Ziua în care Harry și William au aflat adevărul despre Charles și Diana: „Este adevărat că tati nu te-a iubit niciodată?”
După ani de tăceri, tensiuni și întrebări nerostite, momentul în care fiii Dianei au aflat adevărul despre căsnicia părinților lor a fost unul devastator.
Nu există în istoria recentă a Familiei Regale un episod mai încărcat emoțional decât acela în care Prințul William și Prințul Harry s-au confruntat cu realitatea: căsnicia părinților lor fusese un câmp de luptă, iar iubirea dintre Charles și Diana nu existase niciodată cu adevărat. Tina Brown, în „The Palace Papers”/„Secretele Palatului”, reconstruiește cu o precizie tulburătoare atmosfera acelor ani, în care băieții creșteau între două versiuni ale adevărului: cea a Dianei, intensă și dramatică, și cea a lui Charles, reținută și protocolară.
Tina Brown notează că, în perioada premergătoare interviului Dianei pentru Panorama, tensiunea din Palatul Kensington devenise aproape insuportabilă. Tot mai vulnerabilă și tot mai convinsă că trebuie să-și spună povestea, Prințesa Diana le transmitea diverse semnală cum că mariajul ei cu tatăl lor s-a încheiat.
Totuși, nu ei au fost cei care le-au spus direct ce se întâmplă între ei, ci au aflat din presă. „Toată pregătirea pe care o înduraseră pentru a prezenta o lume regală perfectă în care domnea decența a fost subminată de secretele murdare ale părinților lor”, conspectează Tina Brown în „Secretele Palatului”. „Băieții au fost îndurerați când tatăl lor a recunoscut în fața lui Jonthan Dimbleby că a fost forțat să se însoare cu Diana de către Prințul Philip și că i-a fost infidel soției sale cu doamna Camilla Parker Bowles. În dimineața zilei de 17 octombrie 1994, băieții au fost chemați în biroul directorului școlii pentru o întâlnire cu Diana, care dăduse fuga încă o dată la școala Ludgrove pentru a micșora daunele făcute de Charles. Evident, băieții au vrut răspunsuri. Potrivit lui Andrew Morton, William, pe atunci în vârstă de 12 ani, a întrebat-o: „Este adevărat, mamă? Este adevărat că tati nu te-a iubit niciodată?””.
Potrivit Tinei Brown, Charles a fost „șocat, rănit și complet nepregătit” pentru o asemenea confruntare. Era momentul în care propriul fiu îi cerea să confirme sau să infirme acuzația care îl urmărea de ani: că Diana fusese doar o alegere impusă, nu una dorită. Brown descrie reacția lui Charles ca pe o combinație de defensivă și durere, un tată care încerca să explice complexitatea unei căsnicii aranjate, în timp ce doi copii îl priveau cu ochii plini de teamă.
Reacția fiilor Dianei
Pentru Prințul William, episodul a fost un punct de cotitură. Tina Brown scrie că el a devenit „protectorul mamei”, convins că trebuie să o apere de orice nedreptate, reală sau percepută. Prințul Harry, mai mic, mai impulsiv, a absorbit emoția brută a momentului, fără să poată procesa contextul. Cei doi au rămas cu versiuni diferite ale aceleiași traume, iar acest lucru avea să modeleze felul în care au privit, ani la rând, atât pe Charles, cât și instituția monarhiei.
Interviul Dianei din 1995, în care a rostit celebra frază „Eram trei în acest mariaj”, a fost pentru băieți confirmarea publică a ceea ce aflaseră deja în privat.
„Interviul lui Martin Bashir cu Diana pentru emisiunea Panorama a provocat și mai multe răni. William, care începuse de doar două luni primul său semestru la Eton, a ales să vadă emisiunea singur în biroului lui dr. Gailey. După un an de frământări pe frontul de acasă, prințul era deja destul de sensibil. Regina a mărturisit chiar unei surse de la Palat că se temea că William ar putea avea o criză de nervi. Directorul școlii era și el îngrijorat. (...) William i-a mărturisit unui coleg de clasă că, de îndată ce a văzut chipul mamei sale apărând pe ecran la interviu, a fost cuprins de un sentiment de groază. E jalnic să te gândești la el stând acolo singur, privind cum mama lui le oferea spectatorilor informații. (...) Harry, încă la Ludgrove, a refuzat să urmărească emisiunea, dar mai târziu s-a supărat pe Bashir pentru întrebările sale iscoditoare, nu pe decizia mamei lui de a le răspunde.”
Brown notează că Prințul William a fost „devastat”, simțind că mama lui expusese nu doar căsnicia, ci și fragilitatea familiei lor. „Când dr. Gailey s-a întors în biroul său de la Eton pentru a-l lua pe William, l-a găsit, după cum a consemnat Robert Lacey, „prăbușit pe canapea, cu ochii înroșiți de plâns.” S-a adunat repede pentru a se întoarce în camera lui. Dar, după o oră, când Diana l-a sunat, William a refuzat să preia apelul.” La întoarcerea acasă, „William a fost furios că Diana îi denigrase tatăl și că pomenise de Hewitt (ofițerul James Hewitt, devenit amantul ei, n.r.). S-a simțit umilit că totul fusese difuzat la televizor, lucru care, știa bine, avea să ducă inevitabil la un mare chin din partea prietenilor săi.”
Prințul Harry, în schimb, a internalizat furia, o furie care, după cum scrie autoarea, „avea să ardă în el ani întregi”.
Momentul în care au aflat adevărul nu a fost doar o discuție dificilă, ci începutul unei rupturi care avea să se adâncească în timp. Brown explică limpede: nu doar căsnicia părinților lor s-a destrămat, ci și percepția copiilor asupra tatălui lor. Charles a rămas, pentru Prințul William, un om complicat, greu de citit, iar pentru Prințul Harry, un simbol al unei instituții care i-a rănit mama.
FOTO: Profimedia, Getty Images
