News

Colin Farrell băiat rău: adevăr sau provocare?

Colin Farrell băiat rău: adevăr sau provocare?

Este tot ce are Irlanda lui natală mai bun şi mai rău. Vorbeşte mult şi tare, fumează ca un turc, bea ca un golan, spune glume deocheate şi este spaima reporterilor, căci un interviu cu el înseamnă un festival al bipurilor. Colin Farrell Cum acest irlandez cu aspect şifonat şi cu veşnica barbă de trei zile foloseşte cuvântul fuck la fel de natural precum şi-ar spune numele, chiar şi cele mai perverse minţi de la Hollywood au fost, într-o oarecare măsură, timorate de apariţia acestui brunet pe cât de sexy, pe atât de pervers pe aleea celebrităţilor. Astăzi, după 18 ani de carieră, dacă ar fi să dăm crezare celor care l-au văzut pe Colin copilărind în cartierul exclusivist Castleknock din Dublin, într-o casă cu cinci dormitoare în valoare de 700.000 de lire sterline, am putea spune că rolul ăsta de rebel vicios şi impertinent i-a ieşit cel mai bine irlandezului de 40 de ani. Cei care l-au cunoscut înainte de faimă au o altă versiune, mult mai cuminte, despre irlandezul căruia i-a plăcut să pozeze atâta amar de vreme în băiatul cel rău. El, în realitate, ar fi fost unul dintre cei buni. Cum adevărul este, de cele mai multe ori, pe undeva pe la mijloc, am scotocit prin trecutul celui care ne-a încântat, cel mai recent, cu rolul detectivului Ray Velcoro în serialul HBO „True Detective“.

Copilul Colin era singuratic şi sensibil, deşi a crescut într-o familie numeroasă, afectuoasă şi bine plasată social. Chiar şi astăzi, mama Rita, tatăl Eamon şi cei trei fraţi ai săi, Eamon Jr. (homosexual declarat), Catherine şi Claudine sunt nucleul vieţii lui, acea normalitate care-l ţine cu picioarele pe pământ şi în toate minţile.

La început a fost fotbalul. Era vorba de o tradiţie de familie, căci atât tatăl lui Colin, cât şi unchiul lui, Tommy, au jucat pentru echipa locală Shamrock Rovers, dar şi de veneraţia cu care îşi privea tatăl cel mai mereu absent din peisaj. A vrut să-i calce pe urme şi chiar i s-a spus că are potenţial. Până în momentul în care rebelul Colin a început să schimbe adidaşii de antrenament cu sticlele de bere golite cu amicii, în parc.

„Nu mi-am dorit destul de mult cariera asta. Tatăl meu obişnuia să-mi spună mereu: «Nu ţi-e foame îndeajuns de mult!». Avea dreptate. Mi-a fost, în schimb, destul de foame pentru a mă urca într-un avion cu destinaţia LA“, îşi aminteşte actorul.

Mulţi n-ar înţelege rebeliunea acestui puşti născut în puf, căruia părinţii i-au oferit totul, chiar şi posibilitatea unei educaţii la una dintre cele mai prestigioase şcoli private din Irlanda, Castleknock College, cu o taxă actuală de 2.000 de lire sterline pentru elevii la zi.

Mandatory Credit: Photo by STUART CAMPBELL/REX/Shutterstock (421601j) COLIN FARRELL COLIN FARRELL IN SYDNEY, AUSTRALIA - 1995
Adolescentul Colin, în vremurile lui de model

„Cred că, în mod inconştient, aceasta este cauza pentru care am devenit dependentul de droguri de mai târziu. Mi s-a tot spus în copilărie cât de norocos sunt, dar nu am reuşit deloc să mă simt norocos. Aşa că mi-am creat eu însumi probleme. M-am îndrăgostit de durerea autopropagată, de chestiile sumbre, de Dostoievski, de nopţile singuratice în care urli la lună, de compus poezii proaste. For fuck sake!“

Jurnalistul şi mondenul Gavin Lambe-Murphy, care a crescut împreună cu Farrell şi i-a rămas şi astăzi prieten apropiat, îşi aminteşte de zilele în care el şi Colin au fost racolaţi de aceeaşi agenţie de modelling în Dublin. Cam în aceeaşi perioadă, cei doi tineri s-au alăturat unei trupe de dans sincron, cu care au mers în turneu prin toată Irlanda, într-un microbuz. În timpul show-urilor, adolescenţii trebuiau să poarte pălării de cawboy şi baticuri la gât. „Nu ne era ruşine. Cei de la agenţia de modele ne spuneau că trebuie să ne menţinem în formă, iar asta era o modalitate de a o face“, îşi aminteşte Lambe-Murphy.

Amintirile lui Colin au episoade mult mai sălbatice decât cel relatat de tovarăşul lui din copilărie. La 14 ani, era un băutor cu experienţă, la 17, devenise dependent de Extacy, iar la 18 a fost obligat să meargă la psihiatru din cauza asta. Între timp, fusese deja dat afară de la liceu pentru că ameninţase un profesor (nu era nici prea înzestrat academic ca să fie mare pierdere) şi se mutase de acasă într-un cartier vicios din Dublin, în care să-şi trăiască fanteziile golind halbă după halbă în puburile din apropiere.

Cam pe atunci încolţise în mintea lui Colin ideea de a se face văzut şi auzit în mediul artistic şi, pentru început, a încercat drumul mai uşor. I s-a recomandat să dea o audiţie pentru trupa de băieţi Boyzone, dar n-a fost selectat. Respingerea l-a motivat să se înscrie la o şcoală de actorie, acolo unde a fost descoperit şi i s-a oferit un rol în miniseria TV „Ballykissangel“, produsă de BBC, în 1998.

De aici până la Hollywood a mai fost nevoie doar de un pas sau mai bine zis de traversarea Atlanticului, de mers la audiţii şi de cunoscut oamenii potriviţi la momentul potrivit. Când, în 2000, a primit rolul principal în filmul de război al lui Joel Schumacher, Tigerland, s-a comentat că ar fi făcut-o datorită şarmului său. Lucru care poate avea sens, căci Schumacher este un regizor homosexual declarat, iar Colin un băiat frumos. Mai târziu, actorul Kevin Spacey (bănuit la rândul lui c-ar avea înclinaţii de genul acesta) l-a remarcat pe Farrell când acesta juca într-o piesă la teatrul londonez Donmar Warehouse şi l-a invitat să apară într-unul dintre filmele sale, Ordinary Decent Criminal. Aceste două momente au însemnat nu doar naşterea unui star, ci şi a unui personaj. Irlandezul golan şi talentat.

Colin Farrell and brother Eamon Farrell  (Photo by KMazur/WireImage)
Colin Farrell şi fratele lui, Eamon Farrell

Lambe-Murphy a observat primul transformarea vechiului său prieten. „Am observat că şi accentul lui Colin s-a schimbat. Nu mai era puştiul ăla care vorbea cursiv şi frumos, voia probabil să pozeze în şmecheraşul tipic irlandez. Dar el nu este aşa, nu este un dur, este un tip cât se poate de bine crescut. Chiar şi mama mi-a spus: «Colin n-a vorbit niciodată ca acum!» Avea o părere foarte bună despre el şi nu poate să înţeleagă de ce se comportă acum ca un huligan.“

2003 a fost un an mare pentru Farrell. A apărut alături de Al Pacino în thrillerul „The Recruit“, în urma căruia veteranul de la Hollywood l-a flatat pe irlandez, declarându-l cel mai bun actor al generaţiei sale. A urmat succesul de casă venit odată cu filmul „Daredevil“, Colin fiind încurajat să îşi păstreze accentul irlandez pentru interpretarea personajului Bullseye.

Recunoaşterea criticilor pentru acest pretty boy avea să vină mult mai târziu, de-abia în 2008, când interpretarea asasinului profesionist din comedia neagră „In Bruges“ i-a adus primul lui Glob de Aur. Şi singurul, până acum.

Ne-am lămurit cu trecutul tânăr şi neliniştit al lui Colin. O altă latură a legendei este legată de femeile care vin şi pleacă din patul lui. Cât adevăr este în celebra lui declaraţie „mi-o trag cu cine se nimereşte şi apoi dispar“?

O apropiată de-a lui Colin din oraşul lui natal, citată de „Daily Mail“, pare să dea de înţeles că totul e mai degrabă bravadă. „L-am văzut de multe ori pe Colin în oraş. Tot ce făcea era să bea bere şi să joace biliard cu prietenii lui. Dar nu l-am văzut nici măcar o dată plecând acasă cu o fată, chiar şi când acestea i se aruncau la picioare.“

Colin Farrell and Amelia Warner at the premiere of 'Castaway' at the Village Theater in Los Angeles, Ca. 12/7/00. (Photo by Kevin Winter/Getty Images.)
Colin Farrell şi Amelia Warner în 2000

Dar femei au existat, bineînţeles, numai că brunetul era cât se poate de selectiv. Tot amicul Lambe-Murphy îşi aminteşte: „Colin nu ieşea cu oricine. Îi plăceau fetele frumoase, sigure pe ele şi populare, dar şi cu ceva clasă.“

Actriţa Amelia Warner (34), actuala soţie a lui James Dornan, eroul din „Fifty Shades of Grey“, se potriveşte acestei descrieri. În 2000, Colin şi Amelia erau pe val, tineri şi frumoşi şi s-au iubit sincer şi cu pasiune timp de un an. Ba chiar se zvoneşte că s-ar fi şi căsătorit în secret în 2001, în Tahiti, dar că mariajul a durat doar patru luni. Între ghilimele spus mariaj, căci ceremonia aceea de pe plajă, la care „mirii“ i-au avut ca martori pe cântăreţii de ukulele, n-a fost cu siguranţă legală.

Cu toate aceste, fosta, să-i zicem, soacră a actorului, Annette Ekblom, are numai cuvinte frumoase la adresa celui cu care fiica sa s-a iubit timp de un an. „Nu-mi vine să cred ce citesc acum despre Colin. El nu înjura şi nu se purta cum o face acum. Ba, atunci când era cu Amelia, era un băiat foarte de treabă. Venea dintr-o familie foarte bună şi era un tânăr foarte drăguţ, politicos şi educat. Presupun că acest comportament de băiat rău are de-a face doar cu cariera lui.“

Cine este, aşadar, adevăratul Colin Farrell? Poate că este acel gentleman care a plătit 16.000 de euro pentru ca părinţii lui, Eamon şi Rita, fraţii Eamon Jr, Catherine şi Claudine şi nu mai puţin de 20 de mătuşi, unchi şi veri să se cazeze la faimosul hotel Chateau Marmont, cu ocazia premierei filmului său, „Daredevil“.

Sau poate că este băiatul ăsta cu nostalgii legate de iarba verde de acasă, despre care ne vorbeşte tatăl Eamon Farrell.

„Los Angeles-ul nu i s-a urcat la cap lui Colin. Este cel mai fericit când se întoarce la Dublin. Aici este inima lui.“

Click pe următoarea!