Oana Pellea, mesaj pentru Klaus Iohannis: “Nu ne dorim să ne întreţineţi”

Oana Pellea îşi doreşte ca Iohannis să găsească o soluţie pentru ca artiştii să se reîntoarcă pe scenă.

Actriţa i-a adresat preşedintelui o scrisoare emoţionantă în numele celor care trec acum prin momente grele, asta după ce toate sălile de spectacol au fost închise.

“Vă scriu din postura unui om care activează în domeniul cultural şi înţelge impasul prin care trece nu doar ţara, dar şi cultura din România. Vă scriu din postura unui om care înţelege impasul artiştilor, al oamenilor de cultură şi pentru a vă reaminti că existăm. Ştiu, nu aţi uitat. Ne-aţi arătat cât apreciaţi cultura şi ştiţi sigur că aceasta nu trebuie ignorată, cu atât mai mult într-o perioadă în care poate deveni o sursă de speranţă.

Ştiţi la fel de bine ca şi noi câţi oameni, în această perioadă, s-au hrănit cu cultură sau şi-au luat speranţa din cultură. Ştiţi la fel de bine ca şi noi câţi oameni au citit cărţi, au privit filme, au ascultat muzică sau teatru radiofonic pentru a diminua efectele acestei pandemii, pentru a găsi bucurie în artă. Ştiţi la fel de bine ca şi noi câţi oameni au găsit bucurie în artă şi la cât de greu e să găseşti bucurie în orice în vremuri de criză. Ştiţi ca şi noi că actul cultural este un act de educaţie.

Vă scriu ca să ne susţineţi. Nu ne dorim să ne întreţineţi, dar vă rugăm să găsiţi soluţii de o manieră în care toţi artiştii să poată performa. Să poată performa în folosul oamenilor, dar şi pentru a se putea întreţine, pentru că însăşi existenţa noastră ca artişti e pusă sub semnul întrebării”.

Actriţa crede că fără artă nu se poate trăi. “ Ştiţi la fel de bine ca şi noi, domnule preşedinte, că arta, înainte de toate, înainte de a fi creaţie, este emoţie, este hrană pentru spirit. Arta este emoţie pozitivă. Ştiţi la fel de bine ca şi noi câţi oameni au plâns de bucurie în contact cu arta şi vă adresez rugămintea de a ne susţine în demersul nostru de a aduce lacrimile de bucurie în ochii tuturor oamenilor, într-un moment în care toţi ne obişnuim, din păcate, să plângem de tristeţe sau de deznădejde”.