Interviu

INTERVIU Gabriela Cristea & Tavi Clonda: "Poate vine şi un frăţior"

Oricum, mi s-a părut foarte drăguţ ca Gabi să spună, înainte de-a naşte, că tu ai „faţă de tată de fată“.
Tavi: Da, şi a ieşit fetiţă! Dar să ştii că am şi faţă de tată de băiat, deci... (râde) Cea mică e de-acord cu noi, pentru că doarme singură în camera ei.

Deci, mami, trebuie să te pui pe treabă iar.
Gabi: Da. (râde) Până la patru luni, când am aflat sexul copilului, am crezut că vom avea un băieţel, căruia îi spuneam Adam.
Tavi: Aşa se vedea la ecografie.
Gabi: Eu am simţit de la început că este fată, însă doctorii ne-au spus că în proporţie de 30% ar putea să fie băiat, iar cordonul ombilical nu ne lăsa să vedem nimic concret. Iar când am făcut prima ecografie morfofetală a fost şi prima dată când ne-a arătat că e fetiţă.
Tavi: Pe noi ne-a interesat mai puţin asta, cât să fie un bebeluş sănătos.

Acum, ca să lămurim, a fost o sarcină in vitro?
Gabi: Nu. Eu am făcut anul trecut cinci tratamente...
Tavi: ...ne-am chinuit, am plătit de ne-au sărit capacele, ca după aia să vină natural. (râde)
Gabi: Da, dar chiar merită să mergi la medic şi să încerci. Noi nu renunţasem, dar pentru moment obosisem. Tratamentele nu sunt atât de greu de dus, în afară de faptul că ai nişte stări ca la menopauză, cu bufeuri, nervozitate... Psihologic e dificil. Eu am făcut câte tratamente se pot face maximum într-un an, după care doctoriţa mi-a spus: „Hai să ne oprim un pic, să lăsăm organismul să-şi mai revină“.
Tavi: Şi urma ca, în primăvară, să mergem la o clinică în străinătate, ceea ce mi se părea deja foarte complicat. Aşa că am zis să lăsăm măcar să treacă Sărbătorile.

Şi Dumnezeu a avut alte planuri.
Gabi: Da, clar!
Tavi: Se spune că atunci când începi să te relaxezi, atunci se întâmplă. Bine, nu eram încrâncenaţi, dar ne doream foarte mult şi lucrurile nu se întâmplă chiar când îţi doreşti tu.
Gabi: Mi-aduc aminte că, atunci când făceam testele de sarcină, stăteam amândoi cu inima strânsă. De exemplu, când făceam BetaHG, o analiză de sânge prin care descoperi sarcina, căpătasem un fel de fobie, de nu mai puteau asistentele să-mi găsească venele să-mi ia sânge, de parcă se ascundeau. Şi, la un moment dat, am zis că nu mai merg niciodată să fac analiza asta. La care Tavi mi-a spus: „O să vină o zi când o să învingem şi analiza asta“. Şi aşa a fost.
Tavi: A fost victoria finală!

Deci de-asta aţi botezat-o Victoria?
Gabi: Daaa!