Petrecerea de Revelion e o invenție regală! Regele Carol I a adus pentru prima oară „balul de Anul Nou” în România
La sfârșitul secolului al XIX‑lea, Regele Carol I a introdus o tradiție nouă pentru spațiul românesc: celebrarea trecerii dintre ani printr-un bal strălucitor, care va schimba pentru totdeauna felul în care românii întâmpină Anul Nou.
În a doua jumătate a secolului al XIX‑lea, odată cu venirea pe tron a Regelui Carol I, România începe să împrumute tot mai vizibil ritmurile și eleganța Europei occidentale. Printre obiceiurile care pătrund atunci în viața elitelor se numără și sărbătorirea trecerii dintre ani, un ritual cu origine catolică și influențe franțuzești, departe de tradițiile românești de până atunci, centrate mai ales pe slujba religioasă și masa de după. Termenul însuși, „Revelion”, provenit din francezul „réveillon”, desemna inițial masa de după miezul nopții, o „trezire” festivă după slujbă.
În noaptea de Anul Nou, Reginei Elisabeta îi plăcea să iasă la un concert de muzică clasică ori la o piesă de teatru. Regele Carol, mai singuratic, prefera să rămână acasă. Seara de 31 decembrie îl găsea pe Suveran scriind scrisori. În anul 1882, Regele a scris în după-amiaza de Anul Nou 25 de scrisori Suveranilor europeni, punând stiloul pe masă doar la ora 23.30.
Carol I vorbește adesea, în scrierile lui, despre marele bal de Anul Nou, de obicei ținut în seara de 1 ianuarie. Ținut an după an, evenimentul a cuprins tot mai multe personalități. În 1882, la 16 ani de la urcarea lui Carol I pe Tronul României, balul regal de Anul Nou necesita trimiterea a 2.500 de invitații și includea 260 de ofițeri, convocați la Palat de suveran. La marele bal erau, de asemenea, chemate principalele personalități politice ale vremii. În numai zece ani (1872-1882), spune Suveranul în scrierile lui, societatea bucureșteană se dublase.
Regele Carol I și Regina Elisabeta au transformat însă acest moment într-un eveniment social cu adevărat modern. La Curtea Regală, noaptea de Anul Nou a căpătat solemnitate, protocol și strălucire, devenind un reper al vieții mondene. Balul de Anul Nou, organizat cu rigoare germană și rafinament occidental, aduna diplomați, membri ai aristocrației și personalități culturale, marcând începutul unei tradiții care s-a răspândit treptat în rândul familiilor boierești și, mult mai târziu, în întreaga societate românească.
Ce efort presupunea balul de Anul Nou?
Eugeniu Arthur Buhman consemna: „Sub domnia Majestății Sale Regelui, s-a făcut obiceiul ca recepția de Anul Nou la Palat să se facă în seara de 1 ianuarie, cu ocazia balului care se dă la Curte, în acea seară. Acel bal se compune mai ales dintr-o recepție oficială la care Corpul Diplomatic, Miniștrii, Membrii ambelor Adunări Legiuitoare, Înaltele Curți de Casație și de Conturi, Consiliul Comunal al Capitalei, Curțile și Tribunalele, funcționarii superiori și șefii de servicii ai diferitelor ramuri ale administrației publice, armata, reprezentanți ai proprietății, ai comerțului și un mare număr de notabilități din toate stările sociale sunt chemate a prezenta felicitările lor Capului Statului.
Recepția este precedată de retragerea care se execută la Palat în seara de 31 decembrie, la ora 20, de muzicile militare ale garnizoanei. La retragere asistă Casa Militară a Majestății Sale, ministrul de Război și șefii de Corpuri Militare.
Invitațiile pentru bal se fac din ordinul Regelui de către Mareșalul Curții, conform listelor alcătuite de fiecare autoritate și depuse la cancelaria regală. Biletele de invitații conțin, pe lângă numele invitatului, ora la care începe recepția, locul ce trebuie să ocupe fiecare invitat în apartamentele de recepție ale Curții, ținuta în care urmează să se prezinte și intrarea pe unde are să vie în Palat. Biletele fiind individuale, ele trebuiesc arătate domnilor ofițeri însărcinați cu premiera invitaților, spre a-i conduce în apartamentul ce le este destinat.
Corpul Diplomatic se invită la această recepțiune cu jumătate de oră mai târziu decât ceilalți invitați, spre a fi sosit în momentul în care Majestățile Lor ar apărea. O intrare și ieșire specială la Palat este rezervată acestui Corp, și poliția îi pune la dispoziție bilete de trecere sau semne aparente care să semnaleze echipajele sale spre a putea rupe rândul trăsurilor și a veni direct la Palat.
Un salon special este desemnat Corpului Diplomatic, în care se așază doamnele acestui Corp și toți șefii de misiuni; după vechime și rang, împreună cu întregul personal diplomatic. Majestățile Lor Regele și Regina fac mai întâi intrarea în acest salon, unde țin adunarea. În tot timpul acestei primiri, ușile salonului stau deschise. Alături de apartamentul în care se primește Corpul Diplomatic, un salon este rezervat Înalt Prea Sfințiilor Lor Mitropoliților, Miniștrilor Statului și Miniștrilor Regelui în străinătate, aflați în Capitală; Președinților Senatului și Adunării Deputaților, și soțiilor acestor înalți demnitari; Primului Președinte al Curții de Casație și Președintelui Curții de Conturi, Primarului Capitalei, înalților funcționari ai Curții Regale și soțiilor lor.
Un apartament este de asemenea desemnat membrilor Corpurilor Legiuitoare și soțiilor lor.
Generalilor și coloneilor, șefi de corpuri și soțiilor lor li se indică apartamentul ce au a ocupa pentru această recepție. Ceilalți invitați ocupă Sala Tronului sau Sala serbărilor, după mențiunea făcută pe biletul de invitație. Corpul Diplomatic, după primirea Majestăților Lor, este condus de un Adjutant Regal în Sala serbărilor, unde sosesc și Majestățile Lor după primirea în celelalte saloane și unde începe apoi balul prin care se termină această recepție.”
Balul de Anul Nou a continuat seria lui fulminantă. În anul 1895, evenimentul reunește 2000 de persoane, o cifră – s-o recunoaștem – de invidiat chiar și în zilele noastre.
Astfel, ceea ce fusese cândva o noapte austeră devine, prin influența monarhiei, un prilej de întâlnire, eleganță și celebrare. Revelionul intră în cultura românească nu ca o simplă petrecere, ci ca un simbol al modernizării, al deschiderii către Europa și al dorinței de a marca începutul fiecărui an cu speranță și fast. Iar balurile inaugurate de Carol I rămân, până astăzi, un reper al felului în care România a învățat să celebreze trecerea timpului.
FOTO: Casa Regală
