Băieţelul lui Tily Niculae a împlinit şase luni. Actriţa a ajuns cu micuţul Radu-Tudor la spital
Tily Niculae şi-a sărbătorit în weekend băieţelul. Radu- Tudor are şase luni şi este de departe bucuria familiei. Actriţa a trecut însă cu o zi înaine de marele eveniment printr-un moment de panică, pentru că micuţul a făcut febră.
“6 luni de când familia mea este completă! Mama îmi spune că nu ştie când trece timpul şi mă pupă mereu. Chiar dacă nu o văd, o simt când în fiecare noapte mă închină şi se roagă la Fecioara Maria să fim sănătoşi cu toţii. Tare ne-a dorit! Surioară mea,pfff, este cea mai tare! Ea ştie să mă facă să râd mereu, să mă adoarmă, să mă liniştească, ce să mai...înţelege bebeluşeala super bine, iar ea este 150% salvarea mea când mami nu e pe acasă. Este foarte răbdătoare pentru că mami stă aproape tot timpul numai cu mine. Tata credea că o să fiu fetiţă, dar se pare că este leşinat. A ieşit cel mai câştigat! Are şi fetiţă şi băiat. La noi în casă...hm, ei sunt agităţi rău, dar eu zic că o să-i potolesc. Fac discuţii pentru nimic şi se agită mult. Zodii de foc! N-ai ce să le faci. Sunt bucuria, Darul lui Dumnezeu şi cuminţenia pământului. Aşa zic ei... Eu ştiu că vin din dragostea părinţilor mei şi din dorinţa mare a Sofiei de a avea un frăţior. Sunt RADU- TEODOR şi primesc tortul de la bunica mea!”, a scris Tily pe o reţea de socializare.
Actriţa a fost nevoită să ajungă cu micuţul Tudor la spital. “Dis de dimineaţă, pe la 05:00, pufosul a făcut febră. Iniţial, de la oboseală, credeam că exagerez. Pe după amiază am decis să mă duc cu el la un consult că să ştiu care sunt paşii corecţi în contextul actual. Nu aş vrea să mă precipit şi nici să sufăr de scenarită.
Mi-am trăit povestea cu vârf şi îndesat la Sofia. M-am reîntâlnit cu medicul care avea grijă de ea când era mică şi veneam cu disperare în miez de noapte la spital! La fel de calmă şi caldă! Eu păream calmă, dar de fapt aveam atâta furie acumulată de la cât am stat ‘închisă’, fără acces la doctori, prieteni, fără vizite, fără îmbrăţişări!
Disperată să nu îl atingă nimeni tocmai în speranţa că, poate împing orice răceală cât mai încoolo. Mi-am dat seama că oricât de mult am încercat ca mama să îmi păstrez echilibrul, când vine vorba de puiul tău, tare greu este. Ce a fost diferit faţă de acum 9 ani? Nu am mai plâns! Ştiam ce întrebări să adresez! Nu m-am panicat şi înţelegeam ce mi se spunea, chiar dacă aş fi vrut să mi se zică: Femeie, eşti închipuită du-te acasă!
Ce nu s-a schimbat? Am fost singură! Şi acest sentiment este copleşitor! Popescu este stâlpul şi calmitatea când vine vorba despre copii! Dar faptul că şi la naştere am fost tot singură m-a întristat. Am obosit... Vreau ‘normalitatea’ de altă dată!”
