Regina Greciei era „mică și rea”! Așa era percepută „Queenie”, mama Reginei Sofia și bunica Regelui Felipe
A fost o regină curajoasă și cu un caracter puternic, într-o epocă marcată de fascism și nazism și distrusă de Războiul Rece. Caracterul său întreprinzător i-a adus admirație, dar și respingere, deoarece a fost interpretat ca intervenționism.
Federica a Greciei fusese educată pentru a fi regină, dar ca o regină fără frontiere, cu un puternic „spirit internațional”. Și, de când a urcat pe tron ca soție a lui Pavlos I al Greciei, „mica regină” – „Queenie” – cum o numeau diplomații europeni, a știut să joace un rol în cancelariile mondiale pentru a obține ceea ce își propunea.
Porecla afectuoasă făcea aluzie la statura sa mică, dar, mai ales, la personalitatea sa copleșitoare, ducându-i-se vestea că era „mică și rea”. După al Doilea Război Mondial și întoarcerea din exil în Grecia împreună cu familia sa, ea s-a implicat foarte activ în activități sociale, mai ales după ce a devenit regină și a lucrat pentru reconstrucția Greciei în ruine, ceea ce i-a adus respectul supușilor săi și al numeroșilor lideri ai vremii.
Dar Federica – pe care familia ei o numea „Freddie” – a provocat un anumit disconfort încă de la început, odată ce s-a logodit cu Prințul Pavlos al Greciei. Era de origine germană și britanică, strănepoata Reginei Victoria a Angliei și nepoata Împăratului Wilhelm al II-lea. Mama ei, Prințesa Victoria Luisa de Prusia, era singura fiică a împăratului și a Prințesei Victoria de Holstein-Sonderburg-Augustenburg. Se născuse pe 18 aprilie 1917 și fusese botezată cu numele Federica Luisa Thyra Victoria Margarita Sophia Olga Cecilia Isabella Christa, la castelul Blankenburg, în ceea ce era atunci Imperiul German.
Era deci prințesă a Regatului Unit și Irlandei și a Danemarcei, precum și prințesă a Hanovrei, prin tatăl său, Ernest Augustus, prinț de Hanovra și duce de Brunswick. Federica era singura fată dintre patru frați: Ernest Augustus, moștenitor al ducatului de Brunswich; Prințul George William, Prințul Christian Oscar și Prințul Guelf Henry.
Dinastia Güelfos, din care făcea parte familia tatălui său, era una dintre cele mai vechi din Europa, iar viitoarea Regină a Greciei a crescut cu această conștiință familială a măreției unei Familii Regale germane. În plus, faptul că era singura fată dintre frați a obligat-o să-și caute locul, ceea ce i-a modelat un caracter ferm, intransigent și rezistent. Primii ani i-a petrecut între casa familiei din Gmunden, Austria, unde familia s-a exilat după abdicarea tatălui său după Primul Război Mondial, și castelul Blakenburg, unde s-a născut. Era o fetiță solitară, fascinată de animale și natură. Pasiunea ei era poneiul Purzel.
Legături naziste
În acel mediu de mândrie nobilă, ascensiunea nazismului a atras numeroase familii din regalitatea germană, iar altele au fost târâte de circumstanțe. Federica, încă foarte mică, s-a înscris în gruparea Tinerele Hitleriste, ceea ce a provocat întotdeauna neîncredere față de ea. Într-una dintre biografiile sale, ea explică că „nobilii germani nu aveau altă opțiune”. În plus, sângele ei britanic avea și el o pondere. Dar Federica a fost influențată de această cultură hitleristă, naționalistă, belicistă și exigentă, deși mai târziu, deja adultă, o va detesta.
Părinții ei, conștienți de pericolul pe care îl reprezenta rămânerea ei în Germania, au trimis-o să studieze în Kent, la North Foreland Lodge School, la sfatul Reginei Mary a Regatului Unit. Legăturile ei cu familia britanică erau foarte puternice. Puțin mai târziu, în 1927, l-a întâlnit pentru prima dată pe viitorul ei soț, prințul Pavel al Greciei, vărul mamei sale. Avea atunci doar 10 ani, dar acea întâlnire a marcat-o pentru totdeauna. Când a absolvit, a fost trimisă la o școală americană pentru domnișoare din Florența, unde a studiat arta și filosofia și s-a pregătit să fie o soție bună pentru un rege sau un prinț, destinul oricărei tinere prințese. Acolo s-a întâlnit cu regina Elena a României, exilată, sora lui Pavlos, și a putut să-l cunoască mai bine și să înțeleagă monarhia greacă.
Prințul Pavlos i-a cerut mâna în 1936, în timpul Jocurilor Olimpice de la Berlin. Nunta a avut loc la Atena, pe 9 ianuarie 1938, în Catedrala Mitropolitană. Noua prințesă moștenitoare a primit atunci unele dintre cele mai fastuoase bijuterii din colecția Familiei Regale grecești, care astăzi se află în posesia Reginei Anne-Marie a Greciei, soția ultimului rege al Greciei, Constantin al II-lea, și cumnata Reginei Sofia a Spaniei.
În Atena, după cel de-al Doilea Război Mondial, totul era de refăcut, iar Regina Federica s-a apucat de treabă pentru a ajuta la reconstrucția spitalelor, școlilor și orfelinatelor. Atunci a realizat „cât de mult îl ura pe Hitler”, afirma ea. În anii '50, Federica și Pavlos au dezvoltat un program extins de călătorii în străinătate, ceea ce a făcut-o pe Federica o personalitate cunoscută și admirată. Era foarte hotărâtă, dar, uneori, acționa pe cont propriu, ceea ce a provocat mai multe conflicte și, din nou, i s-a confirmat porecla de „mică și rea”.
Acuzată că a cauzat căderea Familiei Regale grecești
Cu toate acestea, controversele care au însoțit-o pe Regina Greciei nu au legătură doar cu legătura ei timpurie cu nazismul, ci și cu respingerea ei viscerală a comunismului. În anii '50, ea a afirmat că comunismul era „un mare pericol pentru lume”, ceea ce i-a adus eticheta de „profund anticomunistă”. De-a lungul anilor, a fost acuzată și că a permis o monarhie somptuoasă, în mijlocul unei grave crize economice, în anii 1960, cu celebrarea a două mari nunți – cea a Sofiei cu Juan Carlos a Greciei și cea a lui Constantin cu Anne-Marie a Danemarcei – și că a intervenit politic în timpul domniei sale și, mai ales, în timpul domniei fiului său, Regele Constantin al Greciei, care s-a încheiat cu o lovitură de stat militară, în 1967, și exilul Familiei Regale grecești.
Federica s-a dus la Roma și apoi în India, unde a studiat filosofia. Influența ei asupra fiicelor sale, Regina Sofia a Spaniei și Prințesa Irene a Greciei, în special asupra Sofiei, a fost foarte importantă. De la ea au învățat să facă față tuturor dificultăților, să nu renunțe și să fie loiale monarhiei. Căsătoria Sofiei cu Juan Carlos a umplut-o de bucurie inițial, deși știa că familia va trebui să facă față schimbării de religie a tinerei prințese și că Juan Carlos are ochi cam alunecoși... Dar, cu toate „neplăcerile”, Regina Federica știa că și-a instalat fiica pe un tron confortabil. A murit la Madrid, pe 6 februarie 1981, din cauza complicațiilor unei mici intervenții estetice. Astăzi se odihnește, alături de soțul ei, în cimitirul din Tatoi.
FOTO: Getty Images, Profimedia
