Ofițerul care se lăuda că i-a provocat Prințesei Diana primul orgasm: „Îi plăcea felul în care îi venera trupul și-i anticipa dorințele”
Nefericită, sufocată de regulile Palatului și înșelată de soț, Lady Di a găsit la James Hewitt exact ce nu primea acasă: atenție, tandrețe, pasiune și o loialitate. O relație care a durat 3 ani, cu știrea Reginei Elisabeta a II-a.
Relația dintre Prințesa Diana și căpitanul James Hewitt a început în 1986, într-un moment în care mariajul cu Charles era deja o șubred, menținut doar de protocol și aparențe. Hewitt, ofițer de cavalerie în Household Cavalry, a intrată în viața ei ca instructor de echitație, dar a devenit rapid amantul ei, oferindu-i exact ceea ce Prințul Charles nu-i mai oferea: atenție, tandrețe, siguranță.
Biograful Nicholas Davies scrie în „Diana, prințesa tristă” că prințesa era „profund singură, ignorată de soțul ei și însetată de afecțiune”, iar Hewitt a intuit imediat vulnerabilitatea ei: „S-au întâlnit la Londra, în vara lui 1986, la o petrecere unde Hewitt i-a fost prezentat formal. În timpul discuției dintre ei, Hewitt s-a oferit s-o ajute să-și înfrângă teama față de cai, ceea ce încercase și Charles cu ea, dar dăduse greș. După primele lecții de călărie, Hewitt și Diana care erau cam de aceeași vârstă, stăteau împreună la o cafea, într-o dimineață, la popota pustie a ofițerilor. Prințesa avea nevoie cu disperare de cineva care să îi ofere atenție. Și se întreba dacă blândul jucător de polo putea fi acela. Sesizând nevoile Dianei, Hewitt i-a acordat atenția după care tânjea.”
Diana era fascinată de felul în care tânărul căpitan o trata, cu o delicatețe pe care nu o mai simțise de ani de zile: „Îi plăcea felul în care îi venera trupul și-i anticipa dorințele.” Pentru ea, Hewitt devenise un refugiu emoțional, un bărbat care o asculta, o proteja și o făcea să se simtă dorită, nu tolerată. Era „pasiunea pe care Diana nu o mai resimțise cu niciun alt bărbat, nici măcar cu Charles.”
Regina Elisabeta a II-a știa, dar prefera să nu intervină
Relația lor a fost intensă, secretă și, pentru o vreme, stabilă. Hewitt o vizita discret, îi scria scrisori lungi, iar Diana îi oferea o afecțiune pe care nu o mai împărțea cu nimeni. Davies subliniază că „în prezența lui, Diana nu mai era prințesă, era doar o femeie care voia să fie iubită”.
„Își petreceau nopțile împreună la Palatul Kensington, la Highgrove, la Althorp, reședința familiei ei și în casa mamei lui Hewitt din Devon. Acolo alăturau două paturi single și făceau dragoste toată noaptea.”
Legătura a durat trei ani, suficient cât să devină cunoscută în cercurile apropiate ale Familiei Regale. Regina Elisabeta a II-a știa, iar Palatul prefera să nu intervină, considerând că o Diana liniștită era mai ușor de gestionat decât o Diana nefericită și explozivă.
Când regimentul lui a fost trimis în Germania, au petrecut luni de zile departe unul de altul, însă păstrau totuși legătura: „își scriau și vorbeau la telefon, dar Diana a început să-și dea seama că Hewitt nu va deveni niciodată o prezență permanentă în viața ei.” Totuși, îi plăcea să îi facă mici cadouri, precum „costume Saville Row, de 2.500 de dolari, cămăși Jermyn Street de 125 de dolari fiecare, pantofi de 1.000 de dolari perechea”. Iar Diana a primit în dar de la James „unul dintre tricourile sale de cricket și o canadiană de 50 de dolari, să-i țină de cald iarna.”
Sfârșitul relației a venit odată cu plecarea lui Hewitt în Golf. Diana s-a simțit din nou abandonată, iar distanța a erodat tot ce construiseră împreună. Nicholas Davies consemnează că ea i-a spus: „Nu pot să trec iar prin asta.”
„Când s-a întors, Hewitt și-a dat seama că sentimentele Dianei se răciseră și că relația lor era pe sfârșite. A încercat să reaprindă pasiunea, dar Prințesa de Wales hotărâse că James Hewitt nu era bărbatul care s-o salveze din căsătoria ei dezastruoasă și să devină tovarășul ei de viață. (...) Nu fusese niciodată sigură dacă declarațiile lui de dragoste erau sincere, dacă o iubea cu adevărat pentru ea sau pentru că îi gâdila vanitatea să fie amantul Prințesei de Wales.”
Și James a trădat-o pe Diana
Când Hewitt a început să vorbească cu presa, trădarea a fost completă. Pentru Diana, relația care o salvase o vreme s-a transformat într-o altă rană, încă una adăugată la lunga listă de dezamăgiri care i-au marcat viața.
„În timpul Războiului din Golf, Hewitt îl rugase disperat pe un reporter să-i împrumute telefonul mobil ca s-o sune pe Prințesa de Wales. Iar apoi discutase cu Diana timp de trei minute, în timp ce reporterii din jurul lui ascultau atenți. Prințesa aflase dintr-un ziar și se întrebase la vremea aceea cum a putut să fie atât de prost”, se arată în „Diana, Prințesa tristă”.
Un alt detaliu a surprins-o atunci pe mama prinților William și Harry: „i-a cerut să-i înapoieze scrisorile pe care i le trimisese în timpul Războiului din Golf și cu alte ocazii. Dar el i-a spus că dorea să le păstreze ca amintire a iubirii lor și Diana a acceptat fiindcă nu avea încotro.” Însă, la trei ani după despărțirea lor, Diana a auzit că el se ducea pe la ziare și încerca să le vândă pentru un milion de dolari. „Se lăuda față de editori că ar putea descrie cu lux de amănunte relațiile sale sexuale cu Diana. Susținea că făcuseră dragoste în dormitorul Prințesei, cu fotografia Prințului Charles lângă pat, că o făcuse să aibă orgasm pentru prima oară în viață și Diana îi mărturisise că se culca cu Charles din datorie, pe când cu el din plăcere.”
Mai multe pentru tine...
Iar când s-a auzit că va apărea pe piață un nou volum despre ea, „Prințesa îndrăgostită”, Diana încercase să-l contacteze să-l determine să nu o publice, însă el a refuzat, povestind mai departe altora că „Prințesa de Wales l-a implorat înlăcrimată spunându-i: „Dumnezeule, dacă apare cartea asta, o să mă ucidă”. Și cum ziarele scriau frenetic despre volumul care promitea dezvăluiri hot de tipul „în pat cu Prințesa Diana”, ea citindu-le zilnic „se blestema că fusese atât de proastă să se implice într-o relație care, după cum își dădea seama, nu însemnase nimic pentru ea.”
Din fericire, cartea semnată de Anna Pasternak, nepoata celebrului autor rus Boris Pasternak, laureat al Premiului Nobel, și nepoată a lui James Hewitt, vorbea despre iubire și pasiune, nu și despre relația sexuală, fiind scrisă după ce James îi arătase o parte dintre scrisorile primite de la Diana. Cititorii și-au simțit înșelate așteptările, iar criticii au făcut praf cartea „Prințesa îndrăgostită”, considerând-o de literatură proastă.
Totodată, deși a câștigat 400.000 de dolari de pe urma cărții, Hewitt era compromis: era exclus din Armată și din toate cercurile în care s-a învârtit înainte, ba chiar i s-a interzis să mai calce în restaurantele și localurile pe care le frecventase.
Și Diana ieșise destul de șifonată din acest scandal, cu toate că presa i-a ținut partea. În schimb, Regina Elisabeta își pierduse și fărâma de milă pe care o avea pentru ea, fiind auzită murmurând: „Ce fată proastă, ce fată proastă!... Ce fată proastă!”.
