Matthew McConaughey: confesiunile de la 50 de ani: “La 15 ani am fost şantajat pentru a întreţine relaţii intime!''

De la trofeul Little Mr. Texas câştigat la 8 ani la titlul de Sexiest Man Alive, de la Oscarul pentru cel mai bun actor la izolarea cu trei copii, soţia şi mama lui în aceeaşi casă, Matt le-a făcut pe toate. O viaţă ca o frumoasă aventură, despre care acum vorbeşte cel mai deschis.

Anul pandemic a fost anul sincerităţii totale pentru Matt, cel în care şi-a lan­sat autobiografia Green­lights, plină de dezvăluiri surprinzătoare. Momen­tul ales a fost perfect, cu atât mai mult cu cât a trecut pragul a cinci decenii, împlinind anul trecut 51 de ani. Iar tipul ăsta chiar are ce povesti: o viaţă din care fiecare şi-ar dori cel puţin o părticică - şi nu mă refer aici doar la o parte de faimă, bani sau succes. Matt a parcurs o lungă călătorie. Însă are o amu­zantă poveste cu tâlc despre asta. Una înce­pută cu gândul că e cel mai bun, că e făcut să câştige. O povestioară care i-a dat încredere în el de mic, pentru că aşa a ales mama lui. „Timp de 43 de ani am fost Little Mr. Texas până n-am mai fost“, spune actorul de 51 de ani. „Aveam 8 ani pe-atunci, tot ce ştiu e că m-am dus la Bandera, Texas, m-am urcat pe cal şi am răspuns la câteva întrebări despre mama. Apoi am câştigat trofeul Little Mr. Texas, asta e tot ce-mi amintesc. Dar acum doi ani am răscolit prin pozele mele vechi, am dat peste o fotografie şi dintr-odată ceva mi-a atras atenţia. Am pus lupa pe placa de pe trofeu şi scria Locul 2. Abia atunci am descoperit adevărul şi întrebarea este: Aş mai fi acum aici, cu viaţa pe care o am, dacă aş fi fost crescut crezând că sunt pe locul doi? Deci vă daţi seama ce a făcut acea min­ciună albă a mamei mele pentru mine?! I-am spus apoi şi ei, iar ea mi-a explicat: Nu, fa­milia acelui copil avea mulţi bani. Erau prea bogaţi, îi cumpăraseră copilului un costum frumos pe care noi nu ni l-am fi permis pen­tru tine, oamenii aceia au trişat“.

Mentalitatea de câştigător l-a ajutat în viaţă inclusiv pentru a avea puterea să spu­nă adevărul gol goluţ despre el. Cu tot cu lucrurile mai puţin frumoase - sau chiar foarte dureroase. Iar asta înseamnă un om cu adevărat puternic. Pentru a scrie Green­lights spune că s-a izolat undeva în deşert vreme de 52 de zile, fără electricitate. „Am ţinut un jurnal timp de 36 de ani, iar acum doi ani, soţia mea, Camilla, mi-a dat o palmă după ceafă: Când te apuci să scrii?!“

Conceptul care a dat numele cărţii a fost acela de a-şi împărţi experienţele în­tre cele care i-au dat undă verde, galbenă sau roşie (de unde şi numele tomului), re­spectiv care l-au propulsat, l-au făcut să ia o pauză sau să se oprească. Mărturisirile lui sunt neaşteptat de directe, explorându-şi jurnalele pe care le-a păstrat. „La 18 ani, am fost molestat sexual de un bărbat, după ce m-a lovit în cap şi am căzut inconştient în spatele unei camionete“, scrie actorul, care adaugă, însă: „Nu m-am simţit niciodată o victimă. Am suficiente dovezi pentru a ară­ta că universul conspiră ca eu să fiu fericit“. Este pentru prima dată când Matthew face această mărturisire, deşi starul s-a implicat de mai multă vreme în lupta contra violenţei sexuale. În 2016, bunăoară, a susţinut Rape Elimination Program, o campanie împotri­va violurilor în campusurile universitare, la Universitatea din Texas, acolo unde el a fost student.

Mai mult decât atât, actorul a povestit în carte un alt episod surprinzător, într-o notă comică, în ciuda experienţei neplăcute: “La 15 ani am fost şantajat pentru a face sex şi aşa mi-am început viaţa sexuală. Atunci am fost sigur că voi ajunge în infern pentru că am întreţinut relaţii sexuale înainte de că­sătorie. Acum sunt aproape sigur că nu va fi aşa...“

Starul a scris şi despre mariajul zbuciu­mat al părinţilor lui, care au fost căsătoriţi de trei ori şi care erau capabili să treacă de la o ceartă aprinsă la sex pe podeaua bucătăriei într-un timp foarte scurt. Altfel spus, o relaţie extrem de solicitantă ner­vos. Tatăl i-a rupt vreo patru degete mamei doar pentru că nu mai suporta... să i le în­figă în faţă atunci când se certau. Şi ea i-a spart nasul cu telefonul. Iar el a aruncat pe ea o sticlă întreagă de ketchup. În final, se împăcau mereu pasional, iubindu-se cu şi mai mult foc plini de ketchup. De altfel, tatăl lui Matthew, James, a murit în 1992 în urma unui infarct survenit în timp ce făcea dragoste cu Kay, mama actorului. Motiv pentru care omul a fost scos gol din casă, cu membrul încă în erecţie şi dus astfel la ambulanţă în văzul tuturor vecinilor. Plân­să toată, dar rămasă în furoul sexy cu care declanşase acţiunea fatală, Kay le-a explicat vecinilor şocaţi la vederea goliciunii băr­batului că de aceea îi spunea Big Jim. Pier­derea tatălui e un moment tragic, dar felul cum Matt a povestit-o nu are cum să nu te facă să râzi. Şi, de fapt, toate aceste poves­tioare sunt parte dintr-un background care ne face să înţelegem acum mai bine de unde vine personalitatea lui atât de vibrantă şi şarmul lui. Cu siguranţă nu dintr-o familie plictisitoare. „E adevărat că eu şi tatăl lui am avut o relaţie pasională, dar şi tensio­nată“, a reacţionat pentru New York Times mama lui, “dar aş fi preferat ca fiul nostru să se concentreze mai mult în carte pe iubirea şi loialitatea care ne-au legat“. Ce-i drept, însă, nu-l putem acuza pe Matt, care a avut şi o viziune cinematografică asupra acestor dezvăluiri - doza lui de sinceritate şi umor face cartea cu atât mai autentică şi vandabi­lă, o lectură cu sare şi piper, faţă de varianta PR-istică pe care ar fi preferat-o mama lui. Sau să-i spunem varianta pozitivă pe care ar fi ales-o ea. Aşa cum a ales şi în cazul Little Mr. Texas - dar în acea situaţie se dovedeşte că minciunica ei a funcţionat.

Matt s-a născut şi a crescut în micul orăşel Uvalde din Texas, acolo unde nimeni nu se deranja să încuie uşa casei - cu un tată vânzător de ţevi de petrol şi o mamă educa­toare la grădiniţă. Cea mai mare distracţie din Uvalde era campionatul de fotbal al li­ceului. Ar putea părea o viaţă tipic ameri­cană pentru Matt şi cei doi fraţi ai lui, dacă nu am fi aflat despre agitata viaţă de cuplu a părinţilor lui. Dar şi despre ideea lor de disciplină - care azi s-ar numi abuz al mi­norilor. Dacă Matt spunea un cuvânt por­cos, Jim îi băga cu forţa săpun în gură. Toate acestea, însă, cum spuneam, sunt povestite cu o maximă stare de serenitate de către actor. Fără obidă, fără resentimente faţă de părinţi. Mai târziu, la liceu, Little Mr. Texas a devenit cel mai dorit adolescent în rândul fetelor. Iar Matt, departe de dozele de săpun ale tatălui, îşi făcea de cap dând ture în camio­nul lui, de unde se lua de fetele care-i plăceau, făcând diverse comentarii cu o portavoce. Ca student, în schimb, a trecut prin mai multe transformări. În 1988, a plecat la un schimb de experienţe în Australia, unde a devenit vegeta­rian şi alerga zece kilometri zilnic. Slăbise mult şi se gândea să devină călugăr. Întors acasă, însă, succesul la fete i-a luat repede gândul de la călugărie. Punctul de turnură în viaţa lui s-a petrecut când, student fiind, a descoperit că nu mai vrea să se facă avocat, ci actor. Aşa că s-a transferat la cinematografie, în cadrul aceleiaşi universităţi. Şi uite cum, pe la înce­putul anilor ’90, intră într-un bar din Austin, unde cunoaşte un regizor de film, îşi pune tot şarmul la bătaie şi obţine primul lui rol - cel din pelicula din 1993, Dazed and Confused. Trei ani mai târziu, mergea hotărât la audiţiile pen­tru Titanic. Te-ai fi gândit că Matt şi-a dorit cu ardoare rolul lui Leo DiCaprio? „A fost una dintre acele audiţii de la care am plecat foarte fericit şi sigur pe mine că am obţinut rolul. Îi plăcuse şi lui Kate Winslet proba foarte mult. Dar lui James Cameron i-a plăcut mai mult de Leo“, povesteşte Matt..

Cu sau fără Titanic, succesul lui la fete a continuat şi mai abitir în cetatea hollywoodi­ană. Ashley Judd a fost una dintre cuceririle lui, dar şi Sandra Bullock, de care s-a îndră­gostit la filmările pentru A time to Kill. Dar fai­ma descoperită atunci şi atenţia presei pentru viaţa personală l-au speriat într-atât încât... prin 1999 a fugit în Mali vreme de trei săptă­mâni, pierzându-se prin satele africane unde nimeni nu-l ştia, iar el s-a prezentat drept bo­xer şi s-a şi angajat într-o partidă de wrestling periculoasă. „Am avut 78 de copci cusute-n frunte de un veterinar!“, spune el. Întors la Hollywood, s-a angajat, însă, cu şi mai mult curaj în jocul faimei. Au urmat relaţii cu Ja­net Jackson şi Penelope Cruz. Dar de când el şi modelul Camilla Alves s-au căsătorit, ac­torul s-a convertit de la tipul sexy cu o viaţă neconvenţională la soţul model. Şi, ce-i drept, nu au existat niciodată zvonuri cum că Matt ar fi călcat strâmb. „I-am fost fidel într-un mod egoist, aş putea spune. Pentru că-mi place să fiu sub vraja ei, nu vreau să pierd acest sen­timent fantastic“, declară el despre superba braziliancă, pe care a cunoscut-o în 2006. Logodiţi în ziua de Crăciun a anului 2011, şi-au unit destinele într-o ceremonie în Austin în 2012, devenind părinţii a trei copii: fiii Living­ston (8) şi Levi (12) şi fiica Vida (10). Iar odată ce s-a decis să se facă bărbat de casă, Matt a trecut printr-un proces de transformare complet - unul foarte vizibil şi în carieră. Pen­tru că Matt s-a lansat ca frumuşelul din co­mediile americane comerciale. Filme ca EDtv, The Wedding Planner, How to Lose a Guy in 10 Days, Failure to Launch sau Fools’ Gold au fost ca nişte bomboane fondante în portofoliul lui. Iar toate veneau pe fundalul unei vieţi boeme. Era perioada de relaxare totală, când fuma marijuana şi trăia într-un apartament cu două camere, închiriat în Austin. Aşa a şi ajuns să fie arestat în 1999 - după ce, fumat bine fiind, s-a dezbrăcat gol puşcă şi a deschis geamurile apartamentului pe la două noaptea, pentru a bate fericit la tobe. „Îmi amintesc că am vă­zut  t ochii poliţiştilor mărindu-se când m-au identificat. Ah, ia uite ce avem noi aici! Prima dată am sunat-o pe mama. Mă simţeam vino­vat, fiindcă nu fusesem crescut ca să ajung la închisoare. Dar ce e aşa greşit în a bate tobele în costumul lui Adam?! N-am niciun regret. Există, însă, o lecţie: închide geamurile, dacă e două noaptea, ca să nu trezeşti vecinii!“

A fost o perioadă foarte frumoasă, nimic de zis. Doar că la un moment dat şi-a dat sea­ma că fusese catalogat de producători drept actorul potrivit doar pentru un anumit tip de roluri - şi nu putea ajunge la personajele gre­le, pe care şi le dorea cu adevărat. Şi aşa s-a declanşat prin 2011 perioada numită de el The McConaissance. Trezirea la realitate, scutura­rea de confetti-ul comediilor şi scoaterea la lumină a adevăratului său talent actoricesc. Lumea i-a spus rebranding, el i-a zis unbran­ding. Şi se gândea la asta de ceva vreme, încă de când şi-a împrumutat vocea... chiar lui însuşi, în serialul animat de comedie Fami­ly Guy, care i-a ironizat filmele uşoare. Dar odată declanşat McConaissance, l-am redes­coperit în roluri cu consistenţă, precum cele din The Lincoln Lawyer, Bernie, Killer Joe, Mud, Magic Mike. Punctul culminant a fost în Dallas Buyers Club - cu un personaj surprinzător, un transgender bolnav de SIDA, partitură pen­tru care a slăbit 23 de kilograme, renunţând complet la profilul de sex simbol şi câştigând premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal. În acelaşi timp, s-a bucurat de suc­ces şi în serialul True Detective, care i-a adus o nominalizare la Emmy. Totuşi, următorii lui paşi sunt interesant de urmărit. Unii critici se întreabă dacă perioada McConaissance a luat sfârşit sau a fost doar un vis. Şi asta pentru că filmele lui din 2019 sunt un mix confuz - drama Serenity, cu Anne Hathaway, a fost nu­mit primul film prost al anului, lansat chiar în afara nominalizărilor la Oscar. Iar Beach Bum, cu Snoop Dogg e... cam aşa cum vă închipuiţi un film cu Snoop Dogg. Peste acestea două, a aşezat, însă, frumos, un film de acţiune mar­ca Guy Ritchie - The Gentlemen. Matt îşi face, însă, lecţiile şi spune că citeşte toate review-urile cu sfinţenie, fie ele necruţătoare sau elo­gioase, şi încearcă să ia ce e obiectiv din ele. Aşa încât aşteptăm cu nerăbdare următoarea lui mişcare când se va ieşi din îngheţul pan­demic al filmărilor.

Era McConaissance sigur nu s-a terminat, iar Matt nu e singurul actor care mai scapă şi greşeli în alegerea scenari­ilor. În plus, are slăbiciuni - la Beach Bum l-a atras irezistibil personajul poetului fumător de bong, care spune „Life’s a fucking rodeo!“. S-a regăsit pe sine cel din anii de demult, când, la un moment dat, trăia într-o rulotă pe plajă. I-a fost dor şi a retrăit puţin perioada lui nebună.

Pentru că altfel, în viaţa personală, McCo­naissance-ul durează şi e treabă serioasă. Iar reţeta lui de familie cu trei copii şi cuplu fericit în acelaşi timp sună aşa: „Ne place să stăm mult acasă, să gătim împreună sau... să ne luăm doar eu şi Camilla o cameră la hotelul care e la 10 minute de casă. Simplul fapt că nu se mai trezeşte o zi cu copiii strigând că au nevoie fiecare de câte ceva deja acţionează benefic asupra creierului mamei“, spune el. Bine, nu mai ştim exact ce s-a întâmplat cu această regulă în timpul pandemiei, când Matt a ales să o mute pe mama lui la el acasă, acolo unde s-au izolat cu toţii. Ceea ce n-a însem­nat neapărat parcurgerea unei mari distanţe pentru Kay, fiindcă încă din 2012 Matt trăieşte în Austin (unde a investit şi în echipa de soc­cer a oraşului) ca să fie mai aproape de mama sa. Actorul are acolo o splendidă proprietate în stil mediteranean întinsă pe 1.100 de metri pătraţi, cu 7 dormitoare, opt băi şi două bucă­tării. „Am făcut mai multe puzzle-uri cu fami­lia mea decât am crezut că se pot face într-o viaţă!“, spune el despre izolare. Dacă i-a ieşit până şi asta - trecutul printr-o pandemie cu trei copii şi mama sa de 88 de ani în aceeaşi casă, credem că îi poate reuşi orice. Şi sperăm că a avut puterea să-i arate mamei lui o vari­antă de cuplu fără certuri nebune, aşa cum a fost ea cu Jim. „Camilla şi Kay se înţeleg bine şi, dacă au complotat împotriva mea, au fă­cut-o de minune!“