Interviu

FOTO Iuliana Tudor şi fiul ei, Tudor Văcăroiu: „Am discutat foarte serios despre un frăţior!“

FOTO Iuliana Tudor şi fiul ei, Tudor Văcăroiu: „Am discutat foarte serios despre un frăţior!“

O dată-n viaţă ai ocazia s-ovezi pe mămica Iuliana Tudor în acţiune. Şi cât de uşor pare pentru neobosita vedetă TVR să transforme şedinţa foto alături de băieţelul ei de trei ani într-o joacă de copii! Vorbim de eficienţa omului de televiziune, până la urmă...

Ce-ai învăţat tu de la Tudor în aceşti 3 ani şi nouă luni de existenţă ai fiului tău?

Iuliana Tudor În primul rând, fiul meu m-a învăţat să am răbda­re. O lecţie pe care nu mi-am asumat-o niciodată. Aşa mi-e firea. Acum n-am încotro şi mi-am dat seama că ritmul vieţii mele s-a mai aşezat un pic, mai ales când sunt în preajma fiului meu. Dacă trebuie să iau o decizie, acum mă gândesc de trei ori înainte. To­tul are altă viteză şi cred că e un echilibru pe care maternitatea îl aduce oricărei femei. Dacă tu, ca mamă, nu ai răbdare, probabil că vei construi um om la fel de impulsiv, la fel de răsfăţat. Şi am reînvăţat să mă joc, lucru pe care nu l-am mai făcut de foarte mulţi ani. Nu trece zi fără să ne jucăm, totul devine joc şi cred că aşa învaţă copiii cel mai bine.

Ziceai că te-ai mai domolit de când a apărut Tudor, dar eu te văd destul de iute. Nici nu vreau să-mi imaginez cum erai înainte, când aveai un ritm şi mai nebun.

Pentru foarte mulţi oameni care mă cunosc, ritmul vieţii mele a fost unul de nesuportat. Şi în cadrul echipei, oamenii care au rămas lângă mine au acelaşi ritm, sunt oameni care au înţeles că a fi eficient presupune o anumită dinamică. Cu atât mai mult cu cât lucrăm numai în direct. Totul se raportează la secunde în care eşti nevoit să reacţionezi. Nu oricine poate face asta. Faptul că lucrez în direct de aproape 15 ani a lăsat urme şi asupra sti­lului meu de viaţă. Sunt conştientă că nu e foarte uşor să mă ai parteneră. Acum, însă, pot spune că lucrurile s-au mai aşezat.

Pe Tudor îl văd, totuşi, cuminţel, liniştit, cu un temperament diferit de al tău. Îi seamănă mai mult soţului tău?

Da, seamănă foarte mult cu soţul meu şi mă bucur că e aşa. Vom vedea mai târziu, când va merge la şcoală, când va intra în alt mediu, va începe să-şi dorească lucruri, să afle, să descopere. Probabil că, atunci, şi ritmul lui se va accelera un pic. Dar, asta e mai puţin important.

Care e cea mai recentă întrebare încuietoare pe care ţi-a adresat-o Tudor?

Ieri, de exemplu, a văzut pe cer semiluna şi m-a întrebat: „Mami, cine a rupt luna?“. I-am zis că n-a rupt-o nimeni, doar că partea cealaltă nu se vede şi că-i explic eu mai târziu de ce.

Nu-ţi cere un frăţior?

Am discutat despre asta foarte serios, în trei. E deschis, a zis că vrea. Preferă un frăţior. Vedem. Am zis să lăsăm lucrurile să se întâmple aşa cum a fost şi în cazul lui, de la sine.

Nu te sperie o sarcină la o vârstă nu chiar atât de tânără, să zicem? 37 de ani...

Nu, eu consider că până pe la 42 de ani poţi să rămâi în­sărcinată fără probleme. Şi atâta timp cât vârsta mea biolo­gică nu prea are nicio legătură cu vârsta pe care o simt, cred că o să pot să fiu mamă şi în jur de 40 de ani. Să am acelaşi tonus de acum şi să ştiu cum să fiu aproape de copilul meu. Tinereţea, până la urmă, o ai în tine, o menţii.

Apropo de vârsta pe care o simţi, care ar fi aceasta?

18 ani. Am mai spus-o într-o zi unui coleg de-ai dvs., simt ca la 18, râd ca la 15, mă joc ca la 5.

Chiar şi silueta ta este una de 18 ani...

Da, păi uite cu ce mă hrănesc!

Specificăm, felii de grapefruit.

Da, am grijă la cum mă hrănesc. Singurul lucru la care nu pot să renunţ, deocamdată, dar va trebui, sunt dulciurile. Sunt înnebunită după torturi! Dar, în rest, am grijă, nu mă­nânc lucruri grele, carbohidraţi, paste, pâine puţină. Dar pot să spun că mănânc echilibrat, nu sunt adepta dietelor, dar am grijă la cantitate, seara mai ales. Contează şi genele. Şi faptul că fac mişcare. Pilates şi gimnastică acasă.

Dintre tine şi soţul tău, cine petrece mai mult timp zilnic cu Tudor?

Categoric, soţul meu. Eu ajung de la serviciu, atunci când sunt în Bucureşti, la 7, el ajunge pe la 6, atunci când pleacă bona noastră. Am ales aşa, tocmai pentru a petrece timp în trei. Să fim doar noi şi să simtă, aşa cum am trăit şi noi, ce înseamnă o familie. Am creat şi un ritual în weekend, mân­căm împreună, aşezăm masa împreună, fiecare e implicat direct în asta. Tudor aşază tacâmurile, mută masa cu tati, pune şerveţelele, lucruri din acestea simple.

Fiul tău vorbeşte cu cei din jur despre ce faci tu? Spune ceva de genul „Mami e la TVR!“?

Încă nu, pentru că acasă nu vorbim foarte mult despre asta. Soţul meu nu este din acelaşi domeniu şi stă departe de tot ce înseamnă lumea mea. Este manager la o firmă de construcţii, un domeniu tehnic, nicio legătură cu arta. Unii spun că e mai bine ca cei doi parteneri să activeze în acelaşi domeniu. Nouă ne e bine aşa. Este şi motivul pentru care am acceptat şi am înţeles dorinţa soţului meu de a nu apărea public alături de mine la evenimente sau oriunde merg în această calitate. Pentru relaţia noastră a fost şi este sănătos aşa.

De 18 ani sunteţi împreună, nu?

Da, anul ăsta facem majoratul.

Apropo de emisiunea ta, există un lucru pe care ai vrea să-l faci o dată-n viaţă şi încă nu l-ai făcut?

Am mai spus-o şi nu mi-a reuşit până acum. Să conduc un tren de viteză! (râde)

Să înţeleg că eşti un pic vitezomană?

E, nu chiar! (râde)

Foto: Sorin Stana; mulţumim Le Boutique Hotel Moxa, calea victoriei, nr. 129, Bucureşti