VIP-uri în familie: Trei generaţii

Am invitat cinci femei de succes, alături de mame, fiice, bunici, la o celebrare a feminităţii în familie. Pentru a afla ce anume le face femeile frumoase şi puternice de azi, ce-au moştenit şi ce transmit mai departe. Trei femei blonde, care spun bancuri pe bandă rulantă. Trei femei serioase, care au poveşti de viaţă

Am invitat cinci femei de succes, alături de mame, fiice, bunici, la o celebrare a feminităţii în familie. Pentru a afla ce anume le face femeile frumoase şi puternice de azi, ce-au moştenit şi ce transmit mai departe.

Iuliana Marciuc, Svetlana & Ana

Trei femei blonde, care spun bancuri pe bandă rulantă. Trei femei serioase, care au poveşti de viaţă incredibile. Şi, nu în ultimul rând, trei mame, care roiesc în jurul micuţului David, fiul Iulianei şi-al lui Adrian Enache.

Cum vă alintaţi reciproc?

Ana Eu sunt Maia.

Svetlana Iar eu sunt Daiaia, pentru David şi prietenii lui.

Şi pe Iuliana cum o alintaţi?

Ea n-a avut un nume de alint. Eu n-am fost alintată, ea n-a fost alintată...

Iuliana În schimb, compensează David cu vârf şi îndesat. (râde)

Care e diferenţa de vârstă dintre voi?

De câte 20 de ani.

Tu, Iuliana, ai fi vrut să ai fetiţă?

Nu, mi-am dorit numai băiat.

Eu am vrut să am fată, deşi Iuliana era cam băieţoasă.

Parcă mi-aduc aminte nişte părinţi veniţi pe la uşă, cum că le-am bătut băiatul. (

)

Pe vremea aia avea nişte cozi lungi... Şi i se spunea Sultăniţa Popii. Era foarte bună la învăţătură şi era comandant de unitate, adică pe toată şcoala, cum era pe vremea pionierilor.

Vă mai şi supăra?

Nu mă supăra, pentru că-şi făcea sin­gură lecţiile, studia singură după culegerile de matematică şi fizică, îi plăcea engleza.

Şi la bunica ce făceai când mergeai?

Maia, ţi-aminteşti când făceam în fie­care duminică prăjituri?

Da, îţi plăcea să vii la mine. Eu eram încă la serviciu pe vremea aia, dar ne vedeam dumini­ca. Tot la mine a făcut şi primii paşi!

Şi, Maia, tot tu m-ai învăţat să calc cămăşi, să le împăturesc... Norocul meu e că Adrian îşi face singur bagajul! (

)

Şi când a avut Iuliana primul prieten?

Noi am avut casa deschisă pentru toţi colegii Iulianei, care aveau probleme sentimen­tale şi se fereau să le discute cu părinţii. Aşa că ştiam şi toate problemele ei sentimentale.

Bine, eu am fost întotdeauna foarte bună prietenă cu mama...

Ce reacţie a avut când i-ai spus că divorţezi?

Evident, nu i-a convenit. Nu era ceea ce şi-au dorit ea sau tata pentru mine. Dar, mo­derni fiind, au înţeles că a fost spre binele meu.

Maia, ce părere aveţi despre faptul că Iuliana nu s-a căsătorit cu Adrian?

Nu e treaba mea. Şi nu hârtia contează! Chiar şi mama mea a divor­ţat de primul ei soţ, cu care se că­sătorise prin 1912. Şi asta pentru că, după ce el fusese luat prizonier la ruşi în Primul Război Mondial şi s-a întors abia după şase ani, relaţia lor n-a mai fost aceeaşi.

Adrian cum se înţelege cu două „soacre“?

Nu putem vorbi despre asta, pentru că nici nu stăm cu toţii împreună. Iar atunci când e cu noi, Maia e o prezenţă extrem de discretă.

Dar cum se descurcă David cu trei mame?

De-obicei, suntem câte două, câte două. Când este mama lui, eu nu mă mai bag.

Pentru că avem păreri diferite.

Eu, de când am născut, am avut ajuto­rul mamei. Apariţia lui David ne-a schimbat tuturor programul, dar e ceva firesc.

Ce fel de mamă crezi că eşti?

Eu sunt mai puţin exigentă decât a fost mama, e evident, probabil şi datorită vârstei la care l-am născut pe David.

Sunteţi, însă, patru generaţii în casă, un aspect pe care l-ai folosit atunci când ai dat numele căminului de bătrâni pe care tocmai l-ai deschis anul acesta. Cum ţi-a venit ideea unui asemenea business?

Ideea a pornit de la o fotografie făcută de voi anul trecut, când ne pregăteam de şcoală cu David, şi ne-am reunit toţi patru în acelaşi cadru: noi trei şi cel mic. Apoi, am pierdut o bună prietenă de-a mea şi mergând la ea la spi­tal, în ultimele zile, mi-am dat seama că mă pot implica foarte uşor în a ajuta cadrele medicale. În plus, vreau să schimb şi această mentalita­te, cum că părăseşti un părinte într-un azil. Cel puţin, căminul de seniori deschis de noi oferă condiţii foarte bune, unde locatarii sociali­zează, au parte de tot felul de activităţi, au la dispoziţie o bibliotecă şi au parte de asistenţă medicală permanentă.

Ai clienţi?

Da, tocmai am primit un cuplu şi mai avem puţin şi ocupăm toate cele 29 de locuri.

A fost o investiţie serioasă.

Da, e o afacere de familie, pe termen lung.

Citeşte, de mâine, şi celelalte interviuri din seria 3 generaţii!

Foto: Sorin Stana