Interviu

Andreea Raicu: „Vreau un partener cu care împărtăşesc aceleaşi valori“

E interesant că, nu demult, Andreea vor­bea în paginile acestei reviste tot des­pre începuturi. Sau, mai bine zis, des­pre alte începuturi. Erau zilele în care numele ei rima atât de frumos cu cel al celui mai bun tenisman român, Horia Tecău. Dar despre trecut şi sfârşituri de drum, Andre­ea nu vede sensul de a spune mai multe decât a spus deja: „Timpul a demonstrat că provenim din lumi diferite“. Dacă lumea frumoasei vedete este luminată, şi azi, la fel de puternic, de reflectoare­le televiziunii, accesul în culisele vieţii ei intime este, ca de obicei, strict interzis.

Ai lipsit de pe micul ecran doar o jumătate de an, însă unora li se pare o eternitate. Unii consideră aceste şase luni o pauză „destul de lungă“. Ţie ţi s-a părut mult?

Andreea Raicu Depinde cum priveşti. Poate să pară o eternitate dacă nu eşti preocupat să evolu­ezi şi să construieşti lucruri noi şi te concentrezi doar pe imagine, fără să vrei mai mult. Sau poate să pară exact timpul potrivit pentru a te opri pu­ţin din ceea ce faci ca să te analizezi şi să începi noi proiecte. Fac televiziune de 16 ani şi, dacă la începutul carierei poate m-ar fi speriat o pauză, acum a fost ocazia perfectă de a vedea ce am fă­cut până în acest moment şi de-a face o strategie pentru următorul an, pentru noile proiecte pe care le am, pe lângă munca în televiziune, revis­ta online www.andreearaicu.ro. Am fost ocupată toată perioada asta şi nici nu am conştientizat cât mi-a lipsit „sticla“ până la începutul filmărilor.

Ce-ai făcut în această pauză?

A fost o pauză în apariţiile TV, nu şi o vacan­ţă. A fost un an foarte plin. Puţină lume ştie câtă muncă implică pregătirea unei emisiuni, perioa­dă care mie îmi place mult, pentru că mereu mi-am dorit să ştiu totul de la cele mai mici detalii. Pe de altă parte, de când am început să muncesc, activitatea mea nu s-a rezumat niciodată doar la televiziune. Mereu am făcut şi altceva, presă scrisă, radio, proiecte de modă etc. În ultimii doi ani, am început un nou proiect, care a crescut ex­trem de repede şi frumos şi care mă reprezintă în totalitate: revista mea online, căreia îi dedic mult din timpul meu. În ultimele luni, am muncit mult împreună cu colegii mei pentru noul format şi dezvoltarea proiectelor din jurul lui, linia de haine Simplicity (www.andreearaicu.ro by PNK casual) şi linia de bijuterii Serendipity.

De ce „Regina cumpărăturilor“? De ce te-a atras această emisiune?

„Regina cumpărăturilor“ nu e un simplu reali­ty show. Uneori uităm că televiziunea, dincolo de partea ei de divertisment, are şi un rol de infor­mare. „Regina cumpărăturilor“ vine cu o infor­maţie practică, prezentată aplicat şi nu didactic. În emisiune, nu critic alegerile vestimentare ale concurentelor, ci mai degrabă explic ce nu e bine. În felul acesta, atât ele, cât şi cei din faţa televizo­rului pot să facă alegeri mai inspirate pe viitor şi potrivite personalităţii şi formei corpului. Când am lansat revista online, am vrut să avem şi o sec­ţiune în care să oferim sfaturi video celor care au nevoie de informaţii în a alege o ţinută pentru un eveniment important din viaţa lor. Răspunsul pe care l-am primit a fost rapid şi foarte bun. Feme­ile s-au bucurat pentru că au putut vedea hainele şi au înţeles altfel informaţia pe care o citeau şi în reviste, dar prezentată altfel. Cred că, în via­ţă, lucrurile nu sunt întâmplătoare şi de asta m-a bucurat propunerea emisiunii „Regina cumpără­turilor“.

Cum trebuie să fie o regină a cumpărăturilor? Care sunt cele mai frecvente greşeli pe care le fac femeile în alegerile lor vestimentare, vizibile în moda străzii?

O „regină a cumpărăturilor“ trebuie să fie în primul rând o femeie care are încredere în ea, care se cunoaşte şi care înţelege că hainele pe care le poartă spun foarte mult despre persona­litatea ei şi cum înţelege ea să se prezinte celor­lalţi. De fapt, asta e şi cea mai frecventă greşeală, există femei care nu înţeleg că moda şi trendul nu sunt o regulă. Nu poţi să porţi o haină care nu îţi vine, care nu ţi se potriveşte, doar pentru că e în toate revistele. O altă greşeală, în opinia mea, este faptul că femeile investesc prea mulţi bani în haine care nu le sunt necesare şi de multe ori fac rabat de la calitate.

Andreea Raicu a făcut vreodată greşeli de stil?

Am fost crescută într-o familie în care frumo­sul şi bunul simţ au fost la mare preţ. Mama şi bunica mea mi-au educat de mică gustul pentru haine frumoase şi mi-au cultivat setea de infor­maţie. Cu siguranţă, au fost şi momente în care poate nu am făcut cele mai fericite alegeri vesti­mentare, dar cine nu face? O greşeală vestimen­tară e atunci când trebuie să adopţi un anumit dress-code şi nu o faci. Asta denotă ori o proastă informare, ori o lipsă de respect pentru oamenii care organizează respectivul eveniment.

Dacă este adevărat că hainele pe care le porţi sunt imaginea ta, ca om, cum este Andreea Raicu? Asta ţinând cont că ţi-ai descris stilul ca fiind simplu, minimalist, fără nimic strident.

Felul în care suntem şi hainele pe care le pur­tăm îşi au rădăcina în educaţia pe care o primim acasă. Eu am fost educată să fiu un om bun, care vrea mereu să facă lucrurile mai bine, să îi res­pect pe cei din jurul meu şi să fiu un om modest. Mi s-a reproşat uneori că mă îmbrac prea „cu­minte“, că nu „experimentez“. Poate e adevărat, dar nu văd de ce aş vrea să şochez cu o apariţie vestimentară. Prefer să se vorbească de lucrurile pe care le fac şi nu despre cât de extravagantă a fost ţinuta mea de la un eveniment. Şi ca să-ţi răs­pund exact, voi folosi cuvintele din întrebarea ta : simplu, minimalist, fără nimic strident.

Cu toate că nu te-am mai văzut la televizor de ceva vremea, nu această revenire este comentată aprins în legătură cu tine, zilele acestea, ci despărţirea de Horia Tecău. Ne-a uimit că ai fost mai deschisă decât în alte dăţi, confirmând ştirea din viaţa ta personală pentru presa tabloidă. Cum aşa?

Mereu am fost deschisă în relaţia cu presa şi cu cei care mă urmăresc de atâţia ani, dar în ace­laşi timp am ţinut ca viaţa mea privată să rămână exact aşa cum se numeşte. Înţeleg interesul oa­menilor pentru persoanele publice şi, din acest motiv, am confirmat ştirea. Nu îmi place să îmi expun viaţa privată în vitrină, dar nici să mint pentru a o face mai frumoasă sau să se creeze situaţii confuze din care să apară tot felul de po­veşti. Sunt un om ca toţi ceilalţi, mi se întâmplă lucruri normale care ţin de mine şi de oamenii din jurul meu. Exist în spaţiul public de 16 ani şi cred că acest lucru s-a întâmplat şi pentru că cei de acasă au înţeles şi respectat felul meu de a fi.

Spun asta pentru că, atunci când vine vorba despre viaţa ta personală, pentru presă eşti ca o fortăreaţă greu de cucerit, pentru că nu eşti deloc darnică cu declaraţiile. Sau nu s-au pus întrebările potrivite?

Colegii tăi au pus întrebările legate de viaţa mea sentimentală cred că în toate felurile po­sibile. Precum am spus şi mai devreme, am ales să îmi trăiesc viaţa departe de presa tabloidă, din respect pentru mine, pentru oamenii la care ţin, dar şi pentru cei care mă admiră.

Dar cât de mult a dăunat indiscreţia ziariştilor relaţiilor tale? Aveai senzaţia că sunteţi trei într-o relaţie: tu, persoana iubită şi presa?

Ţine de fiecare om cum îşi construieşte rela­ţia. Din punctul meu de vedere, o relaţie poa­te exista doar între doi oameni. Când apare o a treia entitate, nu se mai poate chema relaţie. Uneori poate că insistenţa unor oameni care lucrează în presă e deranjantă. Mi-am asumat acest lucru în momentul în care am ales să fac meseria asta, deşi uneori a fost foarte greu. Am trecut prin multe momente dificile până când am ajuns să înţeleg că nimeni şi nimic nu pot să îţi influenţeze viaţa decât dacă tu laşi acest lu­cru să se întâmple. Există o relaţie de reciproci­tate între persoana publică şi presă. În general, a mea a fost una de respect reciproc.

Relaţiile tale, aşa cum au fost mediatizate în presă, au fost cu bărbaţi atrăgători, celebri şi siguri pe ei. Un astfel de partener nu este un pariu pierdut încă din start pentru cineva care-şi doreşte stabilitate şi fidelitate?

Vreau să clarific două lucruri aici. Nu con­sider că bărbaţii atrăgători, celebri şi siguri pe ei sunt sortiţi instabilităţii şi infidelităţii. Cred că aceste lucruri ţin de personalitate, educaţie, fel de a fi. Aş spune chiar din contră, un bărbat puternic şi sigur pe el are tăria şi caracterul de a rămâne fidel principiilor şi femeii lui. Deci, nu, nu cred că un astfel de partener este un pa­riu pierdut. În al doilea rând, da, sunt atrasă de bărbaţi atrăgători şi siguri pe ei, dar nu doar de asta. Aceste calităţi nu reprezintă nici jumătate din ceea ce mă atrage la un bărbat. Cu siguran­ţă, lucrurile nu se termină la aspect. Unde se termină decidem eu şi el, împreună. Asta în­seamnă să ne completăm, să rezonăm. Cu alte cuvinte, să te simţi bine cu şi lângă omul de lângă tine. Ce poate fi mai firesc de atât?

Ce întrebare le-ai pune, la rândul tău, celor care insistă cu clasicul „când te măriţi“?

În primul rând, nu le-aş pune nicio întrebare. Dar chiar niciuna! Aş fi ca ei, dacă aş face asta, nu? Dar dacă mă „obligi“, de dragul acestui inter­viu, aş întreba, generic, cum este afectată calita­tea vieţii lor de statutul meu?

În ultimul interviu pentru revista OK!, mărturiseai că bărbaţii îţi reproşează că eşti prea independentă. Ce înseamnă prea independentă? De ce greşeşte o femeie fiind aşa?

O femeie greşeşte fiind independentă!? Deloc, din punctul meu de vedere, atâta vreme cât îşi păstrează feminitatea. Ea greşeşte doar prin pris­ma unor persoane care nu înţeleg că doi oameni pot să fie egali. Sunt un om puternic, care ştie ce vrea şi n-o să pretind a fi altceva, doar pentru a gâdila orgoliul cuiva. Nu doresc să mă fac mică, ca să îl fac pe cel de lângă mine să se simtă mare. Aş crea o realitate neadevărată, care nu ar rămâ­ne pentru mult timp aşa. Realitatea este doar una singură. Oamenii aleg să îşi creeze alt gen de rea­lităţi şi poveşti pentru a-şi face viaţa mai frumoa­să, dar care nu au cum să dureze.

Tot din acea discuţie am aflat că nu îţi doreşti să fii mamă şi nici să te căsătoreşti. Dar, totuşi, ce-şi doreşte Andreea Raicu, acum, la 36 de ani?

Dacă îmi amintesc bine, întrebarea era cât de mult îmi doresc, în acest moment, să devin mamă (la momentul interviului respectiv). Vreau să am o familie, dar nu îmi fac din asta un scop disperat, prin care trec toate deciziile pe care le iau. Îmi doresc ce îşi doreşte orice om: să fiu sănătoasă, liniştită, echilibrată, fericită, să pot să fac toate lucrurile pe care mi le doresc pe plan profesio­nal, să îi am aproape pe oamenii dragi mie şi să am o relaţie armonioasă cu un partener care îm­părtăşeşte aceleaşi valori.

Foto: Oltin Dogaru. Make up: Miki Puran. hair: Răzvan Dobrescu, salon Yvonne. vestimentaţie: Simplicity- www.andreearaicu.ro by PNKcasual