Keanu Reeves un  „Mr. Nice Guy“ al Hollywoodului : povestea unui star marcat de nefericire

 Şi-a menţinut reputaţia uneia dintre cele mai drăguţe, bune şi generoase fiinţe umane din industrie. Un introvertit a cărui poveste înfioară şi-acum, după 50 de ani marcaţi de tragedie mai mult decât ar putea mulţi dintre noi să-ndure

"Lenevitul în pat cu iubita mea, mersul pe bicicletă, spor­turile, momentele fericite cu prietenii, conversaţiile, studiul, pământul şi praful, un ospăţ cu prietenii şi fa­milia, cu vin şi mâncare din belşug şi veşti bune şi energie şi poftă de viaţă. Îmi place să fiu în deşert, în natură, să fiu în colţuri extra­ordinare de natură, cocoţat într-un copac sau în genunchi în praf, să petrec timp cu familia, cu surorile mele“.

E definiţia fericirii lui Keanu Reeve, pe care o dezvăluia la 30 de ani. O visare frumoasă, dar dureros de departe de cum aveau să se întâmple lucrurile în re­alitate. Ar fi ciudat să-l numim un veteran încărunţit al Cetăţii Fil­mului, deşi a aniversat 51 de ani pe 2 septembrie şi are deja o avere fabuloasă, de 350 milioane de dolari. E neschimbat după 30 de ani de carieră. Unii spun că e nemuritor, noi am spune că e, aşa cum spune şi numele său în hawaiiană, acea „briză răcoroasă de dea­supra munţilor“. Solitar, timid şi foarte realist, cu un apartament confortabil în loc de moşie şi haine decente în loc de costume de designer, actorul face excepţie de la regulă în toate aspectele vieţii sale. E cel care avea să topească inimile tuturor când a fost văzut împărţindu-şi mâncarea cu oameni pe stradă sau cedând locul în metrou unei femei şi, mai ales, când a fost văzut mâncând singur şi abătut un sandviş, pe o bancă, în parc. O imagine definitorie pen­tru un actor a cărui existenţă e un ocean de curenţi ai tragediei, cărora le rezistă cu o putere supraomenească.

 În 1967, hawaiianul Samuel Nowlin Reeves (73) îşi abandonea­ză familia: soţia sa, englezoaica Patricia Taylor, şi copiii, Keanu şi Kim, pe când locuiau în Beirut. Mariajul lor durase doi ani, atât cât avea şi Keanu... Totuşi, până la 15 ani, viitorul star şi-a vizitat tatăl de câte ori a putut, cedând în final. „Ocazional, când aerul umed îm­prospăta coasta, iar apa ne inunda picioarele, îl ridicam şi-l ţineam foarte strâns. Apoi a venit un val foarte mare care aproape că ne-a luat cu el. L-am prins pe băiatul meu în clipa în care era tras înspre apa adâncă de un metru. Cred că atunci avea 11 ani“, îşi aminteşte Samuel într-un interviu din 2001 pentru Star Bulletin despre fiul său care nu a mai dorit să audă de el de 35 de ani încoace. O decizie grea, dar necesară, în condiţiile în care fostul geolog a dus o viaţă de vagabond. Douăzeci de ani de consum de droguri l-au înstrăinat de familie, pe care a părăsit-o în 1966 pentru a călători cu fratele său, ca să „aibă grijă de caii tatălui lor vitreg“. O viaţă care l-a lăsat cu artrită, boala Grave, diabet, probleme de inimă şi cazier – în 1992 a fost arestat pentru trafic cu heroină, fiind condamnat la zece ani de închisoare, din care a petrecut doar doi după gratii. Pe Patricia o cunoscuse la 21 de ani, pe când ea lucra ca showgirl la un casino, în Beirut. „M-a sedus de prima oară când am văzut-o. Când a rămas însărcinată, mi-a spus verde-n faţă: «Îţi voi naşte odrasla, aşa că ne căsătorim». Am fost de acord“, a adăugat Samuel.

Dar curând, fosta dansatoare, devenită designer de costume, avea să rămână pe dru­muri. I-a luat pe Keanu şi pe Kim cu ea în Australia, unde au trăit un an, urmând să mai schimbe locuinţe în New York şi Toronto. Ni­ciunul dintre următorii trei soţi – Paul Aaron, regizor; Robert Miller şi Jack Bond – n-avea să stea prea mult timp lângă Patricia. Şi nici în viaţa lui Keanu... În acest timp, adolescentul căuta să-şi revadă ta­tăl, făcând drumuri la ferma lui din Kaua’i. Samuel însă devenise o fantomă prinsă-n vârtejul drogurilor şi al eşecului, despre care fiul său nu mai voia să audă. Chiar în 2000, în interviul pentru Rolling Stone, actorul mărturisea că nu vrea să-şi amintească de copilărie. „Doamne! Nu, povestea cu mine şi tatăl meu e destul de apăsătoare. E încărcată de durere şi suferinţă şi pierdere“. Ultima vizită pe care i-a făcut-o lui Sam a fost într-un moment decisiv, când a împlinit 15 ani, era gata să-şi lase tatăl în urmă şi să lupte pentru a deveni actor. Pentru asta, a renunţat la liceu, deşi avea un viitor promiţător în echipa de hochei pe gheaţă, dar şi dislexia îi îngreuna studiul.

I-a mers atât de bine, că şi-a făcut debutul în lumea filmului cu pro­ducţia

(1986), cu Rob Lowe şi Patrick Swayze, rol care l-a convins să se mute definitiv în Los Angeles. După apariţii în

şi

, Keanu avea să-şi câştige primul calup de faimă cu rolul popularului năuc din

. În 1989, avea să joace în comedia lui Steve Martin,

, film care naşte una din cele mai influente relaţii ale sale, cea cu tânărul actor River Phoenix (fratele lui Joaquin Phoenix). „De fapt, l-am întâlnit pe Keanu prin fosta mea iubită, Martha Plimpton, când jucau în

“, a declarat River pentru revis­ta

. „Fratele meu, Joaquin, juca şi el. Aşadar, el şi Martha erau prietenii lui înainte să fiu şi eu. Apoi ne-am cunoscut în

. Şi mi-a plăcut de tip. Voiam să lucrez cu el. Era ca fratele meu mai mare. Dar mai scund“.

În timp ce rebelul de 23 de ani îl vedea pe Keanu astfel, acesta îl ad­mira pe River pentru firea curajoasă. „Îmi plăcea compania lui foarte mult. Şi îmi plăceau mintea sa, spiritul şi sufletul său. Am scos ce-i mai bun din noi, reciproc.“ Şi „l-a iubit până la moarte“, cum spune şi filmul în care-au jucat. Căci următorul lor proiect – My Own Private Idaho – avea să scoată din River ce-i mai rău. Deşi amândoi şi-au luat rolurile în serios – de tineri traficanţi de sex – Phoenix se adâncise prea mult în trăsăturile personajului şi în problemele sale cu drogu­rile. Keanu rămăsese pe tuşă, iar drumurile lor nu aveau să se mai încrucişeze. Avea 29 de ani şi filma primul mare film cu buget ge­neros, Speed (1994), când a aflat că prietenul său cel mai bun murise de supradoză (un cocktail de cocaină, morfină şi valium), la doar 23 de ani, în faţa clubului The Viper Room, deţinut de Johnny Depp. O moarte despre care vorbeşte foarte rar. „A fost un om remarcabil şi un actor pe măsură. Ne-am înţeles foarte bine şi mi-e dor de el. Mă gândesc de multe ori la el“, mărturisea Keanu în 2014, în timpul unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri pentru Reddit (Ask Me Anything). O altă pierdere dureroasă, care i-a întunecat timp de cinci ani steaua strălucitoare pe calea Hollywoodului, în ciuda avalanşei de succes al ultimului său film… Revenirea a fost, însă, furtunoasă.

În martie 1999.

devenea film-cult, una dintre cele mai de succes trilogii din istoria cinematografiei, care avea să-l claseze oficial pe Keanu, la 35 de ani, în rândurile din faţă ale elitei actoriceşti. O producţie care a adunat 463 milioane de dolari în box office şi patru premii Oscar! Doar Keanu era incapabil să celebreze succesul, fiind tras din nou în abis de curenţii mâhnirii, într-o vâltoare de pierderi tragice.

În timpul filmărilor pentru prima peliculă a trilogiei, în 1998, Kea­nu se îndrăgosteşte nebuneşte de frumoasa Jennifer Syme, o tână­ră actriţă şi fostă asistentă a lui David Lynch, la o petrecere. Atât de mult, că în anul următor aşteptau primul lor copil. Planetele păreau să se alinieze armonios pentru Keanu, care aştepta cu bucurie să fie tatăl unei fetiţe şi colinda lumea în lung şi-n lat pentru a promo­va filmul. În decembrie 1999, agonia loveşte din nou: Ava Archer Syme-Reeve e născută fără viaţă, cu câteva săptămâni înainte de termen. Moartea fiicei lor, pe care au îngropat-o în ianuarie 2000, le-a măcinat sufletele, dar şi relaţia, astfel că s-au despărţit curând şi amical, Jennifer acceptând un job de asistent pentru Marylin Manson. La 18 luni de la tragedie, Keanu află că fosta lui iubită a murit într-un accident rutier. Pe 2 aprilie 2001, aceasta se întorcea acasă de la o petrecere dată de şeful ei, dar a adormit la volan şi a intrat în trei maşini parcate. Vehiculul pe care-l conducea, un Jeep Cherokee, s-a răsturnat şi Jen a trecut prin parbriz, murind la im­pact. Raportul toxicologic a găsit, însă, în organismul său, un mix de cocaină, clonazepam şi cyclobenzaprină. Mama ei a încercat să îl acuze pe Manson pentru neglijenţă şi cocktailul de droguri pe care-l consumase fiica sa, dar în van, cântăreţul nu a fost găsit vinovat.

„Mâhnirea îşi schimbă forma, dar nu se termină vreodată“, spu­nea brunetul îndurerat şi, cumva, resemnat, pentru Parade Maga­zine, în 2006, după ce filmase The Lake House cu Sandra Bullock. „Oamenii cred că poţi să treci peste şi să spui: «Mi-a trecut, sunt mai bine. Se înşală». Când oamenii pe care îi iubeşti dispar, rămâi singur. Mi-e dor să fiu parte din viaţa lor şi ei să fie parte din viaţa mea. Mă întreb cum ar arăta prezentul dacă ei ar fi aici – ce am fi putut face împreună. La naiba, nu e corect! E absurd. Tot ce poţi spera e ca durerea să se transforme şi, în loc să te doară şi să fii confuz, să te alături celor pierduţi prin amintiri şi ajungi să vezi consolarea şi fericirea, nu doar pierderea.“

„Banii sunt ulti­mul lucru la care mă gândesc. Aş putea să trăiesc bine mersi cu ce am acum, pentru următoarele secole“, declara el pentru

, în 2003. Cu banii a avut ce face întotdeauna. După filmările trilogiei

, echipa de make-up şi de efecte speciale a primit de la el 80 de milioane de dolari din cele 114 câştigate. A renunţat la 90% din salariu pentru ca

să îl aibă pe Gene Hackman şi la două milioane de dolari ca

să-l includă pe Al Pacino. „Un prieten de familie construieşte platouri de filmare, nu face design, doar construieşte, este unul dintre cei mai săraci tipi care doar asta face. În fine, a lucrat şi pentru

. Keanu a auzit că are problemele financiare şi i-a oferit un bonus de 20.000 de dolari de Crăciun. De asemenea, a fost şi unul dintre puţinii care do­reau sincer să cunoască echipa şi care a vorbit cu oamenii ca şi cum erau prietenii lui, nu subalterni. Nu am auzit pe nimeni să spună despre Keanu că e un papă-lapte, cred că e cea mai drăguţă persoa­nă de la Hollywood“, spunea Kahi, unul dintre utilizatorii Reddit, când imaginea cu „sad Keanu“ (n.r. Keanu cel trist) devenea virală.

O poză memorabilă, care defineşte felul lui de-a fi: solitar şi împăcat cu agonia trecutului. Compasiunea starului s-a revărsat şi asupra surorii sale, suferin­dă de leucemie. Deşi boala este acum în remisie, după zece ani de boală, Keanu i-a cumpărat lui Kim, mai mică cu doi ani decât el, o casă în Capri, Italia, şi a renunţat temporar la actorie pentru a o îngriji. A donat milioane de dolari centrelor, spitalelor şi fundaţiilor de cercetare a cancerului, fără a-şi da numele. Sora sa a devenit şi cea mai bună prietenă a lui. „Când Kim era în spital, a stat lângă ea tot timpul, lângă patul ei, ţinându-i mâna“, a mărturisit un prieten apropiat al său.

abandonul, moartea, pierderea. A fost cu­plat de presă cu zeci de femei, însă doar la nivel de zvon: Winona Ryder, Sandra Bullock, Cameron Diaz, Charlize Theron... Recent, se specula că se întâlneşte cu fosta colegă din

(2013), Bojana Novakovic, dată fiind cina pe care au luat-o la La Pubelle Bistro & Bar din Hollywood, pe 25 iunie şi îmbrăţişarea de rămas-bun, înainte ca starul să urce pe motocicletă. Doar că tot mai multe surse confirmă că adevărata lui iubită este Jamie Clayton, colega sa din viitorul horror,

. O alegere interesantă, căci Jamie este o cunoscută actriţă transsexuală. Şi, deşi nu a fost confir­mat, cu ea pare să fi fost filmat de paparazzi sărutându-se în timpul întâlnirii lor de la Château Marmont, la mijloc de iulie. Schimbări majore pentru Keanu, odată cu relansarea lui profesională.

În 2014, a revenit pe marile ecrane cu pelicula de acţiune John Wick, care a fost foarte bine primită de critici, dar mai ales de fanii care îl aşteptau cu nerăbdare într-un nou thriller. Din nou, un rol care oglindeşte sentimentele care l-au încercat zeci de ani. Keanu interpretează un fost asasin care primeşte un cadou de la soţia sa, după ce moare: un căţel adorabil. După ce mafia rusă îi ucide câinele, John Wick caută răzbunare. Întrebat de cei de la The Dissolve despre ideea pe care a vrut s-o investigheze în film, actorul a spus: „Pentru mine, e ideea de revendicare – să ţi se ia ceva ce preţuieşti, apoi să încerci să îl recuperezi. Şi prin procesul ăsta, să te împaci cu cine eşti tu. Precum cu trecutul tău. Anumite lucruri se întâmplă şi trebuie să te împaci cu ele şi cu alegerile pe care le-ai făcut“. O idee pe care o urmează cu sfinţenie, acum mai mult ca oricând, tatonând cu munca din spatele camerei şi aruncându-se într-o mare de roluri. Dacă în 2012 producea documentarul Side by Side, în 2013, l-am văzut în Man of Tai Chi (a şi debutat regizoral cu acest film) şi 47 Ronin, iar în doi ani îl vom vedea în alte producţii: Knock Knock, John Wick 2, The Whole Truth, Daughter of God şi chiar un film horror, Neon Demon. Un mod frumos prin care reuşeşte să vadă partea plină a paharului, pe lângă plimbările cu motocicletele sale – singurele iubite constante din viaţa sa. Cele cu care petrece timpul liber de zeci de ani şi pentru care şi-a lansat o companie, Arch Motorcycles, pe care o deţine cu Gard Hol­linger. O pasiune care costă scump, de multe ori.

Unul dintre puţinele lucruri despre care vorbeşte. „Am numit-o cursa demonică (să circuli fără far aprins)“, a spus el pentru revista

. „Îmi tot repetam: o să mor.“ Înainte să vină ambulanţa, a stat pe trotuar jumătate de oră, strigând după ajutor. „Cineva mi-a răspuns din întuneric, apoi am văzut luminile ambulanţei. Asta după ce un camion a trecut peste casca mea. O dădusem jos pen­tru că nu puteam respira, m-am tras din drum şi apoi a trecut un camion“. Întrebat de jurnalişti ce-a învăţat din asta şi dacă s-a oprit din a o face, Keanu a răspuns în stilul lui umil: „Acum ştiu că dacă vreau să fac o cursă demonică şi nu vreau să mor… atunci mai bine nu o fac. (…) Ei bine, am mai avut nevoie de câteva, ca să-mi iasă din obicei. Şi probabil mi-au mai rămas câteva“. S-a adeverit în 1996, când a mai suferit un accident de motocicletă şi o gleznă ruptă. O nouă cicatrice vizibilă, de data aceasta pe piciorul drept. Urme ale unei pasiuni care îl menţine într-o cursă permanentă pentru viaţă. Motocicleta e singura care îl readuce la viaţă, purtându-l în acele „colţuri extraordinare de natură“. Cum a şi mărturisit recent pentru

, călătoriile cu modelul creat de el, KRGT-1, în valoare de 78.000 de dolari, îl ajută să se gândească şi să contempleze. „E o plăcere fizică, e o plăcere emoţională, e o experienţă senzorială“, spune Keanu, zâmbind cum n-a mai făcut-o de mult timp. „Ceilalţi oameni au nevoie de fericire pentru a trăi. Nu şi eu.“

Keanu Reeves şi marea lui iubire, motociclismul

Reddit: Ask Me Anything, cu Keanu Reeves (2014)

Care e cel mai mare star hollywoodian cu care eşti prieten? Keanu Reeves Haha! Păi, să vedem. Cel mai mare star cu care sunt prieten ar fi... Sandra Bullock! Da, de-a lungul anilor ne-am mai întâlnit, am luat cina, am mai povestit ce s-a mai întâmplat în vieţile noastre.

Da, presupun că echipamentul de securitate n-a fost destul de eficient... e mai bine acum! Da, a fost înfricoşător. Prima oară când s-a întâmplat a fost la patru dimineaţa, într-o sâmbătă.

... să mă nasc! O amintire preferată. Voi alege una amuzantă pentru mine. Verile, când se termina şcoala, construiam karturi cu prietenii mei de joacă. Apoi ne dădeam cu ele pe dealuri până cădeau roţile.

Am fost foarte norocos. Am primit un telefon de la agentul meu, care spune că regizorii Wachowski vor să mă cunoască. Mi-au trimis scenariul, care era pur şi simplu uimitor, aşa că m-am văzut cu ei şi mi-au arătat viziunea lor, ce au făcut până acum, o versiune timpurie de „timp îngheţat“ (scena cu gloanţele), şi mi s-a părut foarte incitant. Ne-am uitat unii la ceilalţi şi am ajuns să petrecem timp într-o parcare, din afara clădirii cu birouri, vorbind întruna. Cumva, am terminat prin a bate palma – mi-au spus că vor să mă antrenez patru luni înainte de film, am pus un zâmbet larg pe faţă şi am spus: DA!

Oh, mulţumesc mamei tale! Da, metroul în New York e foarte convenabil, plus că îl folosesc de când eram mic, aşa că… în general, e o formă foarte isteaţă de deplasare!

FOTO: guliver/getty images/splash news/rex features, Photoland/corbis images, hepta, www.cinemagia.ro