News

Povestea vieţii Claudiei Cardinale, Primadonna italiană

Se declară adepta stilului Armani, însă a purtat pe covorul roşu, de-a lungul anilor, numeroase ţinute semnate de designeri precum Nina Ricci şi Mary Quant. Ajunsă, aşadar, în Italia, şi-a început studiile în domeniu la Roma, sub supravegherea Tinei Lattanzi, artista care le dubla în italiană pe Greta Garbo, Marlene Dietrich şi Rita Hayworth, dar a renunţat, pe nepusă masă, la imensa oportunitate de-a se lansa în cinematografie. Şi s-a întors, spre surprinderea tuturor, în Tunisia în 1965, unde a descoperit cu stupoare că era însărcinată. N-a primit vestea cu bucurie, având în vedere vârsta fragedă pe care o avea (18 ani) şi, mai ales, circumstanţele deloc îmbucurătoare în care s-a întâmplat conceperea copilului – rămăsese gravidă în urma unui viol săvârşit de un francez. Aflând de situaţia delicată în care se afla frumoasa gravidă – dar şi de şansa nesperată de-a exploata o tânără naivă, cu un potenţial imens – , influentul producător italian Franco Cristaldi s-a oferit s-o ajute pe viitoarea mămică să îl treacă în acte pe copilul Patrick ca fratele lui Cardinale, nu ca pe fiul ei. Însă înţelegerea celor doi a venit la pachet cu un preţ usturător pentru proaspăta mămică – cea care devenise între timp Claudia Cardinale semnase un contract care o obliga, timp de 18 ani, să asculte negreşit de Cristaldi, atât pe plan profesional (îi dicta de la proiectele în care avea voie să se implice, până la ce coafură să poarte şi câte kilograme să cântărească), cât şi în viaţa de zi cu zi, ca soţ cu acte-n regulă ce-i devenise în 1966. După ce a văzut Şi Dumnezeu... a creat femeia (1956), cu Brigitte Bardot, Claudia s-a decis să dea o şansă actoriei. Iar faptul că a jucat împreună cu idolul ei din adolescenţă, în Once Upon a Time in the West, n-a fost decât un vis devenit realitate pentru Cardinale. „Eram atât de naivă, nu ştiam de niciunele! Făceam câte patru filme pe an şi eram plătită infim“, a recunoscut actriţa mulţi ani mai târziu. Inutil să mai spunem că mariajul n-a reuşit decât s-o scutească de ruşinea aducerii pe lume a unui bastard, nimic mai mult, micuţul Patrick fiind, într-un final, adoptat de Cristaldi. Căsnicia nu i-a adus liniştea sufletească la care tânjea, iubirea lipsind cu desăvârşire între cei doi soţi. Singura împlinire a Claudiei, la acea vreme, era profesia. Încă de la primele cadre trase pe platourile de filmare, Cardinale şi-a luat în serios meseria. Nu-şi dorea să fie catalogată ca o fătucă frumoasă care apare şi ea prin filme (probabil de aceea nici n-a acceptat niciodată să apară nud pe marele ecran), aşa că s-a văzut nevoită să muncească din greu ca să devină actriţă în adevăratul sens al cuvântului. A îndrăznit să improvizeze când lucra cu marele regizor Federico Fellini, nu s-a dat în lături nici de la a-şi schimba drastic înfăţişarea (şi-a tuns pletele în fel şi chip, întocmai cum îi cerea scenariul) şi a insistat de fiecare dată să-şi facă propriile cascadorii. „Scena din Once Upon a Time in the West, când mă cert cu Brigitte Bardot, este cât se poate de reală. Toate vânătăile şi zgârieturile pe care le aveam erau adevărate“, spune cu mândrie.

Modifică Setările