Exclusiv! Mihaela Rădulescu: Secretul siluetei mele

Am avut bucuria s-o întâlnesc într-una dintre rarele şi scurtele ei vizite în România. Şi n-am ratat ocazia s-o descos puţin despre regimul de viaţă graţie căruia arată atât de bine la 44 de ani. Sigur, bronzul atât de sexy al recentei vacanţe petrecute în Kenya cu Dani Oţil o face s-ara­te şi mai fit. Dar,

Am avut bucuria s-o întâlnesc într-una dintre rarele şi scurtele ei vizite în România. Şi n-am ratat ocazia s-o descos puţin despre regimul de viaţă graţie căruia arată atât de bine la 44 de ani.

Sigur, bronzul atât de sexy al recentei vacanţe petrecute în Kenya cu Dani Oţil o face s-ara­te şi mai fit. Dar, dincolo de asta, chiar şi într-un top lejer şi-o pereche de jeanşi îţi poţi da lesne sea­ma că Mihaela Rădulescu trece cu brio testele clinicilor de specialitate pentru măsurarea procentului de grăsime din corp. Nici tăietura de la spate a jeanşilor nu m-a lăsat să întrezăresc vreun strop de celulită... Ziceţi că era strategic po­ziţionată? Eu zic că Mihaela radiază în­tr-un fel care înseamnă mai mult decât hidratare din belşug şi dietă. Contează ce mănânci (atenţie: cu „derapajele“ de rigoare, fără de care viaţa n-are farmec!), dar şi cât sport faci, cum gândeşti şi cât iubeşti... Am dezbătut cu ea ecuaţia.

Toată lumea te întreabă ce mănânci de arăţi atât de bine. O să încep prin a te întreba ce nu mănânci. Care sunt cele trei alimente sau grupe de alimente care sunt trecute pe lista de „guilty pleasures“ la tine?

Mihaela Rădulescu Mă întrebi ce n-ar trebui să mănânc, dar nu mă pot abţine, câteodată. Ei bine, aici intră amandine­le, când vin în România, Cola, când ies la restaurant – nu beau alcool şi e singu­ra mea „scăpare“ – şi salamuri, de care mi-e poftă, uneori. Noroc că se întâmplă rar şi fără urmări. (râde)

Şi ce nu lipseşte din alimentaţia ta zilnică?

Ouăle, iaurturile Activia cu cereale sau fructe, legumele şi fructele şi ceva seminţe sau nuci de tot soiul.

Numeri caloriile? Cât de eficient ţi se pare acest obicei?

Sincer, n-am numărat nici când m-a pus nutriţionista, după naştere. Nu pot să-mi ocup mintea cu aşa ceva, încerc să mănânc rezonabil şi sănătos, fără să transform asta într-o bătaie de cap.

Dar cauţi pe eticheta produselor cuvântul „degresat“?

Nu la toate produsele, doar la unele ia­urturi, pentru că am observat că gustul e acelaşi. Stau bine cu analizele, mi le fac o dată la şase luni şi încă nu e cazul să trec la măsuri extreme. (

)

Dar când ai gătit cel mai recent o mâncare moldovenească tradiţională pentru prietenii tăi la Monaco?

Înainte de Sărbători le-am făcut sa­lată de vinete, mămăligă şi deja ce­lebrul „bulz monegasc“ – o reţetă pe care am inventat-o şi pe care o găsiţi pe www.22foryou.co, blogul pe care scriu. Mâncărurile noastre tradiţionale, atât de gustoase, au un singur „defect“: sunt foarte grele şi pline de calorii, dar nu poţi să te desparţi de ele pe viaţă, oricât de departe de ţară ai plecat, nu?

Se dă scenariul următor: trebuie să-ţi prepari rapid un prânz energizant, oricât de ocupată ai fi. Spune-mi trei soluţii simple la care ai apela...

Prima ar fi o friptura de pui, vită sau curcan, făcută pe grătarul electric, adică fără ulei. Apoi, o salată verde, cu seminţe de tot soiul prin ea, sau o salată de ro­şii, castraveţi, ardei şi ceapă, cu brânză rasă. Şi mai rămâne varianta de maximă urgenţă, iaurtul cu cereale, care la mine ţine loc de prânz adesea, pentru că este foarte consistent.

E foarte important ce mănâncă şi co­piii noştri, aşa că sunt foarte atentă să nu-i lipsească vitaminele, mineralele, lichidele, calciul, mă rog, tot ce se găseş­te prin alimentele sănătoase, pentru o bună creştere. Am noroc cu un copil de­loc mofturos şi foarte ascultător, care mănâncă tot ce-i dau, care adoră legumele verzi, în speci­al broccoli şi spanacul, şi care nu ronţăie între mese, pentru că n-are ce. Adică, în casa mea, nu se găsesc nici chips-uri, nici dulciuri ciudate şi nici sucuri acidulate. Îi explic mereu de ce e bine să mâncăm mâncare sănătoasă, mă ajută la gătit, mâncăm împreună şi mă bucură enorm şi faptul că masa de la şcoală respectă cu stricte­ţe dorinţele noastre, ale părinţilor, căci suntem consultaţi lunar pentru meniul lor. Îi place cam tot ce vine din mare, aşa că mănâncă mult peşte şi fructe de mare. Mai greu mi-a fost să aliniez bunicii la aceeaşi teorie, dar aproape am învins. (

) E musai să-i educăm şi alimentar, nu nu­mai comportamental, dacă-i iubim şi ne pasă de evoluţia lor.

E adevărat. Metabolismul nu mai e la fel de dinamic ca la 20 de ani, când mâncam orice şi nu se vedea nimic pe cântar. Faptul că m-am în­grăşat nepermis de mult la sarcină mi-a deschis mintea şi abia de-atunci am priceput că trebuie să fac o schimbare importantă, atât pentru mine, cât şi spre binele copilului meu. Toată povestea asta cu alimentaţia e minunat de benefică, dacă te decizi s-o iei pe calea sănătoasă şi echilibrată, dar nu dă niciodată rezultate remarcabile fără mişcare, fără sport, zilnic.

Da, sunt dependentă de sport, în sensul că oriunde m-aş afla, încep ziua cu o porţie de gimnastică, de cel puţin 15 minute, iar dacă am mai mult timp, de 30 de minute. Chiar fac treaba asta oriunde, nu-mi trebuie musai o sală, pentru că sunt mişcări simple, de dezmorţire, de stretching, dar executate dinamic. Dacă am şi o piscină sau marea la îndemână, sunt şi mai fericită cu o porţie de înot. Îmi iau toate grupele musculare la rând şi le încălzesc, apoi le chinui până simt că îmi răspund politicos. Fac şi foarte multe exerciţii de mobilitate, inspirate din yoga, pentru că-mi place să mă simt elastică şi în for­mă. Am făcut nişte ani buni de gimnastică de performanţă, aşa că ştiu cam ce trebuie să fac ca să-mi mai iasă podul şi şpagatul. Şi-mi ies !

Cum vezi, în momentul de faţă, atitudinea românilor faţă de sport, în general?

În România, sportul mi se pare din ce în ce mai luat în seamă, asta cel puţin de către ge­neraţia mai tânără. Este greu să-i convingi pe seniori să se apuce serios de sport, deşi le-ar prinde tare bine. Cred că încă deţinem recordul la bărbaţi cu burtă şi femei care au uitat de ele, care trăiesc sedentar, lipiţi de canapea, la televi­zor. Îmi vine să râd de câte ori aud expresia „pe mine mă iubeşte al meu şi-aşa, mai plinuţă“, de parcă şuncile ar putea fi un etalon de frumuseţe. Din păcate, este o problemă nu numai estetică, ci şi de sănătate, dar dacă ele nu se prind, ni­meni nu le poate convinge... Dacă am rezolva şi problema câinilor comunitari, din cauza cărora ţi-e frică să faci jogging sau exerciţii în aer liber, cred că am face un mare pas înainte spre o viaţă activă.

În primul rând, iau masa la ore regulate, ches­tia asta nu-mi ieşea niciodată în România. Aici, munca mea se desfăşoară ore în şir la compu­ter – scriu texte pentru revistele în care public, scriu pentru blog, pentru cărţi, dau consultanţă pentru proiecte caritabile, răspund la mailuri profesionale, creez campanii umanitare, comu­nic cu diverse organizaţii şi companii etc. După nişte ore de scris, fac pauze atât pentru masă, cât şi pentru sport, altfel simt că înţepenesc şi iau forma scaunului. (

) Am la îndemână toate legumele şi fructele posibile, peşte proas­păt, produse bio, aşa că şi alimentaţia a devenit mult mai uşoară şi mai calculată.

Dar care a fost cea mai tare experienţă culinară în vacanţa din Kenya, cu Dani?

Am mâncat în fiecare zi peşte sau fructe de mare, gătite doar la grătar, aşa că n-am nimic senzaţional de povestit. Poate doar faptul că a învăţat să mănânce chestii care înoată, de gura mea, acum câţiva ani.

Categoric, Dani. Deşi am şi eu scăpările mele, dacă apare la orizont vreun platou cu amandine sau vreo ciocolată de casă.

Once a smoker always a smoker. E adevărată chestia asta? Când ţi-a ars buza după o ţigară cel mai recent?

Am scăpat de pofta asta, de ani de zile. Acum, am momente sociale în care îmi place să pufăi un trabuc scurt, cu aromă de cafea. Dar nu e un obicei şi nu-mi lipseşte ţigara nicio clipă.

Sunt la fel de preocupată de suflet, ca de trup şi minte. Cred enorm în armonia dintre ele, aşa că, şi dacă n-am motive de bucurie, mi le inven­tez, le născocesc. Îmi place să ascult muzică, să am activităţi de tot felul cu Ayan, care sigur se lasă şi cu multă distracţie, mă relaxează o carte acaparantă sau un film bun, un spectacol sau un concert, o idee nouă de poveste pe care s-o scriu cu nesaţ. Alteori, mi-ajung nişte prieteni buni, un peisaj de vis, marea sau muntele. Sunt genul care observă detaliile, adică nimicurile alea ca­re-ţi bucură sufletul...

Şi cât ar trebui să depindă starea de bine a unei femei de bărbatul din viaţa ei?

Maxim. Iubirea generează cea mai pură stare de bine.

Cum percepi tu eticheta „diva de la Monaco“?

Amuzant. Dacă aşa le face plăcere unora să se gândească la mine, n-au decât. Doar că „diva“ are grijă să nu devină o divă nicicum.

Care sunt rezoluţiile tale de suflet pentru acest an?

Să merg pe drumul pe care mă simt cel mai bine, să fac doar ce mă reprezintă, să nu fac rău nici măcar din greşeală, să nu-mi schimb obice­iurile bune, să nu-mi pierd timpul, să pot să fac bine şi altora şi să zâmbesc mult. Iată, nimic spe­cific, dar în abordarea asta cred că se află esenţa tuturor lucrurilor cu adevărat importante.

Foto: Marius Bărăgan, shutterstock. make-up: Anca Rădulescu. vestimentaţia: Dana Budeanu