OK! Live from L.A.

INTERVIU EXCLUSIV CU ROMÂNCA IMPLICATĂ ÎN PRODUCŢIILE CELOR MAI TARI SITCOMURI LA HOLLYWOOD: "Eu am cunoscut latura bună a lui Charlie Sheen!"

INTERVIU EXCLUSIV CU ROMÂNCA IMPLICATĂ ÎN PRODUCŢIILE CELOR MAI TARI SITCOMURI LA HOLLYWOOD: "Eu am cunoscut latura bună a lui Charlie Sheen!"

Mona Garcea

Dacă aţi urmărit seriale de comedie precum Doi bărbaţi şi jumătate, Mike şi Molly sau The Big Bang Theory, probabil i-aţi remarcat numele pe generic, ca producător. Cine este românca din Braşov, care lucrează la cel mai înalt nivel în industria sitcomurilor hollywoodiene? Mona Garcea

Devenisem fan The Big Bang Theory, serialul care i-a adus un Glob de Aur lui Jim Parsons, cu destul timp înainte de a pleca la Los Angeles. Vedeam numele Monei Garcea (41) la finalul fiecărui episod şi ceva mi-a spus că într-o zi o voi întâlni. Şi aşa s-a întâmplat: odată cu proiectul OK! Goes To L.A., am întâlnit-o pe românca plecată din ţară în urmă cu 30 de ani, pentru care Hollywoodul nu mai are secrete. Fiindcă Mona realmente trăieşte visul american! A fost mâna dreaptă a lui Chuck Lorre, gurul american al sitcomurilor, scenarist şi producător nominalizat la opt premii Emmy, iar acum coordonează propriul serial, Disjointed, cu marea actriţă Kathy Bates. Şi totuşi, Mona este de o modestie şi discreţie impresionante. Genul de paradox pe care iubesc să-l întâlnesc la oamenii cu adevărat mari. Cu un sfert de oră întârziere din cauza traficului din L.A., Mona a apărut la întâlnirea noastră de la Intercontinental Century City Hotel cât se poate de naturală, dar şi de emoţionată, pentru că româna ei nu mai e la standardele pe care şi le-ar dori. A plecat de la vârsta de 11 ani din ţară, a făcut şcoala acolo şi s-a integrat total printre americani. Şi da, când se precipită şi o năvălesc emoţiile, Mona îşi mai caută unele cuvinte în română. Dar cum să nu te năpădească emoţiile când povesteşti despre incredibilul destin care te-a transformat dintr-o victimă a bully-ingului în şcoala americană într-una dintre cele mai de succes producătoare de sitcomuri?!

Serialul "Doi bărbaţi şi jumătate", unul dintre succesele din cariera Monei Garcea.

De ce anume îţi e dor din România?

Mona Am plecat cu familia când aveam 11 ani, pe când în România încă era comunism, aşa încât n-am avut o copilărie tocmai fericită. Însă când mă gândesc la România, îmi vin în minte mirosuri şi stări avute acasă în copilărie. E o stare inexplicabilă de „acasă“ pe care o simt în capul pieptului.

Cum a continuat copilăria în America?

N-a fost fost uşoară. Eram săraci, eu nu vorbeam engleză. Trăiam în Ocala, Florida. Câteva familii înstărite de acolo au aflat că suntem imigranţi şi au strâns bani unii de la alţii pentru a face un fond pentru mine, ca să pot merge să studiez la o şcoală privată. Asta a fost o adevărată binecuvântare, fiindcă deşi acolo copiii râdeau de mine că sunt săracă şi că sunt din altă ţară, totuşi, mediul era unul mai uşor de dus decât cel dintr-o şcoală publică. Iar eu eram atât de fericită că eram în America, încât mi-am zis că a fi paria este preţul pe care trebuia să-l plătesc ca să trăiesc pe acest tărâm.

Ai plecat în America în 1987. Când ai revenit cel mai recent în ţară?

Nu am revenit până în 2012. Eram atât de micuţă când am plecat şi, la vârsta aceea, nu păstrasem amintiri plăcute despre ţara mea. Pur şi simplu nu-mi doream să revin în România. Am revenit acum şase ani la nunta vărului meu de la Braşov, de unde sunt şi eu. Şi mă bucur nespus că am ales să merg. Ce experienţă memorabilă a fost revenirea mea în ţară! Starea aceea de „acasă“ despre care-ţi spuneam m-a izbit de-ndată ce am aterizat.

Cu ce imagine despre România te-a lăsat acea vizită?

M-am îndrăgostit de România şi de oamenii ei. Am redescoperit-o ca fiind un loc atât de frumos, cu locuitori prietenoşi, calzi. Să reiau legătura cu restul rudelor mele a fost o experienţă vindecătoare.  Când am păşit din nou pe străzile unde mă jucam când eram copil, mi s-a tăiat respiraţia.

Cum ai ales cariera de producător în America? Îţi plăceau sitcomurile de mică?

Da, în România mă uitam cu tata la I Love Lucy şi la Carol Burnett Show şi era fantastic faptul că nu trebuia să vorbim engleza ca să înţelegem genul acela de comedie. Pentru că umorul, în esenţa lui pură, transcende limba. Când am ajuns în America, am continuat să mă uit la acele sitcomuri, m-am uitat şi la alte seriale şi aşa am învăţat engleza. Şi, pentru că aceste sitcomuri au fost o parte atât de important din copilăria mea, mi-am dorit cu ardoare ca, într-o zi, să am propriul sitcom. M-am mutat din Florida în L.A. cu acest scop în minte – fie că aveam să-l obţin ca actriţă sau ca producătoare, pentru mine nu conta, atâta vreme cât ajungeam în televiziune. Şi am studiat Teatrul la University of California.

Ai fi putut deveni actriţă…

Pentru asta, trebuie să ştii şi să te vinzi, să-ţi faci relaţii, să te promovezi, poze, social media… Iar mie nu-mi place deloc partea asta. Eu iubesc doar meseria de actor în sine şi în esenţa ei, dar ca să reuşeşti, e nevoie de mult mai mult decât atât. Visul meu e ca, într-o zi, să am un teatru unde să pun în scenă piesele lui Neil Simon, cu mine în rol principal. (râde)

Care a fost primul tău job în domeniu?

Am început prin a merge din uşă-n uşă la companiile de producţie, înmânându-le CV-ul meu. Într-un final, am obţinut un internship la compania Village Roadshow. Eram, însă, prea bătrână pentru internship, aveam 28 de ani, aşa că a fost umilitor să lucrez cot la cot cu cei de 22 de ani. După şase luni, şeful meu m-a întrebat ce vreau să fac. I-am zis că sitcomuri. Dar casa lui de producţie lucra pentru lungmetraje, aşa că m-a trimis să-mi caut job în altă parte. Şi uite cum am luat-o de la capăt, cu un alt internship, la Gersh Talent Agency, departamentul TV, supravieţuind în acest timp de pe cărţile de credit. Într-un final, după şase luni de internship, am fost angajată în echipa serialului CSI: NY – OK, răspundeam la telefoane, aduceam prânzul producătorilor şi le făceam cafele, dar important era că, în sfârşit, intrasem în sistem. Iar aceea a fost o experienţă de opt luni din care am învăţat enorm.

A urmat momentul întâlnirii cu Chuck Lorre, care ţi-a marcat cariera. Ce a fost: noroc, destin, Dumnezeu?

A fost Dumnezeu lucrând cât mai frumos cu putinţă. Am trimis 150 de CV-uri, unul şi către biroul lui Chuck prin fax, iar după trei luni, cineva s-a împiedicat din greşeală de foile mele pe faxul lui – exact atunci când el îşi căuta o asistentă. Dacă faxul acela ar fi fost găsit chiar atunci când l-am trimis, probabil că s-ar fi pierdut. Acest episod îmi aminteşte şi azi să cred cu putere în timingul lui Dumnezeu.

Cum l-ai convins pe Chuck să te angajeze?

Când am ajuns în biroul lui pentru interviu, am văzut oameni stând la coadă, toţi îmbrăcaţi ca nişte profesionişti şi foarte serioşi. M-am gândit că n-am nicio şansă văzând competiţia, aşa că am tratat cu maximă lejeritate interviul, i-am spus că sunt fanul lui nr. 1, că iubeam show-urile lui şi că sunt extrem de emoţionată să-l întâlnesc. „N-am mai întâlnit pe nimeni care să mă admire atât de mult, aşa că îţi voi da o şansă“, mi-a spus. Să lucrez cu el a fost cea mai importantă experienţă din viaţa mea. Este foarte pretenţios, dar şi foarte generos. Aşteaptă enorm de la tine, dar, în acelaşi timp, investeşte în tine timp şi îţi devine un fel de şef loial. Talentul lui şi etica profesională te forţează să te ridici la nivelul lui. Să lucrez cu el m-a format într-adevăr ca un producător foarte bun. Are un loc special în inima mea, nu doar fiindcă mi-a fost şef, ci fiindcă e persoana care a schimbat traiectoria vieţii şi a carierei mele.

Melissa McCarthy, în serialul "Mike & Molly", la care a lucrat Mona Garcea.

Ai lucrat cu el pentru Mike&Molly. Cum e Melissa McCarthy?

Este absolut minunată. Foarte inteligentă. Munceşte mult, dar face ca totul să pară uşor.

Dar cu Charlie Sheen cum a fost să lucrezi pentru Doi bărbaţi şi jumătate?

Mi-a plăcut mult de Charlie Sheen. E adevărat, întotdeauna a avut o latură de bad boy, dar eu am lucrat cu el înainte să înceapă toată drama din viaţa lui, aşa că Charlie cel pe care eu l-am cunoscut era foarte drăguţ, calm şi atent. Pe atunci se ocupa de copiii săi. Charlie are o inimă mare, dincolo de toate poveştile care circulă pe seama lui, iar cu mine s-a purtat mereu foarte frumos.

Modifică Setările