60 de ani de la moartea lui James Dean, nemuritorul rebel al filmelor hollywoodiene

Fraza stereotipă “Pe 8 februarie, ar fi împlinit 83 de ani” nu-şi are locul în această poveste. Pentru că James a fost chiar simbolul suprem al expresiei “Live fast, die young.” A avut doar trei pelicule hollywoodiene de mare calibru şi a murit fulgerător la 24 de ani, dar a devenit un icon din aceeaşi categorie cu toţi greii Cetăţii Filmului. Care a fost secretul farmecului nemuritorului rebel?

Azi se împlinesc 60 de ani de la fulgerătoarea moarte a celui care a fost chiar simbolul suprem al expresiei “Live fast, die young.” A avut doar trei pelicule hollywoodiene de mare calibru şi a murit fulgerător la 24 de ani, dar a devenit un icon din aceeaşi categorie cu toţi greii Cetăţii Filmului. Care a fost secretul farmecului nemuritorului rebel?

James Dean a fost un amestec de sex-appeal, candoare, talent şi autenticitate. Da, fetele începeau să strige în extaz când el apărea pe ecran. Şi da, lui James îi plăcea să-şi joace până la capăt rolul de rebel. Natalie Wood a rămas uimită când l-a văzut pentru prima dată la filmările pentru “Rebel fără cauză” intrând altfel decât toţi ceilalţi actori, pe fereastră. Cât despre echipa de filmare de la “Giant”, toţi au rămas cu gura căscată când Dean s-a desfăcut la pantaloni şi a urinat chiar în faţa lor. “Dacă pot face asta, pot face orice în faţa camerei cu Liz Taylor”, a replicat el. Ulterior, regizorul filmului, George Stevens, avea să se declare exasperat de faptul că starului nu-i plăcea defel să tragă duble, iar pe parcursul filmărilor, două săptămâni purtase aceeaşi cămaşă. Unul dintre fotografii care a lucrat cu el spunea că trăia ca un câine vagabond. Iar criticii comentau că se-mbracă “ca un pat nefăcut”. Dar Dean se voia dintre cei care, asemenea lui Marlon Brando, încălcau orice regulă şi, conştienţi de sex-appealul lor mai puternic decât orice costum de firmă, erau preocupaţi de esenţa actoriei, nu de ambalaje superficiale. În acelaşi timp, Dean cel dur păstra pe noptiera lui volumul “Micul Prinţ”, al lui Antoine de Saint-Exupéry, din care cita adesea, şi îi plăcea să creadă că al doilea lui nume, Byron, venea de la poetul romantic Lord Byron... El era tipul cool al anilor ’50, care devenise un model pentru toţi adolescenţii, cu fascinaţia lui pentru viteză şi cursele de maşini. Dar tot el era băiatul care în copilărie obişnuia să scrie câte-o dorinţă pe un bileţel, pe care-l aşeza sub pernă înainte de culcare, pentru ca mama sa, Mildred, s-o citească pe ascuns şi s-o îndeplinească a doua zi. Acelaşi băiat care, pe la nouă ani, izbucnise în plâns în mijlocul clasei pentru că-i era dor de mama lui, pe care tocmai o pierduse, aceasta suferind de cancer. O pierdere de care nici nu a avut timp să se vindece…

Tot cam pe-atunci, James s-a mutat la ferma unchiului său, din apropiere de locul său natal, în acelaşi stat american Indiana, tatăl său hotărând că nu poate avea grijă singur de el. E ferma la care s-a ales cu dinţii din faţă sparţi, când a căzut în hambar, ulterior fiind nevoit să poarte o punte dentară. Noroc cu tatăl său, care era tehnician dentar. Mai târziu, pe la 20 de ani, Dean făcea glume, punându-şi proteza în paharul cu bautură al câte unui prieten! Tot din perioada petrecută la fermă datează o stranie prietenie a sa cu un anume pastor metodist, James DeWeerd, îndelung discutată în biografiile lui ulterioare – mulţi susţin că viitorul actor ar fi avut o relaţie intimă cu pastorul, acelaşi care i-ar fi suscitat şi interesul în cursele de maşini. Mai mult, există şi o legendă cum că Dean însuşi i s-ar fi confesat lui Liz Taylor, partenera lui din “Giant”, că ar fi fost abuzat sexual de un pastor la doar doi ani de la moartea mamei lui. Este, desigur, discutabil dacă această experienţă sexuală a fost reală. Dar dacă există un sâmbure de adevăr, atunci acolo se află rădăcinile bisexualităţii cu care imaginea lui Dean a rămas ştampilată pentru totdeauna. Iar argumentele din această categorie continuă. După ce s-a mutat în California, pentru a locui cu tatăl său şi cea de-a doua soţie a acestuia, James a studiat o vreme actoria la U.C.L.A. Şi, dornic să reuşească în acest domeniu, s-a angajat ca... parcagiu la studiourile CBS, unde a fost remarcat tot de un bărbat, Rogers Brackett, care lucra la o agenţie de publicitate. O altă relaţie discutată a lui James, graţie căreia a obţinut contacte importante în industria filmului. Dar, dincolo de orice bârfă, celebrul răspuns pe care se spune că actorul l-a dat când a fost întrebat în particular dacă e homosexual e suficient: “Nu, nu sunt. Dar nici nu voi trece prin viaţă cu o mână legată la spate…”. Lui Dean îi plăcea să experiementeze, să aibă lista opţiunilor deschise, era atât de tânăr, iar călătoria lui părea că abia începe.

La îndrumarea lui Brackett s-a mutat la New York, unde a început să joace în diverse seriale produse de CBS, fiind admis în paralel la celebrul Actors Studio, al lui Lee Strasberg. Iar după apariţia pe Broadway în 1954, în piesa “The Immoralist”, ofertele de la Hollywood au început să curgă. Regizorul Elia Kazan, aflat în căutarea unui Brando necunoscut, l-a ales imediat pentru rolul principal din filmul “La est de Eden”. Şi aşa, James a devenit peste noapte un superstar. Habar n-avea că aceasta avea să rămână singura peliculă pe care a văzut-o lansată. Foarte repede au urmat filmările pentru “Rebel fără cauză” şi “Giant”, două performanţe actoriceşti de netăgăduit.

Pentru fanele lui înfocate, există şi suficiente poveşti de partea cealaltă a baricadei, care să le liniştească - pline de romantism, dar şi de încărcătură erotică. Cea mai cunoscută legătură heterosexuală a lui a fost cu actriţa italiană Pier Angeli, pe care a întâlnit-o la Studiourile Warner Bros. “Mergeam pe plajă, unde ne cuibăream într-o căsuţă ferită de ochii lumii. Petreceam o grămadă de timp acolo, ne prosteam ca nişte copii şi vorbeam despre orice. Ne înţelegeam perfect. Eram ca Romeo şi Julieta, inseparabili. Ne iubeam atât de mult, încât de multe ori ne venea să intrăm pur şi simplu în mare ţinându-ne de mână, fiindcă ştiam că mereu vom fi împreună”, a povestit Angeli la 14 ani de la moartea lui. Chiar şi regizorul Elia Kazan a recunoscut că i-a auzit pe cei doi făcând dragoste pasional în cabina actorului. Mama ei, însă, ca dintr-o premoniţie pentru ceea ce ar fi fost o nefericire şi mai mare pentru fiica sa, i-a interzis lui Pier să se mai vadă cu tânărul acela nebun, ciudat îmbrăcat şi cu obiceiuri de şmecheraş, cum erau cursele de maşini. Iar în 1954, când James se afla la New York, Pier a uluit lumea, anunţându-şi logodna cu actorul Italian Vic Damone. La nici o lună, s-a şi căsătorit cu el. Şi, deşi Dean a negat zvonul cum că ar fi urmărit nunta de undeva de aproape, pe motocicleta lui, fără îndoială că această ruptură l-a durut.

În palmaresul lui mai e menţionată Liz Sheridan, cu care a avut o aventură – actriţa care mai târziu a interpretat-o pe mama lui Jerry Seinfeld. Iar pentru cei care au îndoieli în privinţa performanţelor lui James în compania femeilor, s-o întrebe pe Ursula Andress. Ea, James şi Marlon Brando au alcătuit, la un moment dat, un triunghi amoros incendiar la Hollywood. “Dean venea târziu la mine acasă. Dar intra ca un animal sălbatic şi nu-mi plăcea cum mirosea. Iar dacă ieşeam în oraş la un local, la un moment dat dispărea de la masă şi mă lăsa singură. După aceea venea din nou la mine acasă şi-şi cerea scuze. Brando voia să ştie care dintre ei era un iubit mai priceput. Înnebunea de curiozitate…”, a mărturisit pe şleau Ursula.

Dean nu conştientizase foarte bine că intrase într-o cursă sexuală tocmai cu Brando, cel pe care-l idolatriza. Dar cu siguranţă în mintea lui se luase la întrecere cu el într-ale actoriei. N-a mai apucat să ducă provocarea până la capăt, căci pe 30 septembrie 1955, a pierit fulgerător într-un accident de maşină, cu Porsche-ul său recent cumpărat. Ironia face ca, exact cu două ore înainte de accident, James să fi fost amendat pentru viteză. Şi cu doar câteva săptămâni înainte, să fi filmat un promo cu mesajul: “Conduceţi cu grijă. Viaţa pe care o salvaţi s-ar putea să fie a mea!”. A pierdut-o, însă, cu mai puţin de o lună înainte de lansarea filmului “Rebel fără cauză”. Cea mai puternică imagine pentru tinerii acelor vremuri – dar la fel de cool şi azi – James Dean rămâne unic în istoria Hollywoodului. Nimeni n-a mai reşuit să lase într-un timp atât de scurt o amprentă atât de puternică în lumea filmului. Aşa se şi explică şi cele două nominalizări post-mortem la Oscar, primele de acest fel din istoria Academiei Americane de Film! “Modelul meu a fost James Dean. Am crescut cu el. «Rebel fără cauză» a avut un efect extraordinar asupra mea”, a mărturisit marele Al Pacino.

FOTO GULIVER/GETTY IMAGES/REX FEATURES