Interviu

Exclusiv pentru OK! Mila Kunis: Ispita din „Lebăda neagră“

Când priveşte în urmă la rolurile pe care le-a interpretat, primul care îi vine în minte este cel al lui Rachel Jansen din comedia „Forgetting Sarah Marshall“. Căci aşa a desco­perit-o regizorul Darren Aronofsky şi a distribuit-o în „Black Swan (Lebăda nea­gră)“ ca balerina Lily, rivala fără scrupule a unei Natalie Portman prim-balerină în cadrul unei trupe newyorkeze de balet. Ce resorturi a găsit Mila pentru o transformare fizică şi psi­hică completă? Cum crede că „Black Swan“ îi va influenţa cariera? Unde îşi petrece fiecare duminică, în compania lui Natalie? Găsim răs­punsurile mai jos.

OK! Ce-ţi aminteşti din copilăria petrecută în Ucraina?

Mila Kunis Îmi amintesc lucruri, dar cred că multe sunt construite pe baza unor poveşti spuse de părinţii mei.

Faptul că ai emigrat cu familia ta în SUA te-a întărit psihic?

Nu ştiu dacă la şapte ani îţi poţi propune să te căleşti, asta pentru că nu prea con­ştientizezi consecinţele acţiunilor tale. Eu am încercat să mă integrez în noul mediu. Ca dovadă că, în clasa a doua, ştiam deja să vor­besc engleză. N-am studiat limba, n-am avut meditator, pur şi simplu m-am înconjurat de oameni vorbitori de engleză.

De cât timp o cunoşti pe Natalie Portman?

Ne-am întâlnit prin intermediul unor prie­teni comuni. Apoi ne-am apropiat graţie sesi­unilor de târguială. Cu alte cuvinte, în fiecare duminică dimineaţă cutreierăm talciocurile din Los Angeles pentru chilipiruri. Dar ne ştim de mulţi ani. S-au făcut vreo şapte!

E adevărat că ea e cea care ţi-a spus de „Black Swan“, când eraţi la cumpărături?

Oarecum. Eram în L.A., într-o duminică dimineaţă, şi, pe finalul târguielilor, am între­bat-o ce avea de gând să facă în restul zilei. Iar ea mi-a răspuns: „Mă duc la balet“. La vremea respectivă, nu mi-am dat eu prea bine seama de ce se apucase de balet.

Cât de solicitant a fost rolul tău?

Cel mai solicitant din cele pe care le-am avut. A trebuit să arăt ca o baleri­nă şi să mă comport ca o balerină. La finalul antrenamentelor, aveam 43 de kilograme. Am dat jos pes­te 9 kilograme, în total. Pe care le-am pus apoi repede la loc.

Cât şi cum te-ai antrenat?

Patru ore pe zi, şapte zile pe săptămână, timp de şapte luni. Asta înainte de începerea pro­priu-zisă a producţiei. Şi pe parcur­sul producţiei lucrurile au stat la fel. Am avut o singură zi liberă, pe 14 august, când mi-am serbat aniversarea de 27 de ani. Ah, mint, am mai avut jumătate de zi liberă, pentru că mă pregăteam în acelaşi timp pentru decernarea pre­miilor Emmy şi pentru Globurile de Aur. Dar n-am pierdut timp deloc, începeam orele de balet la 5 dimineaţa şi le terminam la 11. Apoi treceam la ma­chiaj şi la hair styling.

Şi cum ai rezistat?

Cu multe băi! Cred că un astfel de curs intensiv ar fi stors pe oricine de puteri. O femeie de 26 de ani care încearcă să devină o balerină profe­sionistă într-un timp aşa scurt va avea impresia, la un moment dat, că încearcă să se sinucidă. Făceam băi des, era lucrul la care mă gândeam toată seara – o baie cu multă spumă, săruri Epsom şi un pahar de vin.

Şi nu te-ai rănit deloc?

Ba da. Toată lumea s-a rănit. Mi-am dislocat umărul cu două săptă­mâni înainte să începem producţia. În prima lună de repetiţii mi-am rupt ligamentul la călcâi. Şi-am rămas cu vreo două vânătăi pe spate de când Benjamin (n.r. Millepied, coregraful „Black Swan“ şi logod­nicul lui Natalie Portman) m-a tot ridicat pe umeri, timp de şase ore. Bine, eu am rămas cu vânătăi, dar Benjamin săracul aproape că a rămas fără braţe.

Prietenia cu Natalie te-a ajutat când aţi filmat scenele intime?

Oh, da! Orice scenă de sex într-un film e in­comodă. Devine mai uşoară atunci când îţi cu­noşti partenerul.

Ai detectat vreo asemănare între lumea baletului şi Hollywood?

Din experienţa mea în lumea filmului, com­petiţia nu e nici pe departe aşa acerbă ca cea din balet. Munceşti toată viaţa pentru a atinge perfecţiunea, care e în sine intangibilă. Iar ca­riera ta se termină la maximum 35 de ani.

Eşti genul care-şi planifică în detaliu parcursul profesional?

Industria asta funcţionează după regulile unui joc de cărţi, nu al unui joc de şah. Nu poţi să-ţi gândeşti următorii patru sau cinci paşi. E imposibil. În plus, eu nu mi-am spus niciodată „Următorul film în care voi apărea va fi o dra­mă“, spre exemplu..

Recent, ai încheiat filmările la „Friends with Benefits“, în care apari alături de Justin Timberlake. Ce lucruri picante ne poţi divulga de la filmări?

Tot filmul e despre mine şi Justin (râde). În fiecare scenă! Să ne înţelegem: el e „prietenul meu cu beneficii“!

Adică?

Un prieten cu care faci mult sex!

Ai câştigat premiul Marcello Mastroianni pentru cea mai tânără actriţă, la Festivalul de Film de la Veneţia, dar nu te-ai prezentat să-l ridici. Ce s-a întâmplat?

Turnam un film în L.A. şi n-am găsit nicio cursă spre Italia. Când mă aflam pe platourile Sony, a început să-mi sune telefonul. Era Darren, regizorul „Black Swan“. I-am răspuns aspru: „Da, spune, am trea­bă“. La care el: „Felicitări, ai câşti­gat!“. Şi statueta era deja în drum spre mine, prin curier!

Foto: Northfoto, Outnow.ch