Regele britanic care se purta mai bine cu amantele, decât cu soția! Pe iubite le răsfăța cu bijuterii și palate, nevasta era complet ignorată

Multe lucruri inedite ascunde istoria. De-a lungul vremurilor, regii și reginele își trăiau propriile vieți ca pe adevărate telenovele din ziua de azi.

Viața la Palat, mai ales în secolele anterioare, era o manifestare continuă a decadenței. Căci stilul regal concentra, cu precădere, petreceri fastuoase, mese îmbelșugate, vin nelimitat și partide de sex cât mai deocheate.

În ziua de astăzi, poate că ne mirăm de comportamentul depravat al Prințului Andrew, fratele Regelui Charles, însă acesta era mic copil față de orgiile care se făceau în vremurile de demult, la Palatele regale.

Astăzi, vă povestim despre viața deșănțată a unui suveran britanic: Regele Carol al II-lea al Angliei, supranumit monarhul petrecerilor fără sfârșit.

Regele Carol al II-lea al Angliei, monarhul petrecerilor fără sfârșit

Era celebru pentru obiceiurile sale bizare: dormea până la prânz, iar nopțile le petrecea în compania actrițelor și a poeților. Se pare că a avut o sexualitate exacerbată și peste 14 copii nelegitimi recunoscuți, în timp ce soția sa trăia o dramă. Regina oficială Ecaterina de Braganza era complet ignorată! Poate și pentru că n-a putut să-i ofere un moștenitor oficial.

Regele Carol al II-lea al Angliei, 1630 - 1685 și soția sa, Ecaterina de Braganza, 1638 - 1705. După o gravură de Frederick van den Hove, Foto Profimedia

În schimb, Regele Carol al II-lea al Angliei era foarte atent cu metresele sale, pe care le copleșea cu cadouri, bijuterii și palate, dar și cu titluri nobiliare.

O altă curiozitate legată de Carol al II-lea este că îi plăcea să hrănească maimuțe și papagali în dormitor, considerându-i „judecători mai buni decât miniștrii lui”.

Cel mai concludent lucru care atestă încă o dată cât era de atașat de amante este că, pe patul de moarte, tot la ele s-a gândit!

În 1685, Carol a suferit un atac de apoplexie. A murit după patru zile, la vârsta de doar 54 de ani, la Palatul Whitehall.

Pe patul de moarte, pentru prima oară, a cerut să se cheme un preot catolic și a primit prima și ultima miruire. Tot atunci a cerut fratelui său Iacob să aibă grijă de fostele sale metrese: "poartă-te bine cu Portsmouth și n-o lăsa pe săraca Nelly să moară de foame".

Boala sa bruscă a dus la suspiciunea de otravă în mintea multora, inclusiv a unuia dintre medicii regali; cu toate acestea, o analiză medicală modernă a considerat că simptomele bolii sale finale sunt similare cu cele ale uremiei (un sindrom clinic datorită disfuncției renale).

Regina oficială Ecaterina de Braganza s-a căsătorit târziu pentru femeile din timpul său! Zestrea ei a adus orașele porturi Tanger și Bombay sub control englez.

Ea a rămas însărcinată și a pierdut sarcina de cel puțin de două ori și, în timpul unei boli grave, în 1663, a crezut pentru un timp că a născut. Poziția sa era una dificilă, Carol a continuat să aibă copii cu numeroasele sale metrese însă el a insistat ca regina să fie tratată cu respect.

De-a lungul domniei sale, Carol a respins ferm ideea de a divorța de Ecaterina, chiar și atunci când Parlamentul a exercitat o presiune pentru a se naște un moștenitor oficial sau de a declara un succesor protestant.

Ecaterina a introdus obiceiul de a bea ceai în Anglia, un obicei care era deja foarte popular printre nobilimea portugheză la momentul respectiv. Ceaiul era importat în Portugalia de la posesiunile portugheze din Asia precum și prin intermediul negustorilor portughezi care făceau comerț în China și Japonia.

Ecaterina de Braganza (1638-1705), regină consortă a Angliei, Scoției și Irlandei (1662-1685), portret pictat în ulei pe pânză de sau după Dirk Stoop 1660-1661, Foto Profimedia

La moartea lui Carol al II-lea la 16 februarie 1685, Ecaterina a rămas în Anglia în timpul domniei lui Iacob al II-lea al Angliei și s-a întors în Portugalia în timpul domniei lui William al III-lea și Maria a II-a, după Revoluția glorioasă.

Ecaterina s-a îmbarcat la 29 martie 1692 spre Spania. S-a stabilit la Lisabona în 1693, la palatul Bemposta. Și-a asumat regența de două ori: în 1704 când Petru al II-lea al Portugaliei s-a dus la război pentru succesiunea la tronul Spaniei și în 1705 când regele a fost bolnav.

A murit la Lisabona în 31 decembrie 1705 și a fost înmormântată la Mănăstirea Jerónimos, în Belém, Lisabona.

Foto: Profimedia