Testamentul Regelui Carol I al României. Monarhul a creat moneda denumită leu și a avut cea mai lungă domnie din istoria țării
Carol I al României, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, a fost domnitorul și apoi regele României.
„Regele de oţel“, așa cum a fost supranumit, a condus România vreme de 48 de ani, având cea mai lungă domnie din istoria ţării.
Deși provenea dintr-o familie princiară germană, destinul său a fost strâns legat de România. Pe 2 aprilie 1866, politicienii români l-au propus conducător al Principatelor Unite Române. De numele primului rege pe care l-a avut România mare se leagă câştigarea Independenţei de stat, adoptarea primei Constituţii, făurirea statului modern român, dar şi construirea podului Anghel Saligny de la Cernavodă sau construirea primilor kilometri de cale ferată din România.
Tenacitatea, sobrietatea şi rigoarea cu care a condus România vreme de aproape cinci decenii i-au atras lui Carol porecla de ”Regele de oţel”. Crezul primului rege al României a fost ”Totul pentru ţară. Nimic pentru mine”.
La venirea lui Carol în ţară, România nu avea niciun kilometru de cale ferată. La moartea lui, exista o reţea de cale ferată de 3.800 de kilometri. Sub Carol au fost create Academia Română şi Banca Naţională a României. Tot Regele Carol I a creat moneda denumită leu. De numele lui Carol se leagă construirea celui mai lung pod din Europa, podul de la Cernavodă, care a purtat iniţial numele regelui.
În cartea ”Amintiri despre Regele Carol I”, tipărită de Meteor Publishing și distribuită de librarul.ro, apar detalii importante despre viața acestui personaj cheie aflat la conducerea țării noastre.
Iar testamentul lăsat de răposatul rege este încă un exemplu al abnegației cu care și-a exercitat rolul de suveran.
Carol a lăsat românilor un testament impresionant. A scris ultimele rânduri adresate celor pe care i-a condus vreme de 48 de ani la data de 26 februarie 1899.
”Alcătuind acest testament, mă gândesc, înainte de toate, la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut neîncetat şi care a avut deplină încredere în mine. Viaţa mea era aşa strâns legată de această de Dumnezeu binecuvântată Ţară, că doresc să-i las, şi după moartea mea, dovezi vădite de adâncă simpatie şi de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi şi noapte m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acuma o poziţie vrednică între statele europene: m-am silit ca simţământul religios să fie ridicat şi dezvoltat în toate straturile societăţii şi ca fiecare să împlinească datoria sa, având ca ţintă numai interesele statului.
Cu toate greutăţile pe care le-am întâlnit, cu toate bănuielile care s-au ridicat, mai ales la începutul Domniei mele, în contra mea, expunându-mă la atacurile cele mai violente, am păşit, fără frică şi fără şovăire, înainte pe calea dreaptă, având nemărginită încredere în Dumnezeu şi în bunul simţ al credinciosului meu popor. Înconjurat şi sprijinit de fruntaşii ţării, pentru care am avut totdeauna o adâncă recunoştinţă şi o vie afecţiune, am reuşit să ridic, la gurile Dunării şi pe Marea Neagră, un stat înzestrat cu o bună armată şi cu toate mijloacele spre a putea menţine frumoasa sa poziţie şi realiza odată înaltele sale aspiraţiuni.Succesorul meu la tron primeşte o moştenire de care va fi mândru şi pe care el o va cârmui, am toată speranţa, în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza: «Tot pentru Ţară, Nimic pentru mine», scria Carol I la vârsta de 60 de ani.
Acesta este doar un mic fragment din testamentul Regelui Carol I al României. Varianta sa integrală se regăsește în cartea menționată, ”Amintiri despre Regele Carol I”, carte editată de Sidney Whitman în 1899, ca ”o lucrare pe care orice om politic ar trebui s-o consulte, dacă nu dorește să rămână în necunoștință de cauză în privința multor aspecte din istoria politică a vremurilor noastre.”
Foto: Profimedia
