De la regina-copil la regina adulteră! Niciunul copil al ei nu semăna cu soțul ei, iar amanții trăiau cu ea în palat
A urcat pe tron în scutece și a coborât din el în brațele amanților. Isabela II a Spaniei a transformat palatul într-un labirint de favoriți, intrigi și camere secrete, iar Europa întreagă urmărea, scandalizată, cum regina‑copil devenea regina‑adulteră.
Isabella a II‑a a Spaniei rămâne una dintre cele mai controversate figuri ale monarhiei europene din secolul al XIX‑lea. Născută pe 10 octombrie 1830, fiica lui Ferdinand al VII‑lea și a Mariei Cristina de Bourbon a fost proclamată regină la vârsta de doar 3 ani, în 1833, după moartea tatălui ei. Accesul la tron a declanșat imediat Primul Război Carlist, un conflict dur între susținătorii ei și cei ai unchiului ei, Carol, care revendica tronul în virtutea legislației anterioare. „Britannica” notează că această dispută a precipitat un război civil care a durat până în 1839, iar minoratul Isabelei a fost marcat de regențe succesive și instabilitate politică.
Minoratul ei a fost un câmp de luptă între regențe, generali și politicieni care încercau să controleze o monarhie vulnerabilă. La 13 ani a fost declarată majoră doar pentru a opri conflictul carlist, iar la 16 ani a fost obligată să se căsătorească cu vărul ei, Francisco de Asis de Bourbon-Cadige, un mariaj pe care presa vremii îl descria drept „o uniune fără căldură și fără viitor”.
Zvonurile despre homosexualitatea regelui consort au circulat deschis în Madrid, iar corespondența diplomatică a epocii consemnează că „niciun copil al reginei nu seamănă cu soțul ei”. În paralel, Regina Isabela își construia propria rețea de favoriți, într-o curte în care fidelitatea conjugală devenise un concept teoretic.
Generalul Francisco Serrano a fost primul mare favorit, relație atât de notorie încât regele consort s-a retras la El Pardo, iarm amantul Francisco Serrano a fost „exilat” elegant la Granada pentru a salva aparențele. A urmat Marchizul de Bedmar, instalat într-un apartament chiar sub dormitorul reginei - episod care a explodat public în 1850, când premierul Narvaez a anunțat în parlament că „regina este foarte probabil însărcinată în luna a cincea”. Copilul născut în acel an a murit la scurt timp, dar scandalul a rămas.
Amanți, copii, intervenția Vaticanului și prăbușirea
Regina Isabella a continuat să-și aleagă favoriții cu o libertate care sfida normele monarhice ale Europei. Ofițerul Jose Maria Ruiz de Arana a devenit noul ei companion, iar regina adulteră năștea infanți și infante într-un ritm care alimenta presa și caricaturile politice. Doar Alfonso, viitorul Rege Alfonso al XII‑lea, a supraviețuit până la maturitate.
Mai multe pentru tine...
Un episod rar menționat, dar documentat în arhivele Vaticanului, arată cât de departe ajunsese scandalul: Papa Pius al IX‑lea i-a trimis Isabelei două scrisori personale, avertizând-o că relația cu ofițerul Enrique Puigmolto „provoacă comentarii pernicioase și inconveniente în întreaga Europă”. Roma intervenea direct în viața privată a unei suverane, un gest fără precedent în monarhia spaniolă.
Politic, Regina Isabella nu a reușit să stabilizeze țara. Generalii schimbau guvernele ca pe uniforme, iar influența camarilei regale devenise un subiect de revoltă publică. În 1868, în timp ce se afla la San Sebastian într-o întrevedere cu Împăratul Napoleon al III‑lea, a aflat că generalul Prim și… fostul ei amant Serrano conduceau insurecția de la Cadiz. Revoluția Glorioasă a încheiat domnia ei.
Isabella a Spaniei a trebuit să rămână în exil la Paris, de unde a abdicat în 1870 în favoarea fiului ei. A murit în 1904, la Palacio Castilla, și a fost înmormântată la El Escorial,locul în care istoria Spaniei își adună regii, dar nu și poveștile lor destrăbălate.
FOTO: Profimedia
