News

Amantele maneliştilor

Gata! Maneliştii asediază tabloidele. Teoretic e întâmplător. Practic n-are nicio legătură cu întâmplarea. După ceva vreme s-au prins că e o disproporţie între numărul de emisiuni tabloide, de ziare tabloide, de existenţe tabloide şi subiecte tabloide. Şi spontan au apărut câteva intrigi. Pe aici, pe colo, pe la maneliştii esenţiali. Pe principiul „avem şi noi amantele noastre“. Avem şi noi fostele noastre soţii. Dar nu asta contează. Contează că, în sfârşit, sunt promovaţi oameni talentaţi. Cu nişte voci senzaţionale. Cu melodii superbe. Cu dansuri şi mişcări esenţiale. Cu un fel extraordinar al lor de a fi. Cu hăhăit în loc de râs. Cu cicalacacichicea. Cu melodii de jale pentru petreceri. Era nevoie de nişte oameni autentici. Care greşesc gramatical superb. Care se îmbracă îngrozitor asumat. Practic de nişte oameni care este.

Adrian Copilul Minune a apărut primul cu amanta în ziare. Şi am admirat că nu s-au înghesuit. Pe principiul Zăvoranu şi Columbeanu. Nu, domne, pe rând! Când a terminat Copilul Minune cu ţigănia publică a urmat Nicolae Guţă. Un tip extraordinar. Un simbol al românilor ieşiţi la grătar. Un om cu voce şi cântece, de care România condusă de Traian avea şi are mare nevoie. Un bărbat care râgâie asumat. Ce să mai... un tip cu adevărat esenţial. Privim cu admiraţie la acel straşnic obicei în care s-a însurat omul. La 14 ani, cu fosta soţie. E stabilită treaba că e o vârstă la care poţi deja să ai castel. De ce n-ai avea soţie? Frumuseţea tradiţiilor. Bravo! S-a certat puţin cu femeia. Puţin, că intră Vijelie.

Şi el tot pe amantlâc a mers. Consecvenţa. Dar a complicat puţin. Cu răpire. Cu chestii. E mai artist. Prilej bun pentru Simona Gherghe să-l invite pe Sorinel Puştiu. Un om construit pentru a apărea la televizor. Un om cu mult conţinut. Un om cu care ai ce vorbi, domne! Cazul Vijelie, având şi mult conţinut, a preluat speţa şi Realitatea TV. Oameni cu spirit analitic. Cu principii jurnalistice solide. Cu opinii avizate. Plăcându-i foarte mult, Vijelie a mai scos o amantă. Şi pentru că, nu se rupea... au mai chemat un elefant. Publicul e cu sufletul la gură. Maneliştii ne reprezintă. E iar Revelion. Sunt din nou celebrităţile momentului. Suntem o ţară asumată. Mai ales în neputinţă. Ne place să fim ăştia. Salam pleacă la Paris. E foarte bine. Să le fie clar tuturor cine suntem. Atâta ne cizelăm. Atâta ne sofisticăm. Nu, tată! Cu Salam la Paris înainte!

Comentarii

Articole asemănătoare

News

Neam săturat de voi!

A judeca fără nuanţe, laolaltă, e ceea ce doar un popor nu cu preşedintele suspendat, cât cu logica suspendată poate face. Te-ai gândi mai degrabă decât cui îi foloseşte suspendarea preşedintelui, cui îi foloseşte suspendarea logicii. Că şi naivitatea poate fi admirată o perioadă.

News

Scenariile înfrângerii lui Bute

România zilelor ăstora e proptită în colţul în care s-a băgat Bute să o încaseze. Noi având o disproporţie mare între numărul de emisiuni şi numărul de subiecte

Interviu

Oana Mareş: „Dragoş e regizorul fericirii mele“

E o replică dintr-un film. „A 25-a oră“ se numeşte. Toate momentele care con­struiesc felul nostru de-a fi au fost, la un moment dat, foarte aproape să nu se întâmple niciodată.

News

Eurovisionul devenind un concurs jenant

Există un automatism al scandalurilor când să înceapă showul acesta la noi. Sunt puţini anii în care discuţiile să fie mai puţin importante ca evenimentul. Dar ştiţi de ce?

News

Cum devenim un popor imbecil

Am să mai fiu o dată sincer. Am uneori senzaţia de vânzător de nimicuri. O recunosc. Pare că iau uneori nimicul prea în serios. Rar. Dar am senzaţia asta. Rar, pentru că nu e aşa. Nu e aşa pentru că a te ocupa de celebrităţi doar pare un demers frivol.

News

Lumea, când a luat-o razna

Săptămâna de dinainte de Crăciun, cum ar veni. Peste tot rulează isteric capacitatea omului de a fi stupid. Televiziunile promovează entuziast mersul la vrăjitoare.

News

O nouă emisiune ridicolă

E greu de crezut că există ceva ridicol pe care oamenii din platoul ăla să nu-l fi trăit acolo. S-a pierdut o distribuitoare perfectă de banalităţi spuse pe ton inteligent, Gabriela Cristea. Prezintă altcineva aici. Avea treaba asta şi în cele două minute cât puteam să urmăresc din când în când amuzat, cel puţin două construcţii d-astea prindeam. Stătea aşa, ca o ţaţă metafizică şi zicea: „eu am o vorbă“. Urma un spectaculos nimic. “Femeia, dacă nu e femeie, nu e femeie”. “Nu iese fum fără foc”. D-astea.

News

Cum rămâne cu decenţa, Simona?

Când nimeresc la Simona Gherghe la emisiune am senzaţia de lumi paralele. Poate e o strategie. Că îţi vine să stai să te uiţi. Dacă există soartă în viaţă, băi, e ironică. Am văzut în emisiune un interviu cu o fată prezentată drept manechin

News

Traseista sentimentală

Trăim în ţara care se recomandă a avea femei frumoase.Şi Sânziana Buruiană e promovată în ideea asta. Tonciu. Tot drept femeie frumoasă apare.