Muzica pe care am iubit s-o urâm în anii ’90
Este vorba despre acele cântecele uşurele, occidentale, pe care noi le ascultam pe atunci cu gura deschisă. Şi nu, pe vremea mea nu se făcea muzică mai bună, aşa cum nu se făcea nici pe vremea lu’ mama şi aşa cum aiurelile la fel de plăcute auzului precum sunetului frezei la dentist au existat şi pe vremea patefonului. Dar să luăm anii ’90 şi să vorbim despre acei artişti despre care azi n-am recunoaşte nici în ruptul capului că ne-au tapetat pereţii cu posterele lor colorate. Chiar dacă unii dintre noi n-au distrus, peste ani, toate dovezile.
Backstreet Boys
Nick Carter şi As Long As You Love Me. Motive suficiente pentru ca fetele iubitoare de trupe siropoase de băieţi să înnebunească ori de câte ori aceşti Justini Bieberi de pe vremea mea se scremeau lasciv în clipurile lor puerile. Au avut un aşa mare succes, încât am ajuns să vorbim despre ei ca de nişte clasici. Dar toţi avem plăcerile noastre muzicale vechi şi ruşinoase, aşa că nu comentăm mai mult. Poate că Backstreet Boys au fost amuzanţi în ’90, acum sunt doar penibili… Căci da, trupa încă fiinţează.
Ace of Base
Era formaţia aceea a cărei întreagă discografie curge la fel, de parcă o melodie s-a clonat ca să avem noi ce asculta la chefuri. Happy Nation, All That She Wants, le ştiţi. E drept că muzica celor patru suedezi apatici (trei fraţi şi-un fost nazist skinhead) nu-i nici azi chiar 100% enervantă, mai merge ascultată la o beţie. Ba, mai mult, nostalgicii s-ar putea bucura să afle că nordicii plănuiesc o reuniune. Ceea ce ne duce cu gândul la o piesă de-a lor, Don't Turn Around.
Peter Andre
Spre deosebire de cei de mai sus, el chiar a fost o maaare greşeală. El şi piesa lui Mysterious Girl, cu tot cu celebrul videoclip cu pătrăţele bronzate ondulându-se în ocean. Şi chiar mi se pare curios ca în clipul unui cântec despre o femeie să se insiste atât pe abdomenul unui tip. Însă recunoaştem, unii dintre noi chiar au dansat pe piesa asta, dar încercăm să alungăm imaginea din minte… Nici azi nu-i putem ierta pe acei oameni mari de la radio şi TV care l-au luat pe băiatul ăsta în serios. O vară întreagă.
DJ Bobo
Prin ‛90, elveţianul pletos, îmbrăcat ca un MC Hammer în mizerie, a scos multe porcării de succes. Love, dance, party, cam pe aici se învârteau ideile lui de hituri uşurele, şi-i mergea. Ba mai mult, pe atunci mai era loc sub soare şi pentru alţii ca el: Dr. Alban, Haddaway. Ştim că-i ştiţi… Vestea proastă este că Peter René Cipiriano Baumann, pe numele lui întreg şi mai normal, a vândut 14 milioane de albume cu astfel de inepţii...
Spice Girls
În 90, nu puteai evita întâlnirea dintre urechile tale şi versuri precum I'll tell you what I want, what I really really want… Vorbim de piesa enervantă şi difuzată până la epuizare, care a făcut din cinci britanice cu voci isterice nişte superstaruri… enervante şi difuzate până la epuizare. La 15, 16 ani poate că ţi se parea cool să te numeşti Baby Spice şi să porţi şenile criminale. Azi, judecând cu înţelepciunea unui om trecut prin muzică mai bună, nu mă pot hotărî ce-a fost mai cretin la piesele lor: ritmul, versurile, clipurile, artistele. E bine că britanicele picante nu mai insistă şi azi ne scutesc de alte abateri muzicale.
Un fel de familie muzicală care a creat o mare de confuzii pe vremuri. Americani, irlandezi sau germani? Dorm pe stradă sau în maşină? Sunt fete sau băieţi? Vorbim în special de acel solist pletos şi frumos ca o fată, care i-a făcut pe mulţi adolescenţi de parte masculină să se îndoiască de orientarea lor sexuală… când au descoperit că-i băiat. Altfel, pe cât erau cei nouă fraţi de talentaţi, pe atât de idioate erau mare parte din piesele lor. Vă amintiţi de Fell in Love with an Alien? Dacă-i ascultai versurile puerile, sau fie, ridicole de-a dreptul, neuronii ţi se sinucideau de… nervi. Out in the fields/farmers grow bread… Pe bune? Partea asta face ca versurile celor de la Genius să sune aproape academic.
