Interviu

Familia Ţopescu: „Ne bucurăm că mai avem un băiat“

Cristian Ţopescu îmi mărturisea că, la cei 73 de ani ai săi, n-a renunţat la gândul de-a mai simţi încă o dată emoţiile prin care trece un proas­păt tătic. Până atunci, trebuie să se obişnuiască cu o postură pentru care se pare că n-a fost foarte pregătit, aceea de bunic. În decurs de un an, fiul lui mijlociu, Cristi (34), şi-a unit destinul de cel al Ralucăi (30) şi a devenit şi tăticul lui Noah.

OK! Cum vă simţiţi în postura de bunic?

Cristian Ţopescu Excelent. Şi mă bucur că în familia noastră a mai apărut un băiat, vii­tor bărbat, care să ducă numele nostru mai departe.

Şi numele, şi prenumele Cristian...

Cristi Da şi nu. Primul nume al copilului este Noah şi aşa îl va striga toată lumea. Cristian este al doilea nume, de botez.

Raluca Cristi a vrut să-i pună numele Noah, iar eu am vrut să-i spunem şi Cristian, pentru că Noah Ţopescu era prea scurt.

Cu cine seamănă cel mic, aşa liniştit?

C. Cu tata, el este cel mai calm şi cel mai li­niştit din familie.

Ce părere aveţi, domnule Ţopescu?

C.Ţ. Subscriu, are dreptate. Suntem o familie liniştită. Sora lui Cristi este mai agitată, dar, în general, avem toţi un temperament, cum se spune, flegmatic, nu? Într-o viaţă agitată, trebuie să fim liniştiţi, ca să facem faţă.

Mătuşa Cristina cum a reacţionat când l-a văzut pe Noah?

C. Cristina şi Noah nu s-au întâlnit încă, din diverse motive. Probabil că ea o să ajungă la un moment dat pe la noi. Aşa că nu pot să vă povestesc încă despre reacţia ei.

R. Cred că, în afară de noi, niciun membru al familiei nu se aştepta şi n-a fost destul de pregătit pentru acest moment. Bunicul, când a auzit prima dată vestea, a spus că este puţin cam devreme pentru el.

Chiar, domnule Ţopescu, vă mai menţineţi dorinţa de-a deveni din nou tată? Îi dădeaţi ca exemplu pe Anthony Quinn şi pe Charlie Chaplin.

C.Ţ. Îmi menţin declaraţia, dar nu ştiu dacă şi faptele o vor dovedi.

R. Cristi, mai vrei un frăţior?

C. Sigur, de ce nu?

Acum că a venit şi micuţul Noah, bănuiesc că dumneavoastră şi Cristi vă vizitaţi mai des.

C.Ţ. Cel mai des îl vizitează unchiul Basti (Sebastian) pe Noah. Asta şi pentru că, la rân­dul lui, unchiul Cristi îl răsfaţă pe Basti cu tot felul de jocuri video şi îl plimbă cu scuterul.

Ştiu că Basti nu stă în Bucureşti.

C.Ţ. Sebastian studiază la Colegiul German Brukenthal din Sibiu, oraşul natal al soţiei mele, Christel Ungar. Acolo se mai află încă jumătate din familia mea, adică mama soţiei, un cumnat şi-o cumnată. Astfel, Basti este pe mâini bune, nu este lăsat de izbelişte cum se spune, iar noi, părinţii, facem naveta săptămâ­nal sau bilunar la Sibiu, în funcţie de progra­mul nostru. Eu merg cu el la călărie, maică-sa merge cu el pe la teatru. Are şi aptitudini ac­toriceşti, este într-o trupă de teatru. Acum era entuziasmat că vine Nicolas Cage la Sibiu şi că echipa de filmare va organiza un casting în urma căruia va alege 50 de copii pentru o sce­nă din film.

Cum toţi membrii familiei Ţopescu au făcut sport de performanţă, ce planuri aveţi cu juniorul?

R. A început deja să facă înot.

C.Ţ. Înotul este primul sport pe care trebuie să-l facă un copil.

C. Vor urma lecţiile de schi, la trei ani. O să le facă pe toate, ca şi tatăl lui, ca şi bunicul lui.

Bunicul lui ce sport a făcut?

C.Ţ. Sportul hipic, sărituri peste obstacole. Am câştigat şi două campionate naţionale. De aici i se trage şi fiului meu, Basti, pasiu­nea pentru cai.

Dar tu, Cristi?

C.Ţ. El a jucat baschet.

C. Şi baschet, şi fotbal, şi tenis.

Cristi, tu te-ai ţinut deoparte de ochii publicului. De ce-ai ales să stai în umbră?

C.Ţ. În schimb, fiul lui, uite, a ieşit în public de la câteva luni (râde)!

C. Pentru că aşa am vrut şi s-a dovedit o ale­gere foarte bună. Nu-mi place să fiu în cen­trul atenţiei şi statutul de membru al familiei Ţopescu mi-e suficient. De aceea nu am ales o carieră care să implice expunerea publi­că. Mi-e foarte bine aşa, fără să mă ştie prea multă lume.

Foto: Alex Ranta

Citeşte interviul integral cu Cristian, Cristi şi Raluca Ţopescu în numărul de pe piaţă al revistei OK!.