EXCLUSIV Vero Căliman și noua viață după era Zurli: „Am rămas foarte conectată la copilăria mea”
Mulţi ani s-a identificat cu Fetiţa Zurli, personajul care a bucurat mai multe generaţii de copii. Acum şi-a descoperit noi valenţe, folosindu-şi vocea şi ideile tot pentru a colora universul celor mici.
Am avut ocazia să cunoaştem „fenomenul Zurli“ atât la evenimentele OK! VIP Kids Party, cât şi în sălile pline de copii care cântau la unison „Am o căsuţă mică aşa, aşa, aşa…“. Şi am fost şi martorii scindării echipei, care a marcat sfârşitul unei poveşti frumoase, dar şi începutul altora noi, la fel de ambiţioase. Astăzi vrem s-o cunoaştem mai bine pe Vero Căliman (37), care a venit la primul ei shooting „civil“ fără acel blond şi fără acele codiţe care au consacrat-o, dar cu acelaşi spirit vesel care binedispune şi incită la joacă, cu cântece noi, o invitaţie la un festival dedicat familiilor, o cărticică proaspăt ieşită de la tipar şi o poveste de viaţă din care înţelegem că drumul ei în acest univers colorat era inevitabil.
OK!: Ce mai faci, Vero? Te vedem peste tot, ești tot mai solicitată în diverse direcții.
Vero Căliman: Da, pentru că acum mi-am descoperit mai multe valenţe. Înainte eram implicată într-o singură activitate, cu care ajungeam în multe locuri. Aveam costumul, mă urcam în mașină și stăteam unde eram pusă.
Câți ani ai fost Fetița Zurli?
Vero Căliman: 14 ani.
I-ai resimțit?
Vero Căliman: I-am resimțit în momentul în care povestea Zurli s-a încheiat. Acum am alt ritm, altă stare, alt tip de oboseală – nu mai sunt atât de obosită emoțional.
Deci ai ieşit, totuşi, pe plus.
Vero Căliman: Sunt pe plus din toate punctele de vedere.
Au fost multe discuții la momentul destrămării echipei. S-a vorbit și despre trădare...
Vero Căliman: Din partea mea? În niciun caz! Chiar se făceau glume pe seama mea că eram „soldatul perfect“. Da, am fost „soldatul perfect“, nu are nimeni ce să-mi reproșeze. Apoi am luat niște decizii și, imediat cum am plecat din trupă, am fost căutată de mai multe case de producție care își doreau să facă muzică pentru copii cu vocea mea, însă am ales să refuz. Mi-ar fi fost, probabil, mult mai ușor dacă aș fi acceptat, dar în acel moment am simțit că asta înseamnă să rămân loială proiectului din care am făcut parte. Dar nu cred că a observat nimeni chestia asta. Eu, una, am sufletul împăcat. Însă tocmai pentru că nu am intrat în alte proiect imediat, mi-a fost greu. Nu poate să-și imagineze nimeni cât de greu mi-a fost!
Cât timp a trecut de atunci?
Vero Căliman: Doi ani și jumătate.
Și cât timp ți-a luat ca să te liniștești?
Vero Căliman: Doi ani și trei luni. (râde)
Deci e de dată recentă.
Vero Căliman: Da, pentru că ai senzația că ai trecut peste toate și că ești bine, însă mai vine un val, mai vine o situație – pentru că au existat multe momente în care n-am fost bine primită, tocmai pentru că unii și-au imaginat că aş fi o „trădătoare“. Dar lumea nu știe toată povestea. Eu a trebuit să plec de acolo, a trebuit să spun că partea aia s-a încheiat pentru mine, ca să pot merge mai departe. Din fericire, toată situația asta m-a forţat să-mi demonstrez că sunt capabilă de mult mai multe decât am crezut.
Oricum, era o poveste care s-ar fi oprit, probabil, de la sine, că nu puteai fi Fetița Zurli de la 20 de ani toată viața.
Vero Căliman: Ba da, aș fi putut să fiu toată viața. Copiii nu au nicio treabă. Doar adulții observă anumite aspecte și le comentează, dar copiii intră în poveste. Personajul meu s-ar fi putut transforma, iar eu aș fi putut sta mult timp acolo. Deci ruptura n-a plecat de la mine, asta nu știe lumea. (zâmbește amar)
„Până acum doi ani, multă lume nici nu ştia care este numele meu adevărat”
Voi ați fost invitați la mai multe evenimente OK! VIP Kids Party, iar noi am înțeles atunci care era „efectul Zurli“. Îți lipsește vibe-ul ăla?
Vero Căliman: Am înțeles că-l pot accesa oriunde. Am și energia, am și vocea, am și inspirația... și mi-a luat ceva timp ca să înțeleg că sunt toate în mine. Doar le-am împrumutat pentru o perioadă. Eu sunt Vero Căliman, o actriță care a jucat cu pasiune un personaj care a ajuns să fie extrem de iubit de copii. Dar personajul nu-mi aparține, eu l-am întrupat atâta timp cât mi-a fost dat mie să-l fac. Mai departe, el își face în continuare treaba. Iar acum am descoperit că pot să declanșez acea starea de spirit și să accesez acea formă de-a mă juca cu energia ca să-i fac pe oameni să se simtă bine. Pentru mine asta a fost întotdeauna motivația principală. Cât despre notorietate, că-mi mai spun prietenii: „Eşti vedetă, eşti faimoasă“, nu, nu sunt. Până acum doi ani, multă lume nici nu ştia care este numele meu adevărat.
Dacă fac un calcul, aveai vreo 20 de ani când te-a descoperit Mirela Retegan.
Vero Căliman: Aveam vreo 21-22 de ani când ne-am întâlnit la mare, într-un loc de joacă pentru copii pe care-l gestionam şi unde activa o trupă de animatori, Zurli. Iniţial, eu voiam să mă angajez ospătăriţă, dar povestind că am experiență cu copiii şi că am lucrat ca bonă de la 11 ani (că se lipeau de mine toți copiii de la bloc), m-au angajat la acel loc de joacă. Şi eu când am văzut ce sunt în stare să facă cei din trupă, mi-am zis: „Wow, vreau și eu să fac asta!“ – că la noi, la Roman, nu exista așa ceva. M-am împrietenit cu ei, m-au luat sub aripa lor şi când Mirela m-a cunoscut personal, mi-a spus: „Când vii în București, ai un job“.
Deci chiar ai o karmă să fii în lumea asta.
Vero Căliman: Așa e. Și oricât am încercat să mă îndepărtez, tot acolo ajung. Pur și simplu, nu mă pot împotrivi.
Ești ca un copil mare care își caută copilăria?
Vero Căliman: Am fost. Acum sunt un copil mare care știe exact unde este copilăria și ce a învățat din ea. Știi care e marele meu atu? Că, deși încă nu am copii, am rămas foarte conectată la toate amintirile din copilăria mea. Adică simt în continuare toate emoțiile alea extrem de puternic. Am și maturitatea unui adult, dar înțeleg și cum are nevoie un copil să fie văzut, auzit, ascultat.
Mai ales că tu n-ai avut o copilărie ușoară.
Vero Căliman: Am avut o copilărie foarte frumoasă până la 7 ani, de vis! După care, după moartea tatălui meu, s-a rupt totul şi m-am simțit tare singură.
Mai ai fraţi?
Vero Căliman: Mai am o soră cu 11 ani mai mare. Însă tocmai în anul în care l-am pierdut pe tata, ea a ajuns la majorat și după alte trei luni a plecat de-acasă. Eu, care făceam gimnastică și eram plecată de vreun an la Deva, am fost retrasă de-acolo. Iar mamei, care s-a trezit văduvă la 43 de ani, i-a fost foarte greu și nu a știut cum să gestioneze situația. Relaţia noastră n-a fost una simplă, dar am crescut împreună, am învăţat să ne acceptăm cum suntem fiecare şi să acceptăm că fiecare a făcut cât a putut la momentul respectiv.
Cum priveşte mama ta parcursul tău?
Vero Căliman: Mama îmi ştie toate suişurile şi coborâşurile şi e surprinsă de tot ce am trăit, la fel cum sunt şi eu. Când i-am dat să citească cartea mea, „IniMINImioara”, avea lacrimi în ochi, că nu-i venea să creadă că un copil de-ai ei a scris o carte, şi mi-a spus: „Doamne, mamă, dar de unde-ţi mai vin atâtea idei?“. E mândră de mine!
Ai adus-o să vadă lumea ta de la Bucureşti?
Vero Căliman: Da, de mai multe ori. Şi mulţi ani am luat-o cu mine şi-n vacanţele cu prietenii mei, şi la nunţile prietenilor. Am fost cu ea şi în Germania, şi în Austria, la Viena, unde locuieşte sora mea cu cei trei copii ai ei. Oricum, am un grup foarte apropiat de prietene, suntem toate din acelaşi oraş şi am venit împreună în Bucureşti, aşa că mama le cunoaşte bine, cu toate poveştile, tristeţile şi bucuriile lor şi… e parte din gaşcă. (zâmbeşte)
Şi gaşca pare că nu s-a schimbat. Cu fostul coleg de trupă, Lulu Varodi, ai făcut şi o campanie.
Vero Căliman: Da, am dat voce campaniei „Un pluş de siguranţă“, un proiect semnat Global Records şi Radio ZU. Suntem în continuare cu toţii prieteni şi încercăm să ne ajutăm. De exemplu acum, la Big Little Festival, Lulu a redevenit colegul meu, dar nu pentru că l-am adus eu, ci pentru că s-a făcut remarcat în echipa de la Radio ZU şi toată lumea a văzut cât este de talentat şi de bun pe organizare. Şi ceilalţi foşti colegi sunt acolo, Andreea Ghiţă joacă personajul festivalului, iar Răzvan Marina este MC la zona disco.
Deci v-aţi redescoperit alte roluri.
Vero Căliman: Am mers cu toţii mai departe, da, şi încercăm să avem grijă unii de alţii.
Tu te-ai reorientat spre cursuri, spre terapia prin joc, prin teatru…
Vero Căliman: Am făcut un master în teatru comunitar şi terapeutic, care abordează terapia prin artă într-un mod mai practic, invitând spectatorul să devină actor şi să proceseze diferite emoţii prin arta improvizaţiei. De pildă, iei o situaţie şi o joci. În general, această abordare este destinată lucrului cu cei din comunităţile defavorizate. Şi, în cadrul acestui proiect, am lucrat cu copiii de la sate şi cu copiii de la DGASPC din Bucureşti şi e absolut fascinant să văd cum un copil poate să se deschidă, sub ochii mei, doar pentru că primeşte puţină atenţie şi cineva chiar îl ascultă. Pe lângă asta, am scris şi regizat spectacole pentru copii, am scris o piesă despre importanţa reciclării aparatelor electronice şi electrocasnice. Şi, pentru al doilea an, sunt şi directorul creativ al festivalului Big Little Festival.
„Îmi doresc copii, nu-mi imaginez să treacă viaţa fără să simt şi genul acesta de iubire”
Dar ţie îţi mai rămâne timp şi pentru tine?
Vero Căliman: Nu prea. Am intrat în vrie acum un an şi uite că m-am trezit că toată vara n-am apucat să-mi iau o vacanţă. Dar, totodată, sunt perioade de construcţie şi perioade de odihnă. Aşa că nu-mi fac probleme, oricum ies în câştig.
Găsesc în cartea ta Copacul dorinţelor…
Vero Căliman: Da, se regăseşte fizic şi la festival. Practic, am luat un copac din mijlocul pajiştii, l-am umplut de panglici și i-am pus hârtiuţe pe care copiii și părinții lor să-și scrie dorinţele, pentru că puterea scrisului este atât de mare!
Văd că ai şi Colţul îndoielilor.
Vero Căliman: Despre asta este cărticica IniMINImioara, despre ce se întâmplă cu inimioarele pe care le desenează copiii, după ce ei adorm. Ele se duc într-un parc al inimioarelor şi, când se întâlnesc, se ascultă una pe alta. Numai că una dintre ele, care ajunge prima oară acolo și nu se poate juca cu celelalte, pentru ele sunt prea ocupate, începe să se îndoiască de ea, să aibă senzaţia că nu e suficient de bună. Şi aşa, ajunge în Colţul îndoielilor.
Şi inimioara asta eşti tu, cu îndoielile, dorinţele și nevoia ta de iubire. Apropo, ai iubit?
Vero Căliman: Acum nu, dar am fost îndrăgostită de câteva ori în viață şi am avut și o relaţie de şase ani.
Şi de ce s-a oprit?
Vero Căliman: Pentru că ne doream lucruri diferite. Se întâmplă să creşti alături de un om până într-un punct, din care fiecare o ia într-o altă direcţie. Dar am rămas prieteni şi eu chiar cred că doi oameni se pot despărţi în pace şi în acceptare.
Te-ai vizualizat și ca mamă?
Vero Căliman: Da, dintotdeauna. Și, privind la alegerile pe care le-am făcut în viaţă, asta s-a transpus și în activitatea mea. Dar chiar dacă încă nu sunt mamă, clar îmi doresc să şi cresc copii, nu doar să-i distrez. (râde) Nu-mi imaginez să treacă viaţa fără să simt şi genul acesta de iubire.
FOTO: Sorin Stana; make-up: Izabela Tiu; stilst: Madena; vestimentaţie: Peek&Cloppenburg
