News

Liviu Vârciu, această decizie stupidă

Eram de Revelion într-un loc în care unul dintre televizoare era deschis pe Pro TV. Ca idee. Nu la modul serios. Pe de-o parte petreceam trecerea în 2012, pe de alta mai aruncam un ochi spre televizor. Pe de-o parte mă bucuram de prezenţa României frumoase din jurul meu, pe de alta urmăream consternat ce a ajuns ţara asta. Ce-a ajuns e nimic pe lângă ce tinde. Mă uitam la televizor şi vedeam entuziasmul omului de a petrece sub masă. Cât poţi să tragi de el să stea frumos pe scaun?! Dacă el îşi propune euforic să petreaca pe sub masă. Rezum totul la două curiozităţi.

Cum s-a decis că pe postul numărul unu al ţării, evenimentul numărul unu al anului trebuie prezentat de Liviu Vârciu? Singurul răspuns cursiv care-mi vine în minte e că Mărculescu era ocupat. Dar Mariana Moculescu? Nikita e, mi se pare, la închisoare nu ştiu pe unde, e adevărat. Sexi Brăileanca e şi ea plecată puţin. Naomi la fel. Magda Ciumac a ieşit cursiv din schema vieţii publice. Dar puteau să încerce totuşi cu Viorel Lis. Nu? Ce încerc să spun e că mai erau soluţii până la Liviu Vârciu. M-am bucurat totuşi că un post de anvergura aceasta şi-a permis totuşi nişte gagici importante. Vorbim aici despre Tonciu şi Buruiană. Stăteam şi mă gândeam cum s-a produs dinamica de la Amza Pellea, Dem Rădulescu şi Toma Caragiu la Adrian Copilu’ Minune pentru momentul 12 noaptea al Revelionului? Adică în momentul zero al celui mai important show al anului, la cel mai important post TV al ţării, cânta ăsta. Şi iată întrebarea: cum am trecut de la oamenii aceia la oamenii ăştia? Cine ne-a trecut? Reprezintă ăştia şi alea gusturile noastre? Păi aşa ar fi tot timpul anului Kanal D pe primul loc. Şi nu e. E cam pe 4. Programul de Revelion reprezintă gusturile românului, sau capacitatea de a face un show al oamenilor cu meseria aceasta? Şi dacă reprezintă gustul publicului român, cine e cel care l-a învăţat să-i placă aşa ceva?

Ştiţi ce face cel mai mare rating în România? Nu de Revelion. În oricare seară. Televizorul închis. În oricare seară, televizoarele închise sunt stingheritor mai multe decât cele deschise. E ca la alegeri. Oamenii care nu votează sunt comparabili ca număr tot timpul cu cei care votează. Pot să cred că ei nu se simt reprezentaţi şi d-aia nu participă? Aşa cum programele tv ridicole reprezintă gusturile românilor, pot să mă gândesc că numărul celor care nu iau parte la ele reprezintă capacitatea producătorilor de emisiuni tv de a-i motiva? Şi ultima întrebare. Poate cea mai importantă. Cum reuşeşte cineva să se mire cursiv că Dan Negru a avut o audienţă de trei ori mai mare decât Liviu Vârciu?

Comentarii

Articole asemănătoare

Modifică Setările