Interviu

Interviu Jorge: „Eu cred şi acum în Moş Crăciun!“

Interviu Jorge: „Eu cred şi acum în Moş Crăciun!“

Artistul se bucură de nişte Sărbători cu totul aparte - primele pe care fiul lui, David, le înţelege mai bine, cu uimirea copilului de un an şi nouă luni. Este motivul pentru care Jorge şi soţia lui, Ramona, se pregătesc pentru un Crăciun special. În plus, tatăl micuţului David începe, odată cu 2019, o altă etapă, mult mai complexă, în cariera lui muzicală.  Ce faci de Sărbători? Jorge De Sărbători stăm acasă. Ne-am hotărât pentru prima dată în era glacială să stăm în casă pentru că vine mama la noi, nu mai mergem noi la Constanţa. Vom fi gaşcă completă, vine şi fiica mea, Karina, şi suntem cu toţii în Bucureşti. Anii trecuţi, colindam pe la toate neamurile prin Constanţa. Anul ăsta am zis: „Gata, stăm acasă“. Vom fi cu David, cu mama, cu Karina, cu bona, cu toată lumea şi nu mai stăm să ne trambalăm cu două maşini… De gătit cine găteşte? O să gătească mama. O să gătim şi noi. O să vedem ce ne iese. Voi gătiţi de Sărbători? Nu, noi comandăm de Sărbători… (râde) Normal că gătim. Faceţi voi sarmale? Sarmale va face mama. Noi vom face cozonac. Sper să ne iasă. Ne-a ieşit prima oară când ne-am mutat împreună, eu şi soţia mea. În al doilea an, ea a pus prea multă făină, eu i-am zis să nu mai pună atâta umplutură şi i-a ieşit o pâine necrescută… (râde) Cu cadourile, cum funcţionează treaba la voi: vă faceţi surprize sau mergeţi împreună să cumpăraţi, ca să fiţi siguri că luaţi ce trebuie? Deja fetele sunt mari şi ne dau listă de vreo 2-3 ani. Ştim exact ce vor. Acum vreo 3 ani am avut o dezamăgire completă la un Crăciun în care nu primiseră ce voiau, erau foarte bosumflate şi am zis gata, din momentul ăsta, faceţi listă, ca să nu avem discuţii de Crăciun… Pentru că era aşa o atmosferă tristă! Ăla a fost punctul în care mi-am dat seama că au crescut şi nu mai merge cu vrăjeala. Pentru David ce pregăteşti? E primul Crăciun de care se bucură cum trebuie... Da, şi primul Crăciun când poate să tragă şi de brad. (râde) Anul trecut era micuţ şi nu prea înţelegea. Acum îi plac roţile, aşa că-i construiesc eu un suport de lemn cu multe roţi, întrerupătoare şi butoane. Tu până la ce vârstă ai crezut în Moş Crăciun? Eu cred şi acum în Moş Crăciun. Doar că nu mai e partea aceea materială. Cred că există acel spirit... Dacă tu crezi cu adevărat, lucrurile se întâmplă. Asta le şi zic copiiilor, e o stare de spirit, un lucru pe care tu nu-l poţi demonstra. La fel cum e Duhul Sfânt. Pentru noi, care suntem credincioşi, e cam acelaşi lucru dacă stai să te gândeşti: extrapolând, Iisus a fost pe pământ şi ne rugăm la el. Şi Moşul a fost pe pământ şi noi toţi ne dăruim cadouri de la el. De-asta eu cred în continuare în acest spirit al Crăciunului care vine cu binecuvântare, în primul rând.


Crezi că îi poţi transmite fiului tău, David, aceste idei? Pentru că el îşi trăieşte copilăria în altă lume decât cea în care ai copilărit tu...
Era chiar trist să fie aceeaşi lume. (râde) Acum nu ne mai putem mira că au o copilărie diferită de a noastră. Şi noi am avut o copilărie diferită de a părinţilor noştri. De-aia şi diferenţa de generaţii, de-aia ne şi certăm cu părinţii şi ei se ceartă cu noi... (râde) Dar acum eu tot ce pot face e să mă adaptez. Aş fi foarte înapoiat dacă nu aş înţelege ce face un copil sau un adolescent în ziua de azi. Şi mai cred că o ceartă nu poate ajuta cu nimic. Din contră, te poate îndepărta de copil. Şi eu încerc să mă pun la mintea lui, să-mi aduc aminte cum eram eu în raport cu părinţii mei. Şi să mă pregătesc cum trebuie pentru ce va veni. Pentru că acolo, în adolescenţă se întâmplă ruptura aia chimică, eu zic că e o infecţie la creier. (râde) Pentru că atunci când copiii devin adolescenţi, părinţii devin duşmanii lor.
Tu ai trecut prin faza asta?
Da şi ştiu ce înseamnă să nu te înţelegi cu părinţii.
Ai avut vreun moment de rebeliune, să-ţi doreşti să pleci de-acasă?
Mi-a fost frică să plec. Mereu mă gândeam la asta, însă îmi era teamă c-or să mă bată de-or să mă rupă. Şi, oricum, orice făceam eram capsat. Dar eu cred că acum copiii sunt cu totul altfel. Stau de vorbă cu adolescenţii pe Instagram şi Facebook şi-mi dau seama cum gândeşte un tânăr de 13-15 ani şi este fascinant să vezi cât de maturi sunt. Şi cu Karina când vorbesc, este incredibil cât de multe lucruri ştie la 10 ani. Pentru că sunt atât de multe lucruri pe care ei le înmagazinează şi procesează zi de zi, totul e mult mai divers în jurul lor. În schimb, eu nu-mi aduc aminte ca o zi să fi trecut repede când eram mic. Ziua era lungă, aveam timp să fac orice... La ei nu mai e aşa acum.
Dar tu nu i-ai prins niciodată pe ai tăi la brad?
Am auzit într-o noapte ceva, când dormeam în aceeaşi cameră cu sor-mea. S-a deschis uşa de la dormitorul meu şi au început foşnăiturile la brad. Ăla a fost primul moment. Cred că aveam 7-8 ani. Am stat atunci şi ne-am gândit: „Cred că au avut dreptate colegii ăia ai noştri“. Că erau atunci, cum sunt şi acum, nişte ucigători din ăştia de vise.
Cum e pentru tine pe plan profesional iarna asta?
Foarte plină. Am canalul meu de Youtube, vlogul Jorge Official, pe care încarc piesele şi clipurile mele. În rest, evenimente, repetiţii pentru evenimente, cu asta îmi ocup luna decembrie. Luna ianuarie e mai imprevizibilă la artişti. Uite, de exemplu, anul trecut, ianuarie a fost o lună excelentă pentru brandul meu de pijamale, aşa cum ne aşteptăm şi anul acesta.
Ce-ţi doreşti de la 2019?
Îmi doresc o nouă etapă în cariera mea artistică. Îmi doresc mai multă muzică, proiecte noi. Anul ăsta am avut timp de muzică, de-asta am şi lansat mai multe melodii. Alaltăieri am avut un concert în acelaşi oraş în care am avut primul concert din cariera mea: Găeşti. Mă şi gândeam: cânt de 15 ani, dar acum simt că am încheiat un ciclu şi parcă am luat-o de la capăt. Pentru că sper să fie un nou început – şi cu canalul de Youtube, şi cu muzica pe care am început s-o compun, care e diferită faţă de tot ce-am făcut până acum. Am studioul meu, unde am liniştea de care am nevoie, am câteva ore pe zi în care stau acolo, dar mă mai trezesc şi noaptea şi mai înregistrez câte o idee. Cum a fost melodia lansată recent, Iartă-mă, care a venit aşa, de nicăieri. M-am trezit cu ea în cap, am început să lucrez şi au venit lucrurile foarte uşor: în patru ore am scris-o cu tot cu orchestraţie. A fost prima melodie pe care am făcut-o cap-coadă, de la A la Z. Deci se poate. E pasul către o nouă etapă. Dar trebuie să stau mai mult în studio şi să lucrez.

Stilist: Madena; Vestimentaţie: Misstero; Locaţie: Mulţumim Exotique Showroom, Splaiul Unirii, nr. 96, Bucureşti.