazuri kilograme în plus. La tine nu a fost cazul, deşi nu găteşti neapărat mâncăruri uşoare...

Măi, să ştii că mâncărurile mele nu sunt chiar aşa. Meniul este cu cap gândit şi pregătit, pentru că nu asociez carbohidratul cu proteina, foarte rar carbohidraţii îşi fac apariţia în meniul meu. Am o alimentaţie low-carb, de preferinţă consum rar orez, ovăz şi mei la capitolul carbohidraţi. Nu fac prăjeli, tot ce fac e la cuptor sau carne la abur. Nici sarmalele mele nu sunt grele, pentru că nu folosesc nici untură, nici carne grea, doar asociez într-adevăr carnea cu orezul. Deci nu fac mâncăruri grele. O dată la ceva timp o comit cu dulciurile, de exemplu, dacă mă mai apucă câte o poftă din copilărie, să mănânc pâine cu unt şi dulceaţă la ceai. În rest, eu mi-am format un stil de viaţă destul de echilibrat din punct de vedere al alimentaţiei. Nu ţin diete, dar urmez o cură de detoxifiere, de două ori pe an, cu miere şi lămâie, e foarte bună pentru ficat. Mă mai ajută gena, sunt agitată... Sport n-am mai făcut de foarte mult timp, sunt luni de zile de când nu am mai făcut. Asta de când cu pandemia. Am mai făcut acasă, dar acasă nu poţi face decât o uşoară întreţinere. 

Care e mâncarea preferată a lui Adam din ceea ce găteşti?

Adam al meu nu are reţete preferate, de mic l-am obişnuit cu mâncărurile mele. Copilul meu nu e mofturos la mâncare. Mănâncă şi ciorbă, şi broccoli, sparanghel la fel. A fost învăţat de mic să mănânce verde. Când apare spanacul, rupe. Urzicile la fel. Nu avem problemele astea. Şi uite, că m-ai întrebat, lui îi fac carbohidraţi. Pe el îl hrănesc aşa cum trebuie pentru un copil. Îi fac cartofi la cuptor cu rozmarin, îi fac şi paste. Nu mănânc eu din ele, doar gust... Şi nu e neapărat că mă abţin, eu m-am format de atâţia ani să mănânc puţini carbohidraţi, aşa m-am educat, fiindcă am citit foarte mult despre nocivitatea lor. E drept că un carbohidrat de calitate îţi dă energie, bărbaţii care trag la sală au nevoie de asta, dar noi, femeile, nu neapărat. Noi ne putem lua energie şi din alte resurse. 

Pentru multe mame, timpul acasă cu copilul în perioada prin care am trecut a fost o provocare. Ce soluţii ai găsit să-l ţii pe Adam ocupat?

Să ştii că în pandemia asta am aflat cum e să ai cu adevărat răbdare. Uneori simţeam că nu mai pot. Pentru că e greu să ţii un copil în frâu şi să-i explici întruna că nu mai are voie să se vadă cu nimeni, să iasă... Deşi Adam are mai mult spaţiu de mişcare, fiindcă noi nu stăm la bloc. Dar am încercat să vorbesc cu el, să dialogăm frumos şi a avut efect. Dar bine, e un dialog pe care îl repetam în fiecare zi: „Adu-ţi aminte, ţi-am explicat...“. (râde) Dar cred că toţi părinţii au trecut prin asta. Nu s-a mai dus la grădiniţă, evident, a stat numai cu mine - se mai duce la tatăl lui, dar mai mult timp petrece cu mine, deci am preluat şi toate sarcinile educatoarei. Dar acum m-am obişnuit şi o să-mi pară rău când se va întoarce la şcoală şi va lipsi cu orele de lângă mine. În perioada asta a şi învăţat mai bine limba rusă, pentru că altcineva nu vorbeşte cu el rusa. Şi pentru mine asta e important. E limba mamei lui. 

Ai pomenit de Adrian, tatăl copilului. Sau DJ Vinnie cum mai este cunoscut. În ce relaţii ai rămas cu el?

E o relaţie extrem de punctuală, strict despre Adam şi atât. Adică şi de la el vine asta, e foarte punctual în comunicare şi cred că asta e şi pentru că undeva mă blamează pentru această despărţire şi mă face să cred că nu a trecut încă peste moment. În schimb, noi avem o mediere care a pus la punct foarte multe lucruri, care altfel ar fi fost dezastruoase, discuţii inutile, certuri despre copil şi aşa mai departe. Eu am insistat să facem medierea şi am reglat lucrurile, iar conform acestei medieri, noi continuăm relaţia extrem de simplu şi punctual. 

Adam cum a simţit despărţirea părinţilor lui?

Adam e un copil super-vesel, nu e afectat, nu e nevoie de niciun psiholog, nu pune mii de întrebări, se simte bine şi acasă, dar şi când îl vizitează pe tatăl lui. Adrian îl iubeşte enorm de mult, e un tată grijuliu. Dar în ceea ce mă priveşte, eu am considerat, la un moment dat, că suntem de mână, dar privim în direcţii diferite. Şi el nu a fost de acord. El a spus că priveşte în direcţia mea. Au fost opt ani de zile frumoase alături de el, dar faptul că noi am fost non-stop împreună a influenţat negativ relaţia. Eram împreună pe drum spre concert, la concert, după concert, în casă. Nu e ca şi când el pleca la treaba lui, făcea altceva şi se mai aşeza timpul şi spaţiul între noi. Nu exista aşa ceva. Eram efectiv non-stop împreună. Şi la un moment dat asta şi-a spus cuvântul. Acum vorbesc strict despre mine. N-ar fi frumos să vorbesc din punctul lui de vedere, deşi ştiu foarte bine părerea lui. Deci opt ani împreună, împărţind şi scenă, şi viaţă, şi tot ce e adiacent nu e cea mai bună idee. Trebuie să existe spaţiu. Chiar dacă e o relaţie, nu trebuie să devenim, din doi, unul. Fiindcă e moarte curată. Aşa se duce totul liniştit, dar sigur. Fiecare trebuie să-şi păstreze spaţiul şi identitatea, cu propriile dorinţe, nevoi şi prieteni. La fel cum focul are nevoie de aer, aşa şi oamenii au nevoie de asta. Focul în relaţie se reaprinde dacă ne dăm spaţiu. De-asta multe cupluri nu rezistă: se consumă absolut totul împreună, după care nu mai ai ce să consumi. Îţi trece momentul de îndrăgosteală, capul se limpezeşte, hormonii se duc şi te trezeşti că ce? Începi să vezi şi defectele şi uite aşa dai de discuţii, situaţii, probleme şi te trezeşti la o răscruce. Tu trebuie să rămâi Tu, el să rămână EL, cu obiceiurile şi personalitatea lui.

Acum în ce punct eşti, Anna: simţi că ai nevoie de o relaţie pentru a fi fericită?

Da, uite, eu sunt extrem de independentă. Fac totul singură, duc pe spezele mele o groază de lucruri. E foarte obositor aşa. Nu sunt uşor de digerat. Am reguli în casă stricte: ai desfăcut ceva, arunci ambalajul, să fie ordine, nu arunci hainele oriunde, nu te descalţi oriunde. La mine totul are locul lui. Şi în bucătărie gătesc curat. Pe de altă parte, dincolo de casă, eu nu sunt femeia care sufocă omul de lângă ea cu întrebări: ce faci, unde eşti. Mi se ofilesc urechile la discuţiile astea. Iar ceea ce nu fac eu nu-mi place să mi se facă. Nu sunt uşor de suportat într-o relaţie. Iar dacă cel de lângă mine nu rezonează, lucrurile merg înainte pe nervii şi pe neuronii mei. Astfel încât ajung să cred că mai bine mă descurc singură, însă da, e firesc să fie nevoie de o relaţie. Dar nu e foarte uşor cu mine. Deşi de-a lungul timpului am lăsat de la mine şi am zis că dacă nu e wow, măcar să fie ok. Şi tot nu a mers. 

Cum simţi trecerea timpului? Într-un interviu pe care ni l-ai acordat acum 4 ani, ne spuneai că îţi declari deschis vârsta, că nu ai problema asta deocamdată, dar că nu ştii ce se va întâmpla după ce vei împlini 40 de ani...

E super-tare vârsta mea, pentru că mi se pare extrem de ofertantă. Eşti o femeie care ştie ce vrea, cu experienţă, care are ce spune. Mie nu mi-ar fi plăcut de mine la 25 de ani. Îmi place la nebunie vârsta asta de 40 de ani. Pentru că şi din punctul de vedere al sexualităţii, senzualităţii, ai explorat, ai înţeles, ai gustat, ai văzut, ştii ce-ţi trebuie, ce ai nevoie, ce vrei, cum vrei. Mai ales că eu îmi cultiv sexualitatea, îmi place latura asta la mine. Am gustat de mult ce înseamnă a fi senzuală, cum de fapt trebuie să fie o femeie. Ea trebuie să fie o zeiţă, o atotştiutoare în tot ce înseamnă sexualitate, fără paravane şi spun asta în faţa partenerului tău intim. Iar în viaţa de zi cu zi trebuie să te comporţi ca o femeie care are extrem de mare încredere în ea - fizic şi emoţional. Trebuie să fii o femeie echilibrată. Doar aşa poţi să zâmbeşti non-stop şi să te iubeşti. Sunt femei negre şi-n cerul gurii, care latră şi la propria lor umbră de cât de nefericite sunt. Dar ele dau vina pe bărbat şi pe copiii din viaţa lor. Păi dacă tu eşti un pămătuf explodat prin toată casa?! Ele cred că totul li se cuvine: mă place aşa cum sunt, dacă nu, asta este. Nu există aşa ceva! Tu trebuie să fii superbă. Şi dacă vrei ca bărbatul din viaţa ta să te adore, crede-mă pe cuvânt că pentru asta se munceşte. Dar sunt foarte multe femei care nu înţeleg asta, unele îmi dau mesaje pe pagina mea că de ce sunt sexy la plajă fix lângă copilul meu. Deci nu au înţeles nimic. Şi nu văd dincolo de poze şi atitudine. Cum să ai pretenţia de la bărbatul din viaţa ta să facă ceva pentru tine când tu nu te iubeşti?! 

Da, sunt femei care consideră că trebuie să te schimbi cu totul când apare copilul. Pe tine cum te-a schimbat naşterea lui Adam?

Evident că viaţa mea s-a schimbat radical. S-au schimbat valorile, priorităţile. Dar eu nu am uitat niciodată de mine. Asta e extrem de important. Chiar dacă apare copilul în viaţa ta, tu în continuare trebuie să te iubeşti pe tine, să-ţi acorzi timpul necesar, să fii frumoasă, să ai grijă de tine, să evoluezi, să nu te ancorezi în trecut. Şi copilul trebuie învăţat că şi tu ai nevoie de timpul tău. Eu îi spun, de exemplu: „Adam, acum mă machiez şi trebuie să aştepţi“. Nu sunt o mamă din aceea care iese zăpăcită ca un pămătuf explodat din casă, doar pentru că e cu copilul. Stai un pic: şi ce dacă eşti cu copilul?! Eu de la 4 ani am început să-i explic lui Adam lucruri. Vreau să aibă lângă el o mamă frumoasă, îngrijită, dorită. E important ca el să ştie că mami a lui e wow. Şi el îmi zice: „Dar arăţi aşa bine. Ce frumos miroşi. Îmi place culoarea rochiţei tale“. De ce face asta? Pentru că vede că am grijă. Păi dacă tu eşti toată ca o draperie, te mai observă copilul?! Va ajunge ca de ziua ta să-ţi facă cadou o cratiţă. Cu atât mai mult cu cât e băiat: trebuie să ştie să facă un cadou frumos mamei lui, aşa va şti să-i facă şi iubitei. 

Spune-mi câteva cuvinte şi despre cum traversează familia ta de la Chişinău aceste vremuri. 

Traversează foarte ok vremurile, sunt bine şi relaxaţi. La Chişinău am fost înainte de pandemie, deci n-am fost de ceva timp...

Colaborarea ta cea mai recentă pe plan muzical, cea cu Culiţă Sterp, a stârnit valuri. Ce le spui celor care o consideră un compromis?

Nici vorbă despre compromis. Nu ştiu cine o consideră aşa şi nici nu-mi pasă dacă ei văd lucrurile aşa. Am mai spus că eu consider că muzica trebuie să ne unească, iar ce am făcut eu este un melanj, o frumoasă colaborare între muzica ucraineană şi inflexiunile lui Culiţă. Pentru că nu putea cânta un artist de pop dance, nu avea ce căuta pe piesa mea, inspirată de muzica populară ucraineană. Deci aveam nevoie de cineva ca el. Reţeta găsită de Costi Ioniţă şi de Alex Ceauşu a fost perfectă. Şi am fost din prima de acord. Acum am terminat o nouă piesă, tot cu Costi, vom filma clipul tot cu Alex Ceauşu, mă înţeleg foarte bine cu ei. Sunt foarte încântată de echipă şi de Ivanko, piesa care, la nici 3 săptămâni de la lansare, a fost pe locul 2 în trending. Nu visam aşa ceva. Mi-a dat o gură de aer după pandemie. Sunt în al nouălea cer. 

Te-am văzut şi în juriu la „Falsez pentru tine“. Cum a apărut această colaborare şi cum te-ai înţeles cu cei din juriu?

 M-au chemat la casting şi l-am luat. Aşa că ne-am trezit cu toţii, foarte voioşi în cadrul emisiunii. M-am înţeles super-bine cu colegii din juriu, pentru că fiecare în parte are multe de spus, în spatele lor sunt poveşti frumoase de viaţă şi cariere. Avem cu toţii simţul umorului şi chiar ne-am distrat pe platoul de filmare. A fost o experienţă unică. 

Ce fel de mamă ai spune că eşti, Anna - excesiv de grijulie sau cool şi relaxată?

M-aş descrie mai degrabă organizată, disciplinată, o mamă care cere, impune. Nu sunt relaxată. Mă preocupă constant să-l învăţ lucruri de mic pe Adam, mereu îl proiectez în viitor, bărbatul care vreau să fie, iar asta se realizează şi prin repetitivitate. În fiecare zi îi repet lucruri ca să-i intre în cap. Dar chiar îmi doresc ca din Adam să iasă un om educat şi bun, pe care să ţi-l doreşti în preajmă. Îl vedeam chiar zilele astea că se luase cu desenele animate, dar şi-a amintit că lăsase ambalajele de la bomboane şi s-a dus să le ia şi să le arunce. Copilul deja ştie asta. Îl luase valul, am înţeles, dar eu nu mă duc să i le arunc în locul lui, zicându-i: „Lasă, că tu eşti mititel“. Păi cine crezi că strânge după tine, Adam? „Bine, mami, scuză-mă“. Aşa sunt eu. E un proces de învăţare şi educare extrem de important la vârsta asta, mai încolo e prea târziu. Trebuie să îl pui la treabă. Eu nu voi fi acea mamă care îl va ţine pe copil departe de treabă. Nici vorbă. Pentru că mai încolo îi va fi extrem de uşor lui să se descurce în lume. Nu să fie un puturos căruia mama îi face totul. Eu am întâlnit bărbaţi în viaţa mea care nu au fost deloc educaţi în direcţia asta. Şi asta m-a scos din minţi. 

Cât de important este acum, dacă îţi construieşti o nouă relaţie, ca partenerul să se înţeleagă cu copilul tău?

Va fi extrem de important ca el să îmi iubească copilul. Eu sunt acea mamă care se transformă în leoaică atunci când simt că al meu Adam nu e tratat pe măsură. N-am spus să fie răsfăţat. Dar trebuie să fie respectat, cu nevoile şi dorinţele lui. Şi da, va prima acest lucru pentru mine, să îl trateze ca pe propriul copil. Fără asta, nu se va lega o relaţie. Mă va deranja foarte tare şi nu voi sta pe gânduri. Mă cunosc foarte bine.

Foto: Arhiva personală

Comentarii