Interviu

Radu Mazăre Jr.: „N-am avut niciodată nimic să-i reproşez tatălui meu”

Radu Mazăre Jr.: „N-am avut niciodată nimic să-i reproşez tatălui meu”

Asta spunea acum 6 ani fiul fostului primar al Constanţei, în interviul acordat revistei OK!. "Nu l-aş vedea niciodată căsătorit pe tata", spunea atunci Juniorul. Şi viaţa l-a contrazis, dar în circumstanţe la care el cu siguranţă nu s-ar fi gândit: Radu Mazăre se va însura în penitenciar. L-am întâlnit pe Mazăre Jr. chiar în Constanţa, alături de mama lui, Ianina Petcu, singura femeie care i-a dăruit un copil lui Radu Mazăre. Mazăre Jr., tocmai revenise de la Londra, unde studia. La 18 ani, era copia fidelă a lui Radu Mazăre, deşi mama lui se străduia să echilibreze în felul ei lucrurile în acel patriarhat în care Radu Jr. era fascinat de personalitatea rebelă a tatălui său…

 

Cum e experienţa la facultatea de la Londra? Am auzit că nu prea-ţi place...

Radu Nu prea-mi place, e mai greu la început, dar e o experienţă care te maturizează foarte repede. Dacă aş fi stat aici trei luni, nu m-aş fi maturizat la fel de mult.

Cum aţi ales această facultate?

Ianina El şi-a ales-o. Noi, ca părinţi, ne-am sfătuit, dar în primul rând a fost alegerea lui, a spus că vrea să facă ceva legat de afaceri. Şi atunci am început să ne orientăm spre facultăţi cu profilul acesta. Am fost cu un an înainte şi am văzut diferite colegii din Londra, iar el a optat pentru European Business School.

Şi cum e viaţa singur, care e cel mai greu lucru?

Radu Asta e, trebuie să trec prin asta. Şi libertatea e lucrul pe care mi-l doresc cel mai tare. Mereu când îmi zicea mama: „La ora 2 trebuie să fii acasă!“, regretam şi-mi doream să fiu singur. (râde)

Atunci să te-ntreb cum e distracţia acolo?

Radu Distracţia, ca să fie una pe jumătate ca aici, e de patru ori mai scumpă.

Nici n-ai vârsta...

Radu Nu, s-a mai scris prin presă eronat că trebuie să ai 21 de ani. Vârsta admisă pentru a intra într-un club e 18 ani, doar în America funcţionează regula cu 21. Nu se fumează nicăieri înăuntru. Dacă vrei să iei o sticlă, e foarte scumpă, dacă vrei să ieşi într-un club de studenţi, arată mult, mult mai urât decât aici. Distracţie ca aici nu găseşti nicăieri.

Dar ai reuşit să-ţi faci prieteni?

Radu Da, la facultate am destui prieteni, dar englezi niciunul. Ei sunt acolo un sfert, restul sunt din toate părţile lumii...

Am citit că studiezi limba chineză, că trebuie să te duci şi un an în China. Sună foarte complicat...

Radu Nu. În anul doi ar fi trebuit să plec în China, dar acum o să plec în Brazilia şi Portugalia, pentru că am renunţat la chineză şi m-am apucat de portugheză. În plus, trebuie să fac şi 30 de săptămâni de practică. Sunt obligatorii.

Dar faptul că eşti în altă lume şi ai lăsat în urmă un oraş unde ai un statut privilegiat... Cum a fost schimbarea asta?

Radu Da, e o schimbare radicală, de la atmosferă până la prieteni. Dar e un sacrificiu folositor.

Tatăl tău a apucat să vină la Londra?

Radu Nu şi nici n-o să vină. În Brazilia, eventual, s-ar putea să vină... (râde)

Bănuiam eu. Deci tata e cu distracţia şi mama cu învăţătura...

Ianina Cam ăsta e adevărul. Eu sunt cu şcoala, cu învăţătura şi cu educaţia de zi cu zi.

Radu Şi cu cicăleala, şi cu cearta...

Ianina Şi cu tot ce trebuie pentru a deveni un om adevărat. Tata e cu distracţia şi sfaturile amoroase.

Radu Cu sfaturile privind viaţa unui bărbat.

Dar tu cum te raportezi la el? Tatăl tău e cel mai bun prieten?

Radu Da.

Ai avut vreun moment în care ţi-a fost frică de el?

Radu Tot timpul mi-e frică de el. Dacă ţipă la mine, am intrat în pământ.

Te-a pedepsit vreodată?

Radu Da, păi într-o vară am stat la club prea târziu şi apoi trei luni am făcut caiac în fiecare zi, ca pedeapsă.

Dar nu e aşa grea pedeapsa asta...

Radu Mă trezea foarte devreme şi mergeam şi de două ori pe zi.

Îţi aminteşti primul moment când ai conştientizat cine e şi ce face tatăl tău?

Radu Nu mai ţin minte. Când a devenit primar, eu eram în clasa întâi. Şi de-atunci, copiii au început să mă privească altfel. Fiind mic, nu prea înţelegeam ce se întâmplă. Cam de când am intrat în clasa a cincea, am început să realizez.

Dar ce nu apreciezi din postura asta?

Radu Viaţa mea intimă e mai redusă decât a altora. Orice fac e în vizorul lumii şi trebuie să fiu foarte atent tot timpul.

Ianina Toate performanţele şi contraperformanţele lui sunt foarte urmărite. Nu-i este uşor. Sunt nişte standarde la care el trebuie să se ridice. Dar pe cât primeşte atât trebuie să dea...

Dar tu cum vezi ceea ce face tatăl tău?

Radu Ca pe un joc între oamenii politici.

Ianina Eu cred că pentru el, tatăl lui e un tip cu alură de revoluţionar.

Radu Da. Şi tot timpul el a fost cel care a spus ceva când nu i-a convenit...

Ianina ...şi alţii tăceau.

Dar l-ai criticat vreodată? I-ai spus în faţă ceva ce te deranja?

Radu Vizavi de orice, nu neapărat legat de politică? Nu, n-am avut niciodată nimic să-i reproşez.

Poate n-ai avut curajul...

Radu Nu, că îi spun dacă mă deranjează...

Ianina A început să-i spună, că e băiat mare acum. Normal, e vorba de respectul de la fiu la părinte. Când eşti la o vârstă, nu prea ai îndrăzneala să comentezi. Dar în momentul în care demonstrezi că ai o părere pertinentă şi poţi să argumentezi, e normal să poţi să spui, să ai o atitudine.

Ce crezi că ai moştenit de la mama ta, pe de-o parte, şi de la tatăl tău, pe de alta?

Ianina Eu cred că de la mine a moştenit sufletul cald. De la taică-su, a moştenit spiritul de lider, carisma şi ambiţia de-a realiza ceva. Deci iarăşi ne-am împărţit: eu, ca mamă, i-am transmis partea umană, sentimentală, iar taică-su partea logică, practică...

Dar tu ce spui despre sfaturile pe care i le dă legat de fete?

Radu Se abţine.

Ianina Fiecare îşi alege drumul. În viaţă, primim tot timpul sfaturi pe care, de-a lungul timpului, le cernem, le discernem, le sedimentăm după percepţia noastră. E normal acum să accepte ceea ce îl sfătuieşte tatăl lui. Cu timpul, el îşi va alege drumul în viaţă şi îşi va face o scară a valorilor.

Şi regula aia e încă valabilă, Radu? Cea după care la vârsta asta e bine să ai iubite mai mari şi, pe măsură ce înaintezi în vârstă, să ai iubite mai tinere?

Radu Da, o consider o regulă foarte bună şi destul de grea, sincer. Pentru că, atunci când ai 16 ani, e destul de greu să umbli cu o fată de 20 sau 21...

Înţeleg că ai încercat, dacă zici că e greu...

Radu Am încercat şi am şi reuşit!

Păi atunci n-a fost atât de greu...

Radu A fost, totuşi, cu bătaie de cap. Altfel era dacă umblam cu o fată de vârsta mea...

Păi şi care a fost cel mai impresionant lucru pe care l-ai făcut ca să cucereşti o fată?

Radu Am făcut multe lucruri până acum. Flori trimise acasă...

Ianina Flori în cantităţi, nu trei fire... Dacă am primit eu 100, d’apoi fetele...

Radu Da, de la mine ai primit, adică.

Ianina Da, foarte puţini băieţi din generaţia ta fac gesturi de genul acesta. Tu nu realizezi, pentru că simţi şi faci din suflet, dar foarte rar se duc cu braţul de 100 de trandafiri la iubită. Lucrurile astea sunt rare şi pentru vârsta ta, şi pentru vârsta mea. Bărbaţii romantici au devenit o raritate. Iar tu, cum spuneam, ai luat de la mine sentimentalismul.

Tocmai mă pregăteam să întreb de unde a luat chestia asta...

Ianina Şi taică-su e un romantic. Dar la el romantismul e mai calculat, având o vârstă. Pe când Radu are alt elan, că nu poţi compara romantismul unui bărbat la 20 cu cel al unuia la 40.

Ai o relaţie în momentul ăsta, Radu?

Radu Nu. Ce relaţie aş mai putea avea, dacă am plecat în Anglia?

N-ai lăsat pe nimeni aici? Mă gândeam că se poate întreţine o relaţie la distanţă...

Radu N-am. Presupun că e destul de greu să întreţii o relaţie la distanţă şi tocmai de-asta acum vreau să mă concentrez pe facultate şi pe viaţa de acolo...

Hai să facem un top 3 al regulilor despre femei învăţate de la tatăl tău...

Radu Păi, în primul rând să nu aibă fiţe şi talente. „Nu-mi place aia, nu-mi place ailaltă...“ A doua să arate OK. Şi a treia condiţie: să mă iubească.

Şi dacă te întreb care e cel mai important lucru pe care l-ai învăţat de la tatăl tău, dincolo de lucrurile legate de fete?

Ianina Tot timpul l-a provocat să fie bun în tot ce-a făcut. Taică-su face impresii artistice, dar în particular îmi spunea: „Arde-l pe-ăsta, nu-l lăsa!“.

Am auzit şi că te-a mai trimis la muncă din când în când. Din afară, tu pari un băiat răsfăţat, de bani gata...

Radu Păi, muncesc de la 14 ani. Am început prin a avea grijă de un bar în Aqua Magic, împreună cu un alt prieten, tot de vârsta mea. Pe urmă, m-am ocupat de distribuţia unei ape minerale. Apoi am avut la televiziunea Neptun o emisiune de cultură generală, care se numea „Noroc că ştii!“, dedicată copiilor. Niciodată tata nu mi-a zis: „Uite, ia bani şi fă ce vrei cu ei!“. De fiecare dată, pentru fiecare leu a trebuit să-i dau explicaţii. Şi când am plecat în Anglia şi i-am cerut bani, am pus pe listă: ăştia sunt pentru asta, asta pentru asta...

Unde te vezi peste cinci ani?

Radu Peste 5 ani, mă văd singur, pe picioarele mele, stând la casa mea, având propriile mele afaceri sau munca mea, într-o relaţie la fel de apropiată cu ambii părinţi, ba poate chiar mai apropiată, pentru că o să vadă că nu mai sunt un copil şi o să prind încredere în mine.

Ianina, spune-mi câteva cuvinte despre povestea ta şi a lui Radu Mazăre...

Ianina E o poveste simplă, pe care au trăit-o milioane de oameni: ne-am cunoscut, el era în vremea studenţiei, ne-am îndrăgostit, ne-am iubit...  Am început relaţia în ’90, în ’94 s-a născut Răducu şi în ’96 ne-am despărţit. Ceea ce e de apreciat e faptul că am reuşit să păstrăm această legătură de familie pentru Răducu.

Deci sunteţi în relaţii bune acum...

Ianina Ne înţelegem ca doi oameni normali, suntem prieteni, a trecut o viaţă peste noi şi colaborăm destul de bine în ceea ce-l priveşte pe Răducu. Toate hotărârile se iau numai în familie, nu facem nimic fără a discuta, cel puţin noi doi cu el. Radu poate să hotărască fără noi, dar noi fără el nu, pentru că este normal, din moment ce îi cerem sprijinul şi ştim că ne putem baza pe el. Radu e mai dur şi are un temperament mai impulsiv câteodată, dar dacă ştii să discuţi şi să-ţi prezinţi punctul de vedere, nu e niciun fel de problemă. Şi, surprinzător, e o relaţie de familie apropiată, chiar dacă suntem separaţi de nici nu mai ţin minte câţi ani. Totul a fost bine coordonat în ceea ce-l priveşte pe copilul nostru. Scopul a fost ca Răducu să se formeze ca un om OK.

Tu ai avut vreo perioadă în care ţi-a fost greu să înţelegi ce s-a întâmplat în familia ta, faptul că părinţii tăi nu sunt împreună?

Radu Când eram mai mic, eram afectat, pentru că nu eram suficient de matur încât să înţeleg. Dar acum, sincer, şi eu aş face la fel.

Ce ai face la fel?

Radu Ca tată, aş fi la fel ca el vizavi de familie. Lumea nu prea e de acord, pentru că nu înţelege. Mai ales femeile nu înţeleg deloc. Dar ca bărbat...

Sună misogin ce-ai zis. Mă întreb cu cine semeni...

Radu Nu, dar sunt realist. Mama după 20 de ani a înţeles...

Că ce?

Radu Că relaţia lui tata vizavi de noi e una OK, care se poate continua.

Ianina Nu după 20, mai devreme. Dacă s-a ajuns la acest nivel de relaţie e fiindcă eu nu am abandonat ideea unei relaţii de familie, chiar fiind separaţi.

Radu Da, dar la început erai foarte afectată, fiindcă toată lumea din jur nu înţelegea...

Ianina Eram afectată de durerea mea sufletească, nu pentru că nu înţelegea lumea. Şi mi-a fost foarte greu să cresc un copil singură...

Radu Da, dar acum nu mai e aşa. Spre exemplu, dacă-l vezi pe tata cu cineva, nu mai ai nicio problemă...

Ianina Aaa, problema asta  s-a stins de mult. Asta vine din înţelepciunea mea, căpătată cu trecerea timpului...

Radu Da, în 20 de ani, cum am zis. Sau 15, cât vrei tu, dar ţi-a luat un timp...

Ianina Mi-a luat, într-adevăr. Dar să ştii că alte persoane nici după 30 nu sunt înţelepte...

Radu De sex feminin, presupun... (râde)

Dar tu l-ai vedea vreodată pe tatăl tău căsătorit?

Radu Niciodată.

Păi şi atunci te întreb, deşi e devreme la vârsta ta, dar totuşi, cum vezi tu ideea de căsătorie?

Radu Mi se pare că scap de mama şi dau de... (râde) Ştii cum e vorba aia: „Scap de dracu, dau de ta-su!“. De ce vii la ora asta acasă, unde ai fost şi alte lucruri de genul acesta... Prea curând n-o să mă căsătoresc şi nici... Recunosc, însă, că aş vrea să fac un copil destul de tânăr, cum m-au făcut şi ei pe mine.

Ianina Deci merge pe modelul lui taică-su, care avea 26 de ani când l-am născut pe Răducu. Nu s-a confruntat cu problema dinţilor, a colicilor, a pojarului, nu l-a deranjat niciun plânset pentru că am ştiut să-l menajez, să-l cocoloşesc chiar şi pe taică-su. Stătea cu el, dar până la limita când începea să orăcăie. Şi atunci bineînţeles că toată lumea a spus: „Vai, am vrea şi noi să facem aşa!“. Sau îi spuneau lui Radu: „Ne-am dori şi noi aşa o femeie, care să ne facă şi să ne crească frumos un copil!“. Şi acum Radu vrea şi el acelaşi model, şi-ar dori probabil o femeie care să-i crească un copil şi să respecte familia chiar dacă e despărţită. Şi asta e foarte greu, de-asta eu sunt unică. Aşa cum m-am înţelepţit eu după 20 de ani, multe nu se înţelepţesc nici după 30.

Dar în tot acest timp, tu ţi-ai pus viaţa personală pe locul doi...

Ianina Asta e esenţa existenţei mele, de fapt. Nu că vreau un titlu de glorie. Dar cam asta a fost realitatea. Altfel nu puteam. Nu puteam nici să-l cresc pe Radu cu toată dragostea şi cu toată atenţia. Eu, dacă mi-aş fi refăcut viaţa, automat apăreau discuţii şi automat aş fi avut sentimentul că bărbatul respectiv are ceva cu copilul meu. Şi sunt aproape sigură că relaţia de familie pe care o avem acum în niciun caz n-ar fi fost aşa dacă eu aş fi fost căsătorită acum. Nu m-a obligat nimeni să aleg astfel. Dar aşa am simţit, pentru că eu mi-am iubit copilul şi mi l-am dorit foarte mult.

Regreţi ceva?

Ianina Nu, nimic, chiar dacă mai sunt momente de singurătate.

Mă gândesc că au fost şi nişte şanse pe care le-ai pierdut...

Ianina A, da, au fost şanse care au dispărut când persoanele respective au realizat că eu nu mă pot dezice de copilul meu şi de familia copilului meu, fiindcă noi suntem o familie. Şi foarte puţini bărbaţi pot să înţeleagă lucrul acesta. Cel puţin eu nu am reuşit să găsesc unul şi mi-am văzut de drum.

Şi e timpul pierdut? Răducu acum a crescut...

Ianina Da, dar am avut o surpriză când mi-a spus că nu i se pare normal ca eu să-mi refac eu viaţa.

Ai zis tu asta?

Radu Da. La vârsta asta, ce-ţi mai trebuie? (râde) În curând o să creşti copilul meu, ţi-ai luat motan...

Ianina E greu să-ţi faci un program. Mie îmi place mult să călătoresc, pe asta îmi şi cheltui banii mai degrabă decât pe genţi şi pantofi. Şi prietenele mele, având obligaţii, nu prea mă pot însoţi. O mai fur pe câte una dintre ele într-o călătorie, se mai supără soţul, mai bombăne, dar asta e...(râde)

 

 Ioana Alina Avram