News

Marina Almăşan: “Nu mi-e frică de blestematul ăsta de virus, ci de sistemul sanitar românesc, de incapacitatea lui de a ne salva!"

Marina Almăşan: “Nu mi-e frică de blestematul ăsta de virus, ci de sistemul sanitar românesc, de incapacitatea lui de a ne salva!"

Marina Almăşan a recunoscut, nu se teme de coronavirus, ci de sistemul sanitar românesc. Prezentatoarea de la TVR, posartă mască şi atunci când merge acasă la părinţi, tocmai pentru a-I proteja.

 “Mulţi mă întreabă, încă de la începutul pandemiei, dacă mi-e frică de COVID. Răspunsul meu a rămas invariabil, în toată această perioadă : “Nu mi-e frică de blestematul ăsta de virus, ci mi-e frică de sistemul sanitar românesc, de incapacitatea lui de a ne salva. Mi-e frică de autorităţile pentru care “luarea prin surprindere” a încetat demult să fie o circumstanţă atenuantă. Mi-e frică de România cea care, în fiecare fotoliu de şef, şi-a aşezat oameni incompetenţi şi se încăpăţânează să-i păstreze acolo ( acum vorbesc şi de locurile în care muncim fiecare, dragii mei!)”... Cu ochii minţii văd arzând, într-un spital pierdut pe harta ţării, trupurile unor nefericiţi, priponiţi la aparatele care , poate, ar fi avut şanse să-i readucă printre noi. Şi nu, nu sunt niciodată de vină nici aparatele, nici pereţii din jur, nici medicii condamnaţi la cea mai cruntă încercare a carierei lor, nici mărunţii subordonaţi din preajmă, nici Soarta sau Destinul. Şi nici măcar “duşmanul nevăzut”, pe care ne-am obişnuit să-l învinuim de orice. De vină sunt cei cărora nu le pasă. Şi care, din păcate, sunt din ce în ce mai mulţi”, spune Marina.

Vedeta e fericită când îşi vede părinţii, dar duce vremurilor când masca nu îşi făcuse loc în vieţile lor. Totul e însă pentru protecţia lor.

“Am stat la poveşti cu părinţii mei dragi. Da, aşa ascunsă îndărătul măştii mele, ţinându-mă cât am putut de departe de ei, în sufrageria lor micuţă, însă cu sentimentul că aşa îi protejez. Dar am stat la poveşti, am deplâns tragedia de la Piatra Neamţ, am trecut de la politică la starea vremii şi de la economie la viitorul nepoţilor lor, le-am ascultat frământările, asigurându-i ( deşi îmi vine şi mie greu să cred) că în curând totul va fi bine şi vom reuşi să ne îmbrăţişăm din nou...Am vorbit foarte mult despre frică şi curaj şi cum tata a fost toată viaţa un ardelean curajos şi dârz, m-am îmbibat de tonusul lui de invidiat şi de înţelepciunea pe care fiecare dialog cu el o degajă. Mama a fremătat toată seara în jurul meu, încercând să mă îmbie cu plăcinta sa cu prune şi refuzând să accepte că pandemia mi-a adăugat vreo două-trei kilograme blestemate, deci...cam trebuie să mă abţin, o vreme!”

 

Modifică Setările