Faye Dunaway, lipsită de maniere pe platourile de filmare. În mijlocul unei crize de nervi, i-ar fi spus unui asistent „micuţule homosexual“
Actriţa este plină de energie şi îşi doreşte să revină pe firmament la 79 de ani. Dar pentru asta, trebuie să scape mai întâi de acuzaţiile că este... o divă imposibilă! Însă poate?
Anul trecut, când Faye Dunaway a fost concediată din producţia de pe Broadway Tea at Five, în care o interpreta pe Katharine Hepburn, nimeni nu a fost mirat. Cel puţin nu cei care au mai lucrat cu ea. Nimeni nu şi-a pus problema că Faye nu s-ar fi ridicat la nivelul cerinţelor rolului. Nicidecum. Problema cu Faye, care rămâne o fermecătoare divă şi la peste 70 de ani este că... cere prea mult. De la ea. Şi de la echipa cu care lucrează. Dar nu prea ştie să ceară frumos. De multe ori o face prin crize virulente. Asta şi spunea, mai exact, motivul oficial al concedierii de anul trecut: comportament abuziv. Un motiv care a mai fost folosit pe seama divei. „Era tot timpul nervoasă. Şi a considerat că nu a fost tratată pe măsura valorii ei“, a explicat un membru al echipei spectacolului. Lucrurile par, însă, şi mai urâte, dacă ascultăm alte surse din culisele producţiei, care spun chiar că actriţa s-ar fi certat foarte urât la repetiţii, că ar fi pălmuit un membru al echipei şi ar fi aruncat cu diverse obiecte. Ba chiar că ar fi întârziat 2 ore, că nu-şi învăţa replicile şi că nu îl lăsa pe regizor să o privească direct în ochi. Iar lista este interminabilă: Faye ar fi lăsat mesaje vocale membrilor echipei în mijlocul nopţii. La o şedinţă foto ar fi dat cu o salată de pământ, urlând că ea trebuie să aibă grijă de greutatea ei. Iar în mijlocul unei crize de nervi, i-ar fi spus unui asistent „micuţule homosexual“. „A creat o atmosferă ostilă, înfricoşându-i pe cei cu care a lucrat“, puncta reporterul Michael Riedel, cunoscut pe Broadway.
O listă care nu o ajută deloc acum pe Faye să revină. Cât este adevăr şi cât bârfă răutăcioasă din criticile care i se aduc divei? Nimeni nu se îndoieşte de carisma şi talentul ei. La 79 de ani, Faye Dunaway este, pe bună dreptate, un icon hollywodian, care a urcat pe firmament odată cu apariţia în pelicula Bonnie şi Clyde cu Warren Beatty, din 1967. Personajele pe muchie de cuţit, problematice au devenit din acel moment centrul de interes al lui Faye. O atracţie care, însă, avea să se întoarcă împotriva ei, spune ea. În 1974, a interpretat o femeie fatală cu două feţe în Chinatown, iar doi ani mai târziu, a câştigat Oscarul cu rolul unei crude directoare de producţie TV în Network. „Aceste roluri mi-au construit o imagine ireală, de femeie rea şi insensibilă, iar acum îmi este greu să mai găsesc roluri care să transmită blândeţe, bunătate, vulnerabilitate, fiindcă oamenii mă asociază cu un alt gen de femeie“, explica ea la un moment dat.
Peste toate, avea să aterizeze cu greutate fenomenala ei interpretare a unei Joan Crawford abuzive în Mommie Dearest. „Este o partitură care pur şi simplu s-a întipărit în mintea oamenilor şi a ajuns să se confunde cu imaginea mea“, spune Dunaway, considerată de unii colegi prea nervoasă şi dură. Asta pentru că este ambiţioasă şi vrea să lucreze la cel mai înalt nivel, susţine ea. „Viaţa este un continuu proces de îmbunătăţire, un drum pe care, la fiecare pas, încerci să fii tot mai bun şi mai bun. Este lupta către perfecţiune, ştiind că, de fapt, nu vei obţine niciodată perfecţiune. Dar faptul că te lupţi ca să o obţii, asta face diferenţa“, spune Faye. Ce-i drept, stilul acesta dur şi critic Faye îl aplică, în primul rând, cu ea însăşi. Ea este cel dintâi critic al ei. Iar perfecţionismul de care suferă nu este un lucru bun întotdeauna. Uneori te împinge să atingi culmi nebănuite. Alteori, îţi blochează procesul creativ. Este ceea ce s-a întâmplat şi cu debutul ei regizoral, pelicula Master Class, care nu a mai ajuns să fie niciodată lansat tocmai din această cauză: Faye nu a fost niciodată mulţumită de calitatea muncii ei. „Este o perfecţionistă din toate punctele de vedere. Şi nu spun asta ca pe ceva rău. Când lucrează la ceva, o face cu maximă pasiune. Se implică cu toată fiinţa în tot ceea ce face“, spune Danielle de Niese, care a lucrat cu ea la acest film neterminat.
Totuşi, dincolo de acest perfecţionism, Faye are şi laturile ei sumbre. Care nu au ieşit la suprafaţă doar la scandalul de pe Broadway. Faima de divă dificilă s-a construit în timp. Roman Polanski, regizorul Chinatown, i-a spus unui reporter Rolling Stone că Faye i-a dat nişte dureri uriaşe de cap. O explicaţie incredibilă, dar şi amuzantă a durerii lui de cap există în cartea lui Peter Biskind, Easy Riders, Raging Bulls, care scrie că odată, la filmările Chinatown, Faye ar fi urinat într-o conservă pe care i-a aruncat-o lui Polanski în faţă. Iar una dintre marile voci care au atacat-o a fost nimeni alta decât Bette Davis. Da, Bette a avut un război nesfârşit cu Joan Crawford - dar şi cu cea care a jucat-o pe Joan în Mommy Dearest, chiar cu Faye.
Experienţa lui Davis s-a petrecut în 1976, la filmările pentru The Disappearance of Aimee. „Faye Dunaway este cea mai rea persoană de la Hollywood şi oricine ar sta în locul meu pe acest scaun ţi-ar spune acelaşi lucru“, a decretat fără tăgadă Bette Davis în 1998, la 81 de ani, în emisiunea lui Johnny Carson. „Nu cred că avem timp să explicăm toate motivele. Pur şi simplu nu este cooperantă“, a adăugat ea, spunând că, atunci când a lucrat cu ea, a trebuit s-o aştepte cu orele până era gata.
Acuzaţia întârzierilor neprofesioniste exista, aşadar, încă de acum mai bine de 30 de ani... Oare Davis îi confunda imaginea cu cea a adversarei sale de o viaţă, Joan Crawford? Faye a tăcut atunci. Abia în 1995, la şase ani după moartea lui Bette, a făcut o menţiune de două rânduri în autobiografia ei, „Looking for Gatsby“: „Am tăcut prea mult în legătură cu Bette Davis. Nu am vrut să intru în discuţii cu presa şi cred că asta mi-a prejudiciat imaginea“. Este foarte posibil ca asta să-i fi făcut rău, dar... la 79 de ani este cam târziu pentru Faye să mai schimbe ceva. Privind acest istoric, poate că ar fi trebuit, mai degrabă, să-şi asume public latura de divă dificilă, aşa cum a făcut-o Bette însăşi, pentru ca oamenii să ştie la ce să se aştepte. Asta nu îi ştirbeşte din farmec sau talent.
