Putea fi ca-n Top Gun, dar băutura și chefurile nebune l-au scos din Armată! Prințul Harry și-a ratat singur cariera militară
Leslie Carroll, în volumul „O prințesă americană”, descrie un Harry prins între dorința de a fi „normal” și tentațiile unei vieți de noapte care i-au sabotat disciplina militară.
În cartea „O prințesă americană”, apărută la noi la editura Corint, Leslie Carroll conturează un portret al Prințului Harry înainte de-a o întâlni pe Meghan Markle: un tânăr care își găsea refugiul în băutură, distracții și flirturi, încercând să scape de presiunea regală. Leslie Carroll notează că Harry „căuta evadarea în alcool și petreceri”, un comportament care a început încă din adolescență și s-a accentuat după ce a împlinit 20 de ani, când Mahiki, Boujis și Roof Gardens deveniseră terenul lui de joacă nocturn.
Sursele britanice confirmă această perioadă. „The Telegraph” descrie „nopțile sălbatice” ale prințului, cu cocktailuri devastatoare, shot-uri „Crack Baby”, mese VIP gratuite și intrări pe ușa din spate în cluburi unde era tratat ca un star al Londrei hedoniste.
Carroll subliniază că această nevoie de exces venea dintr-o traumă profundă: moartea mamei sale, Prințesa Diana. Prințul Harry însuși a recunoscut că, între 28 și 32 de ani, viața lui a fost „un coșmar”, cu anxietate severă și consum de alcool care să îi anestezieze durerea.
În paralel, Armata, căreia i se alăturase atât din tradiția Casei Regale, cât și din dorința de a se dovedi bărbat, îi oferea un echilibru fragil. În Afganistan, Harry se simțea „normal”, departe de presă și de obligațiile regale. Dar disciplina militară nu putea coexista cu escapadele nocturne din Londra. Carroll notează că superiorii lui erau adesea exasperați de comportamentul prințului, iar presa britanică documenta fiecare derapaj: beții, altercații cu paparazzi, flirturi ostentative, apariții indecente.
De altfel, din cartea „O prințesă americană” înțelegem că Harry și-a dat singur foc la valiză chiar înainte de plecarea în misiune pe front. Ministerul Apărării confirmase că mezinul lui Charles urma să se alăture în 2007 regimentului Blues and Royals, care urma să fie trimis în Afganistan. Însă această chestiune întâmpina două obstacole uriașe: presa, ale cărei informații publicate puteau compromite siguranța trupelor; și Harry însuși, care devenea o țintă a insurgenților talibani, ce deja puseseră recompense pe capul lui. Însă, cum toată lumea discuta pe marginea sutelor de mii de euro cheltuite de stat pe educația lui la Sandhurst, cum putea fi ea justificată dacă Harry rămânea acasă? Așadar, cu acceptul bunicii lui, Regina Elisabeta a II-a, Prințul Harry urma a fi trimis în linia întâi. Vorba vine...
Prințul Harry era apt de a fi trimis pe front
„Prințul a sosit la noua lui cazarmă din Windsor în septembrie 2006”, însă, insistă Leslie Carroll, „rangul și familia nu au contat”. „James Wharton, care se afla sub comanda lui Harry, a observat că prințul aproape că se „dezbrăca” de rangul său când îmbrăca uniforma. Harry își petrecea timpul vorbind sau jucând Xbox cu băieții. Chiar părea un om obișnuit, (...) s-a dovedit a fi un tip cu picioarele pe pământ.”
Dar tocmai când Harry „continua să se antreneze pentru ceea ce spera că va fi trimiterea lui pe front, fie în Irak, fie în Afganistan, vechile răni s-au redeschis” odată cu publicarea unor noi concluzii trase de o altă anchetă asupra accidentului în care mama sa își pierduse viața. Aparent, totul decurgea fără probleme, iar nepotul Reginei Elisabeta a fost trimis în zona de instruire Castlemartin, poligonul de trageri al Ministerului Apărăii, unde a paticipat la execiții înainte să plece pe front. Ba chiar făcuse o figură frumoasă, partea preferată a lui din tot antrenamentul fiind „minor agro, adică cea în care trebuia să-și scoată oamenii dintr-o situație ostilă și să iasă cu toții teferi dintr-o ambuscadă”.
Cert e că, pe 21 februarie 2027, Prințul Harry era apt de a fi trimis pe front și confirmat pentru a pleca în iunie în misiune în Irak alături de un detașament de cavalerie, cu „prințul comandant de trupă, conducând 12 oameni în 4 blindate Scimitar”.
Dar, spune Carroll în cartea ei, „pentru că nu se dezmințea niciodată, Harry trebuia să mai facă un pocinog înainte de plecare. Prințul a petrecut o noapte stropită din belșug cu cocktailuri Crack Baby la Boujis, în compania lui Natalie Pickham, prezentatoare de știri sportive și, ocazional, parteneră de flirt. Prințul a ieșit noaptea din local, a vrut să se repeadă la un paparazzo care îl hărțuia, dar și-a pierdut echilibrul și a sfârșit căzând cât era de lung cu nasul în rigolă.”
Mai multe pentru tine...
Aflând de incident, Armata a spus STOP, ministerul oprind procesul de trimitere a lui Harry în Irak. Pe lângă „pocinogul” din bar, doi ofițeri fuseseră omorâți pe front, iar amenințările la adresa prințului se intensificaseră și vorbeau de răpirea și trimiterea lui în Iran, de unde ar fi fost extrem de greu să fie salvat. Așa că, pentru că riscul de a-l trimite pe front era uriaș atât pentru Harry, care s-a dovedit a fi un iresponsabil și un imatur, cât și pentru întreg detașamentul lui, Ministerul Apărării a considerat că prețul era unul de neacceptat pentru Armată.
Prințul Harry fierbea de furie că nu-și poate duce demersul militar la bun sfârșit și că o boacănă dintre atât de multe altele l-au pus, iată, cu botul pe labe. Oficial, s-a luat în calcul doar riscul de securitate, Harry ținând să spună public faptul că „Nu aș pune niciodată în pericol viața altcuiva atunci când persoana respectivă trebuie să stea lângă un magnet pentru gloanțe”. Însă, în sinea lui, a știut că acolo s-a încheiat povestea lui cu Armata, că și-a ratat singur cariera militară, iar colegii săi au declarat că „prințul era distrus din punct de vedere emoțional, ba chiar la un pas de depresie când vedea că oamenii săi plecau la război fără el.”
„Dacă nu mi se va permite să mă alătur unității mele într-o zonă de război, voi preda uniforma”, a spus Harry atunci, superiorii găsind de cuvință să-l trimită în Alberta, Canada, pentu a obține o recalificare pe postul de controlor de trafic aerian pe câmpul de luptă.
Nu a știut să-și gestioneze traumele
Prințul Harry nu și-a ratat cariera militară din lipsă de talent, ci din lipsă de echilibru. Leslie Carroll îl descrie ca pe un tânăr prins între două lumi: cea a disciplinei și cea a excesului. Iar în anii decisivi, excesul a câștigat.
În anii în care ar fi putut avansa, scandalurile l-au urmărit: fotografiile din Las Vegas, petrecerile tematice, consumul de alcool, aparițiile controversate. Toate acestea au alimentat percepția că Harry nu putea respecta rigorile unei cariere militare de top.
Leslie Carroll sugerează că, în final, Prințul Harry nu a fost „scos” din Armată, ci s-a auto‑exclus prin comportament. Armata i-a oferit structură, dar el a ales libertatea. Iar libertatea, pentru Harry, însemna exact ceea ce îi făcea rău: băutură, distracții, evadare.
În interviurile ulterioare, Harry recunoaște că terapia l-a salvat și că, fără ajutor, ar fi pierdut tot, inclusiv relația cu Meghan.
FOTO: Profimedia
