Prințesa Irene a Greciei a murit domnișoară. Nu și-a găsit niciodată împlinirea în dragoste
Moartea Prințesei Irene a Greciei, survenită ieri la Palatul Zarzuela din Madrid, a adus în atenție figura unei femei care a trăit mereu în umbra istoriei, dar și în umbra propriei tăceri.
Sora mai mică a Reginei Sofia a Spaniei și a Regelui Constantin al II‑lea, Prințesa Irene a Greciei s‑a stins la 83 de ani, „înconjurată de cei dragi”, după cum a transmis Casa Regală Spaniolă: „Majestățile Lor Regele și Regina, împreună cu Majestatea Sa Regina Sofia, regretă să anunțe trecerea la cele veșnice a Alteței Sale Regale Prințesa Irene a Greciei, la ora 11:40, la Palatul Zarzuela din Madrid.”
Deși născută într‑o Familie Regală, Irene nu a urmat niciodată traseul clasic al unei prințese europene. Nu s‑a căsătorit, nu a avut copii și, după cum notează presa internațională, a rămas „o figură discretă și privată” a monarhiei elene. „Daily Mail” subliniază că: „Îndrăgita prințesă nu s‑a căsătorit niciodată și nu a avut copii.” Cu alte cuvinte, Prințesa Irene a murit domnișoară.
O viață fără partener – între speculații și tăcere
Despre viața sentimentală a prințesei nu există date publice. Nicio publicație nu menționează logodne, relații confirmate sau iubiri ratate.
Deși s-a zvonit că prințesa ar fi avut o relație cu un grec căsătorit, nu s-a știut niciodată oficial că ar fi avut un partener. S-a spus că a avut o relație serioasă cu Prințul Michel d'Orléans și că a fost pe punctul de a se căsători cu Regele Harald al Norvegiei (ar fi fost regină), dar în cele din urmă se pare că Irene nu a găsit dragostea sau un partener căruia să-i spună „Da”. Însă, tot ce s‑a spus vreodată a rămas la nivel de zvon, iar Irene nu a comentat niciodată.
Această absență a informațiilor a alimentat ideea unei vieți neîmplinite în plan personal. Într‑o epocă în care prințesele europene deveneau regine, mame, figuri publice, înseși surorile sale au purtat coroană și au născut câte 3-5 copii, Irene a rămas „domnișoară” – un cuvânt care, în cazul ei, pare să descrie nu doar o stare civilă, ci o întreagă existență.
O femeie cultivată, spirituală, dar mereu în umbră
Pasiunea ei pentru muzică este bine documentată. A fost un pianist profesionist, iar presa britanică nota încă din anii ’60: „Are o tehnică admirabilă, un simț al ritmului foarte viu și, mai presus de toate, poate transmite o intensitate a emoției.”
A fost atrasă de spiritualitate, de filosofia indiană, de arheologie și de activități caritabile. Site‑ul oficial al familiei regale grecești o descrie astfel: „Liniștită, neconvențională și interesantă, cu o latură spirituală și plină de umor, Prințesa Irene și‑a dedicat viața muzicii și alinării suferinței umane.”
Totuși, în ciuda acestor preocupări, imaginea publică a rămas aceea a unei femei care nu și‑a găsit niciodată propriul drum în afara familiei. A locuit peste patru decenii în complexul regal de la Zarzuela, într‑un apartament modest, aproape monastic. „Greek City Times” nota: „În ultimii ani, a locuit într‑un apartament din Palatul Zarzuela.”
Regina Sofia, sora ei „inseparabilă”, după cum o numește revista „Hola!”, i‑a fost alături până în ultima clipă. Moartea Prințesei Irene închide nu doar un capitol al monarhiei grecești, ci și povestea unei femei care a trăit între datorie și singurătate, între luminile istoriei și umbrele propriei tăceri. O viață în care discreția a fost scut, iar neîmplinirea – poate – o rană pe care doar ea a cunoscut‑o cu adevărat.
FOTO: Profimedia, Getty Images
