EXCLUSIV Andreea Perju, detaliile unui divorţ mult comentat: „În 2022, am trăit cât în cinci ani“
Frumoasa actriţă a trecut în 2023 cu o şampanie băută în casă nouă, pentru o viaţă nouă! Şi asta pentru că ea şi cele două fiice ale sale au trecut prin multe schimbări în ultimul timp, dar lucrurile par să se aşeze frumos în continuare.
O cunosc pe Andreea Perju (38) de când avea fetele foarte mici. La fel de blonde, la fel de vesele şi de frumoase ca ea, Mara (13) şi Ada (9) sunt două jumătăţi distincte din ea: cea mare e serioasă, un pic rebelă, un pic sfioasă, ca orice preadolescentă; cea mică e încă foarte jucăuşă, extrem de energică şi-mi aminteşte constant de mica dansatoare din videoclipul Chandelier, semnat de Sia. Cumva, poate nu întâmplător, pentru că şi Andreea încearcă să vadă „paharul plin“ după nişte ani foarte dificili, în care a pus punct căsniciei sale, a suferit o operaţie la sân şi s-a luptat să-şi construiască un alt cămin, în propria casă.
OK!: Te-am prins în plină mutare, decorare...
Andreea Perju: Da, exact așa m-ai prins. Dar sunt foarte fericită cu ce mi se întâmplă și de cum închei anul, pentru că mi-am îndeplinit un vis din copilărie, acela de-a avea casa mea. Un prieten foarte apropiat, care are mai multe proprietăți, mi-a înlesnit cumpărarea unei case, pentru care eu tot strâng bani de câțiva ani buni.
Câțiva ani, câți?
Andreea Perju: Mie mi-a intrat asta în cap de la începutul pandemiei. Pe mine pandemia m-a prins într-un moment foarte ciudat, când m-am lăsat convinsă să deschid un al doilea restaurant Arezzo, proiect în care mi-am investit toți banii. Practic, pe 1 aprilie 2020 trebuia să-l inaugurez, dar pe 17 martie a venit lockdown-ul şi n-am mai putut face nimic. Iar pentru un Capricorn ca mine, anxietatea a fost la cote maxime. Două săptămâni m-am mutat în pădure, acasă la o prietenă, dar n-am putut să mă bucur de locul acela, pentru că n-am ieșit deloc din casă, atât de tare m-a lovit experienţa asta.
Pentru că aveai un proiect blocat, bani blocați?
Andreea Perju: Da, pentru că aveam bani blocați. Asta e o frică a mea care mi se trage din copilărie, pe care o știu și am conștientizat-o, pentru că am avut o copilărie foarte grea. Mi-e frică să nu ajung din nou unde am mai fost, dar nu pentru mine, pentru copii. Vreau stabilitate pentru viitorul fetițelor mele. Vreau să le văd pe amândouă mari, să le văd devenind niște adulți cât se poate de echilibrați și să știu că le-am putut oferi un început în viață cât se poate de lin și plin de experiențe – lucru pe care eu nu l-am avut.
Deci pandemia a fost o piatră de încercare.
Andreea Perju: Da, dar mi-a adus și lucruri bune, pentru că dacă n-ar fi venit lockdown-ul, aș fi avut parte de un burnout. Efectiv, făceam un milion de lucruri, eram deconectată inclusiv de la relația cu fetele, pentru că petreceam prea puțin timp cu ele. Mereu aveam în minte să fac cumva să am casa mea, eu fugind mereu de credite, că nu am vrut să fiu legată de bancă 25-30 de ani – pentru că viața mi-a arătat de multe ori că poate să ne râdă în față și să ne schimbe traiectoria într-o secundă. Iar acum am reuşit, chiar dacă, după ce am dat un avans, îi voi plăti fostului proprietar rate fixe pentru următorii cinci ani.
Dar tu înainte unde stăteai?
Andreea Perju: Stăteam cu chirie într-un apartament în care am stat de când avea Mara un an și jumătate. Deci sunt un om foarte statornic, când vine vorba de locuințe, iar asta mi se trage de la mama, care și ea a visat mereu că va avea casa ei, pe vremea când se dădeau repartiții. Când a murit ea, noi plăteam un soi de chirie la ICRAL și mi-am propus atunci, când eram extrem de săraci: „Eu într-o zi o să cumpăr casa asta“. Și, când tata a împlinit 60 de ani, acesta a fost cadoul meu pentru el. Iar aia e o casă pe care n-am s-o vând niciodată, tocmai pentru memoria mamei mele, pentru visul ei.
Tu păreai genul care nu are grijile astea, care stă într-o vilă, care coboară dintr-o mașină de lux...
Andreea Perju: (râde) Așa păream?
Când oamenii te știu de la TV, că ai jucat într-un serial de succes, Fetele marinarului, când te văd la evenimente arătând ca la Hollywood, își creează imaginea unui star lipsit de grijile de zi cu zi.
Andreea Perju: Eu când mi-am ales această meserie, foarte expusă publicului, mi-am ales-o cu toate ale ei. Nu-mi pot înțelege o parte dintre colegi care spun: „Vai, mie nu-mi place să apar în reviste, să apar la televizor, să dau interviuri“. Dar e un paradox, pentru că ți-ai ales o profesie care implică toate astea. Mie îmi place să fac un pictorial frumos, să apar la TV sau să dau un interviu şi cred că oamenii au nevoie, înainte de-a le arăta că și noi avem problemele noastre, să le oferim lucruri care să-i delecteze și să-i facă să uite de greutăți. Eu vorbesc deschis despre toate problemele, răspund tuturor mesajelor de pe Instagram, dar trebuie să arăt și partea asta de glamour. De-asta, de multe ori când primesc invitații la evenimentele mondene, le acord o mare importanță, în primul rând pentru mine, pentru că mă fac să mă simt admirată, și în al doilea rând pentru că îi respect pe cei care le organizează. Plus că-mi crește și stima de sine, am avut și am nevoie de asta.
Dar cu hate-ul cum te împaci, cum îl manageriezi?
Andreea Perju: Nu am avut prea multe situații din astea, dar dacă văd un mesaj cum nu trebuie, imediat dau block. Recunosc că mă afectează să arunce cineva cu noroi în mine, fără să mă cunoască. Şi am avut și situații în care mi se făceau avansuri, chiar şi de către femei, în perioada în care am fost tunsă scurt.
Dar cu bărbații cum e?
Andreea Perju: Pe ei nu-i bag în seamă.
S-a întâmplat și la evenimente, poate din partea vreunei persoane cunoscute?
Andreea Perju: Măi, eu cunosc așa de mulți oameni, încât s-a mai strecurat și așa ceva, dar cine mă cunoaște știe unde impun limite. Și las, oricum, impresia unei femei inabordabile. Să știi că o femeie independentă nu e foarte ușor de dus pentru un bărbat. Asta deşi eu întotdeauna am spus că bărbatul trebuie să fie capul familiei.
Dar, din ce-mi spui, pare că tu ai fost celălalt cap al familiei.
Andreea Perju: Da, pentru că acum, cumva, femeile au mult mai activă partea masculină din ele. Dar mie îmi plac bărbații alfa, masculini 100% și care știu ce vor de la ei și de la o femeie. Aşa cum este şi Cristi, fostul meu soţ.
Detaliile unui divorț discret
La voi cum a fost timp de 15 ani?
Andreea Perju: Noi am avut o relație superbă. A fost relația care, pentru mine, va rămâne cea mai semnificativă, pentru că din această relație au reieșit cele mai minunate fetițe de pe fața pământului. Iar copilele astea m-au echilibrat, mi-au dat un sens în viață și o putere, pe care sigur mi-ar fi fost mult mai greu să mi-o găsesc, neavându-le pe ele. Noi doi am crescut împreună, am evoluat împreună, am făcut foarte multe lucruri împreună. Adică, până să hotărăsc să o iau pe un alt drum, Cristi a fost un alfa. Doar că eu nu cred în relațiile de care ții cu dinții, doar ca să nu se termine. Și mi se pare important și ce valori le transmit fetițelor mele: faptul că, atunci când te căsătorești, rămâi în acel mariaj orice ar fi sau că e al naibii de greu să faci pasul ăsta și să iei decizia de-a pleca după o perioadă atât de lungă și de frumoasă și de-a accepta că, din păcate, nu mai poate fi salvat nimic acolo?
Să înțeleg că tu ai luat decizia?
Andreea Perju: Da, eu am luat decizia, cu foarte mare greutate.
El ar mai fi stat?
Andreea Perju: Da, sunt ferm convinsă. Am suferit amândoi. Eu nu am stat să dezbat subiectul, chiar dacă a apărut în presă, pentru că eu mi-am dorit să le protejez, în primul rând, pe fetițe, dar și pentru că pentru noi a fost foarte greu. A fost mai important procesul nostru de acceptare și de vindecare, decât să mă apuc să umplu ziarele cu ce mi se întâmplă mie în viața personală.
Simți că ai făcut tot ce se putea?
Andreea Perju: Din punctul meu de vedere, da. Real îți spun că mi-a luat patru ani să mă decid, iar acum suntem după un an și jumătate de când am luat acea decizie. Pur şi simplu, la un moment dat, am început să gândim foarte diferit, am ajuns să ne dorim lucruri diferite și nu ne mai întâlneam într-un punct comun. Eu nu am ce să îi reproșez lui. Iar pe noi ne vor lega întotdeauna fetele, un numitor comun extrem de important.
Unde ai stat în ultimul an și jumătate?
Andreea Perju: În același apartament în care am stat în ultimii 12 ani. El s-a relocat undeva, în apropiere. Iar pentru mine faptul că închei anul cu această casă, cu acest vis împlinit și faptul că le văd pe fetițe că sunt atât de fericite și abia așteaptă să doarmă în camerele lor este foarte important.
Este ceea ce aveai nevoie ca să începi o nouă viață.
Andreea Perju: E un fel de-a spune. Pentru mine, 2022 a fost un an în care am trăit cât în cinci ani, din toate punctele de vedere. Va trebui să demontez, să remontez și să mă obișnuiesc cu luatul deciziilor de una singură. Acum, dimineața, când deschid ochii, știu că sunt pe cont propriu, după o lungă perioadă în care noi eram foarte dependenți unul de altul. Noi ne sfătuiam pentru orice și a fost greu să-mi recâștig independența asta.
„Aveam un adenom, apoi mi-au mai apărut încă două și s-au dublat ca volum“
Din păcate, ai fost pusă și în situația de-a alege pentru sănătatea ta. Afecțiunea de la sân nu a fost, oare, o somatizare a tot ce ai trăit în acești patru ani?
Andreea Perju: Nu știu cât în cei patru ani, cât în ultimul an. Pentru că eu aveam un adenom apărut după ce am născut-o pe Ada, în 2013, dar care era foarte mic și sub control. Însă, din septembrie 2021 până în iunie 2022, mi-au mai apărut încă două și s-au dublat ca volum. Și-atunci da, cred că organismul este strict legat de emoții, de stări, de gânduri. Iar eu am o frică de bolile fizice, tocmai pentru că mama mea a murit de ciroză hepatică de foarte tânără, când avea doar 32 de ani – şi n-am realizat cât era de tânără până n-am ajuns eu la 32 de ani! Iar eu, între timp, am făcut 38 de ani și încerc să mă feresc de orice boală fizică, pentru că am un țel: să-mi văd fetele mari.
Lui Cristi i-a fost frică pentru tine?
Andreea Perju: Sigur! Nu e ca și cum nu ne mai pasă unul de altul. Nu mi-a fost ușor și nici nu mi-a părut bine că s-a terminat. A fost al naibii de greu!
Dar dacă simțiți, în continuare, atât de mult unul pentru altul, nu mai e cale de împăcare?
Andreea Perju: Am învățat să nu spun niciodată „Niciodată“. Nu am cum să răspund cert, dar clar noi nu am luat această hotărâre fiind vreunul dintre noi implicat într-o altă relație. Și cred că e cel mai sănătos așa. Eu cred că toate relațiile, mai ales cele în care sunt copii, n-ar trebui să se termine din cauza unei a treia persoane.
Fetele tale ce au înțeles?
Andreea Perju: Ce înțeleg toți copiii care trec prin așa ceva. Le-a fost și le este greu, dar am norocul că sunt niște copii echilibrați, pentru că s-a vorbit mult și despre orice cu ele. Sunt niște copii învățați și încurajați să-și exprime emoțiile, nemulțumirile, să pună întrebări... Bineînțeles că au fost momente în care au venit să-mi spună: „Mama, mi-e greu...“ Și cred că le este foarte greu, pentru că, atunci când iei această decizie, nu schimbi doar traiectoria vieții tale, ci și pe a celorlalți.
Ai vorbit cu ele deschis și despre operația ta?
Andreea Perju: Le-am spus, mai ales că sunt fete și evident că m-au întrebat despre tot. Mara a plâns foarte mult în ziua în care m-am dus la spital. Îmi spunea: „Mami, eu nu mă pot liniști“. Și eu îi spuneam: „E normal, pentru că sunt niște emoții pe care și mami le simte, dar va fi foarte bine.“ Și chiar a fost simplu, m-am dus să mă internez și a doua zi eram deja acasă. Și sunt bucuroasă că, după ce am făcut eu pasul ăsta, au mai fost alte cinci fete, urmăritoare ale mele, care s-au operat și care mi-au zis că, dacă nu m-ar fi văzut pe mine, n-ar fi avut curajul să o facă.
Te-ai întrebat în perioada asta de ce tu, de ce atâtea, de ce toate una după alta?
Andreea Perju: Nu, pentru că nu sunt fatalistă și sunt de părere că Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce. Asta chiar dacă, acum doi ani și jumătate, am aflat și că tata are cancer pulmonar, cu metastaze pe trahee. Și, cu toate astea, tatăl meu trăiește și azi şi ne bucurăm de el cât de mult putem.
Au fost multe scurtcircuite în viața ta.
Andreea Perju: Da, dar încerc să învăț din fiecare întâmplare și să iau părțile pozitive. Am foarte multe pentru care să mulţumesc. Când mă gândesc că Dumnezeu m-a călit prin copilăria aia incredibil de grea și apoi mi-a dat tot ce mi-am dorit – să fiu mamă de tânără, să fac actorie, să am o afacere a mea, să am o casă a mea...
La teatru când te-ai întors?
Andreea Perju: De curând. După șapte ani mi-am permis luxul de a-mi rupe o lună și jumătate din viață pentru repetiții și fac parte dintr-un proiect, o comedie de situație genială, Hernie de disc, care se joacă la Cuibul artiștilor. Iar încărcătura aplauzelor de la final este de neegalat.
Cum de, în afară de Lecții de viață, nu te-am văzut implicată într-un proiect TV?
Andreea Perju: Probabil nu m-am potrivit pe ce aveau nevoie, pentru că altfel m-ar fi chemat la casting. Plus că, pentru mine, prioritare au fost restaurantele – căci, între timp, am deschis şi acea a doua locație. Deci nici nu pot să judec pe nimeni sau să acuz pe cineva că m-a uitat. Şi motivul pentru care am fost constantă la Lecţii de viaţă a fost că oamenii de acolo au înţeles că am nevoie să fiu anunţată cu o anumită perioadă înainte de filmări. Acolo filmez cu două echipe – dintre cele patru, cu patru regizori diferiţi – şi, întrucât nu pot filma foarte des, pentru că există mereu o distribuţie nouă, pot apărea în maximum două episoade pe sezon. Dar mi-am dorit să ţin aprinsă flacăra asta, pentru că oricâtă satisfacţie mi-aduce business-ul şi online-ul, am nevoie de actorie. E ceva ce mă încarcă pe interior, altfel decât orice satisfacţie financiară.
Cum se anunţă 2023? În afară de șampania băută în casă nouă.
Andreea Perju: Păi, aşa se anunţă (râde). Se anunţă cu o casă nouă, în care de-abia aştept să vă invit când o termin. Nu-mi fac planuri pe termen lung. Sunt ferm convinsă că viaţa le aşază pe toate exact cum trebuie şi cred că va fi foarte bine.
FOTO: Sorin Stana; make-up & Hair Maria Marinciu; stilist Madena Pasăre; vestimentație Reserved
